Interviu plauzibil

"A.I.Cuza şi poporu' n-a făcut calculatorul". Sau: "O găină şi-un popor, România-ntr-un picior". Acestea erau cele două lozinci cu care ne-au întâmpinat demontranţii Pro Cuza când am intrat pe strada pe care stătea şi stă şi acum marele domnitor Alexandru Ioan Cuza. Ne-a primit ascultând Audioslave, mâncând halva, citind ziarele.

Călimara: Bună dimineaţa, domnule. Nu vrem să ne plictisim intrând în prea multă istorie pentru a-i face pe cititorii noştri să afle cine sunteţi, ce-aţi făcut, ce mâncaţi etc. Trecem direct la subiect: Aţi încercat să întemeiaţi primul stat modern numit România. Cu ce aţi început?
A.I.Cuza: Cu taxele. Ca să funcţioneze, statul are nevoie de nişte bani. Pentru pensii, salarii, bugetari, armată, poduri, şcoli, sănătate şi multe altele. Şi-atunci faci un barem de taxe.
Călimara: Şi cum se adunau taxele?
A.I.Cuza: Păi, nu se adunau, aici e buba, marea bubă a bugetului României. Nu se adună ei banii la bugetul Statelor Unite, după cum aţi văzut, dar la o amărâtă de ţară ca a noastră?
Călimara: Şi de ce nu se adună? Pe undeva, mai apar nişte bani.
A.I.Cuza: O mână de oameni plătesc taxele, sunt oamenii dezinformaţi, care-şi închipuie că cu banii lor se fac drumuri, poduri, pasarele de tren suspendat prin Bucureşti, ăştia sunt de la categoria proşti. Banii lor se adună şi se împart între diverşi privaţi înainte de a fi vărsaţi la buget. Astfel că, după colectarea taxelor, bugetul e gol. Şi atunci facem o rectificare. Luăm, să zicem, bani de la sănătate, unde oricum n-am dat nimic, şi-i punem la pensii. Numai că la pensii sunt nişte băieţi care atât aşteaptă. Iau banii ăştia şi-i mută în proiectele lor imobiliare. Şi tot aşa.
Călimara: Şi ce-i de făcut?
A.I.Cuza: Scumpim accizele. La halva, la comerţul cu turcii, la cel cu ruşii. Interzicem fustele scurte, pentru ca femeile să consume mai mult material la rochii, asta înseamnă stimularea consumului intern, şi aşa mai departe.
Călimara: Şi în fiecare an este la fel?
A.I.Cuza: Nu. Sunt şi ani buni. Când taxele ne ajung pentru toate cheltuielile adminstrative. Sunt anii de război, de cutremure, de emigraţie masivă. Vrea omul să emigreze? Lasă taxa înainte. Vrea omul să dispară la cutremur? Lasă taxa înainte. Aşa şi cu cei plecaţi la război, că nu toţi se-ntorc.
Călimara: Interesant. Dar dacă aţi fi lucrat fără buget?
A.I.Cuza: Ar fi fost mai bine, pentru că n-am mai fi ţinut cont de toate vilele pe care şi le fac miniştri mei, am fi ştiut că sunt construite din salariul pe care oricum nu-l au şi era mai simplu. Aţi înţeles?
Călimara: Perfect. Vă mulţumesc.

A consemnat Denis