Lacrimi de crocodil

Ce zi am avut. * M-am sculat cu lacrimi în ochi. * Lacrimi mari, de crocodil, de toate culorile, înălţimile, rotunjimile sau cu o umiditate crescândă. * Cum a fost posibil? * La început am citit o poezie de Nichita Stănescu. * Mi-au dau lacrimile, pentru că nu mai spunea nimănui nimic. * Apoi, am citit una de Blaga, la fel. * Dar lacrimile mele deja umpluseră bucătăria, dormitorul, blana câinelui. * Am dat drumul la televizor şi-l văzui pe Pona tăind banii de autostrăzi. * Dându-i la sănătate, şi la ceva servicii speciale, din alea care ne-ascultă cu telefonul închis. * Şi iar lacrimi, lacrimi babane. * Văzui apoi muzeul pe care-l deschiseră francezii cu celţii lor. * Că cine e celţii, că când s-au instalat ei la Cocoşul Galic şi alte d-astea nasoale. * Ori, expoziţia îi prezenta pe celţi aşa cum erau ei ca oameni: hoţi, curvari, violatori, beţivi, buni la suflet, buni taţi sau amanţii, buni vânători, aşa că afli despre celţii ăştia că erau şi ei oameni ca noi, cu calităţi şi defecte. * Şi iar am plâns, mai ales la gândul că dacii nu era hoţi sau curvari, beţivi sau trădători, ci erau înţelepţi, gânditori, constructori de podul lui Apollodor, muzicieni, caligrafi, umblau cu trenul, construiau autostrăzi şi alte alea, de te treceau lacrimi de elefant. * Am plâns când i-am văzut pe Daniela Gyorfi şi Cristian Brancu, pe Tanti Florica, pe Bianca Drăguşanu măritându-se săptămânal, pe Gâdea prezentând cazuri apocaliptice fără urmări penale, accidente cu Bentley, accidente fără, miliţieni serioşi care amendează pentru că n-ai centura, în loc să vegheze ca drumurile din România să aibă toate despărţitoare de sens, am plâns, am tot plâns. * Se lăsase seara, io am desfăcut o sticlă de vin. * Recaş, riesling. * Dar şi un Sămbureşti, tot riesling. * Dar şi un Tohani sec, roşu. * Şi-am mâncat peşte afumat, măsline, da' plânsu' n-a-ncetat. * Am încercat să vedem un film românesc, în care actorii n-au dicţie, aşa ca să râdem. * Evident, ne-am pus ceva de Geo Saizescu. * Era să murim, să murim era. * Din cauza imposturii omului, adică a lui Saizescu ăsta, care cică e umoristul neamului. Pe peliculă. * Târziu a venit porumbelul poştaş. * Noi nu primim mailuri, ci epistole cu porumbelul. * Am desfăcut una la întâmplare. * Scria: şi aşa mai departe.

Denis