Salutari din Romania

Sint in Romania, iar emotiile si impresiile sint atit de puternice si amestecate incit penita refuza sa iasa din calimara. Prea mare-i confuzia, dom'ne! Ar trebui sa zic ceva frumos de doru' de tara ostoit, de neamuri si prieteni fericiti sa ma vada si sa ia lumina occidentului, dar nu e chiar asa. Traim (eu de o parte, romanii, pe de alta), in tari care se departeaza cultural si mental de la an la altul, de parca ar fi situate pe aisberguri. Ma simt din ce in ce mai straina in tara mea natala. De apartenenta la natiunea asta nu stiu ce sa zic, in afara de limba si oleaca de temperament, parca nu am mai avea mare lucru in comun. Hm, de reflectat...