O coproducţie româno franceză deloc de lepădat, tinerească, mobilizatoare cum numai în estul Europei se poate întâlni. * Irina este o florăreasă vestită în Colentina. * Cultiva lalele, trandafiri, păianjeni, lilieci, miriapozi, unghii gata ojate şi cânta. * Cânta că aşa auzise ea că făcea Maria Tănase în grădină şi ajunsese celebră, ori asta vroia şi ea: să devină celebră. * Nu celebră, celebră, ci de vreo cinci ori celebră, aşa ca Angelina Jolie sau Paula Iacob. * Lucra în fiecare zi în grădină însoţită de un papagal pe care şi-l cumpărase la Paris, unde fusese la un târg internaţional de flori. * Papagalul era vorbitor, devenise foarte repede român şi se numea Julien Măsancour. * Când lucra ea la grădină dimineaţă de dimineaţă prin faţa gardului trecea mereu Ioniţă cu roaba de lapte, caise şi îngheţată. * Îi oferea întotdeauna din ele şi Irinei, astfel că începu o frumoasă poveste de dragoste. * Ea lua o îngheţată de mure, să zicem, el o invita în roabă şi făceau dragoste. * Cinci, şase minute nu mai mult, destul cât Papagalul Julien Măsancour să intre la idei. * În oraş, familia lui Ioniţă, Montague, nu vedea cu ochi buni această tăvăleală prin roabă şi nici comerţul ambulant al vlăstarului Ioniţă, pe care-l pregăteau de altfel pentru funcţia de ministru al energiei în România, funcţie bănoasă din care scăpai întotdeauna nelegat şi cu viaţă. * Aşa că Montague senior îl atrase pe papagalul Julien Măsancour la o intrigă, la o vorbă, la ceva care să-mpiedice dragostea dintre Ioniţă şi Irina. * Julien Măsancour se duse la o cârciumă a Montaguizilor. * Bătrânul Montague îi dădu lui Julien Măsancour un pumnal, zicându-i: dacă se mai tăvălesc în roabă, bagă-le pumnalul în coaste. * Mai bine să moară amândoi decât să păţesc vreo ruşine cu o fată de florar. * A doua zi, Ioniţă apăru cu roaba. * O strigă pe Irina la gard: Irina!! * Da, aşa făcu, o strigă la gard: Irina, bună dimineaţa. * Irina înţelese mesajul şi, dezbrăcându-se rapid, se aşeză într-o poziţie convenabilă în roabă cu fundul printre îngheţate. * Măcar că îi îngheţă fundul, dar se încălzi rapid de la mişcările lui Ioniţă. * Papagalul Julien Măsancour atâta aştepta: scoase pumnalul, desfăcu aripile şi se prăvăli peste roabă. * Era momentul aşteptat de Ioniţă: scoase o suliţă şi o înfipse bietului papagal în piept. * Papagalul Julien Măsancour mai zise doar: Să-i înapoiaţi pumnalul lui Montague şi să trăiţi fericiţi. * Da, atât a zis şi a murit pe loc. * Irina şi Ioniţă se căsătoriră, el ajunse rapid ministrul energiei, ea tot ministru, dar al mediului, două ministere în care nu trebuiau să facă nimic şi trăiră fericiţi până la adâncă bătrâneţi. * Mesajul filmul e simplu: Poţi să fii cât de papagal vrei tu, dar tot n-ai voie să te amesteci î
ntr-o poveste de dragoste. * Şi aşa mai departe.
Denis.
PS Am crezut până nu de mult, că un film este atunci "când un băiat iubeşte o fată". Ei bine, după ce am văzut Palme d'Or 2013, La vie d'Adelle, deviza a devenit desuetă astfel că de acum înainte în orice film se poate şi "când o fată iubeşte o fată". Mergeţi la film, că merită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: