16 februarie 2013

Omul de tinichea


Ia uite, se misca ! Da’ ce ciudat, se misca exact ca mine !
Inclin capul la dreapta, inclina si el capul la dreapta. Ridic aratatorul de la mina stinga, intinde si el acelasi exemplar. Trag de par, trage si el. Ma strimb, se strimba si el. Identic. Imi petrec doua degetele, de la ambele miini, in V rasturnat, prin fata ochilor, a la Pulp Fiction. Si el la fel. Ma retrag repede, fuge si el. Imi strecor usurel o ureche, un ochi. El dupa mine.
Mai sa fie.
Sa fie, da’ cine ?
Inaintez degetele de la o mina. Unul dupa altul. Le vad si pe ale lui, in aceeasi ordine. Ni le apropiem intr-o atingere rece. Ne apropiem corpurile, insa atingerea tot rece ramine. Ne uitam cu coada ochiului, pe furis, pe de-a dreptul, holbat, nerusinat, ne despuiem din priviri. Vad ce vede si el, din acelasi unghi, in aceeasi secunda. Nu captez nici o fotograma in plus, nu rateaza nici el nimic.
What a fuck ?!
Incercam sa vorbim, dar cuvintele ne ramin, aburite, intre noi. Bariera de argint, transparenta, fidela. Palmele noastre se unesc, incercind sa faca loc vorbelor. Dau la o parte vidul, tacerea, jena, greutatea, rautatile. Le imping in stinga si-n dreapta, buzele sufla. Curatam temeinic. Ne spalam pacatele, dorintele, promisiunile, frustarile, suferinta.
Hai sa o luam de la capat.
Din nou voci mute care predica in pustiu. Zimbete aninate de ochi vii. Multe sperante in buricele degetelor care ard, arunca flacari in sticla rece. Blestemat argint. Ca gloantele ce ucideau odinioara voinicii de balada.
Oare ce-mi spune ? Oare stie ce-i spun ? Buzele se misca la fel, in acelasi ritm disperat. Lacrimile cad in acelasi timp. Poc, poc, poc. Gindurile se lovesc, in tacere dureroasa, unele de celelalte, fara sa se atinga.
Unde esti ?
Eu sint aici, citesti. Eu sint aici, citesc. Aici, unde ? Aici, unde ?!
Dincolo, nicaieri.
Linga mine. Nu cald. Nu invaluitor. Nu fierbinte. Rece, invaluit in ceata, invocat din amintiri, proiectii, sperante. Rasarit ca un spiridus dintr-o lampa fermecata. Pe care nu-l pot atinge, nu-l pot simti, nu-l pot avea.
Cit as vrea sa te pot trage de mina. Iti arat si cum as face. Iar tu te tragi de mina in aceeasi clipa cu mine.
Ai vrea si tu.
Si as vrea si eu.
Blestemata oglinda.

Aparut în Salonul literar nr.79, 2013.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: