Filmul de duminică: Passion

Păi, dacă apare un film de Brian De Palma în oraş, noi, morţi, copţi călare pe el. * Că vorba aia, cum să nu te duci să vezi ceva făcut de omul care ne-a cucerit cu Scarface, 1983, Dressed to Kill, 1980, The Untochables, 1987 sau Mission to Mars, 2.000? * Brian De Palma a creat o suită de thriller-uri clasice, ridicând permanent standardele genului. * Aşa. * Adică, hai să vedem Passion, o producţie 2013 a celebrului regizor. * Ştiam că-i ceva erotic, thriller, şi mai ştiam că a fost nominalizat la a 69 a Veneţie, pentru Leul de Aur. * Măi, să fie!!?? * Filmul înepe cu două gagici care se pupă. * Ceva homo, ceva frumos, că gagicile arată bine, mai ales Christine, dar mai ales Issabelle. * Christine e mare şefă de agenţie de advertising, Issabelle e aspirantă în meserie. * Şi uite aşa începe o poveste de semidragoste între ele, dublată de încurcăturile advertisingului, care le duce pe cele două prin Londra, Paris, New York, mamă, mamă. * Totul de-o eleganţă şi lux nestânjenitoare, de-un bun gust desăvârşit. * Dar ce să vezi, că Christine îşi asumă creaţiile, inovaţiile în materie de publicitate ale Issabellei. * Issabellei nu-i convine şi între ele intervine râca. * Şi dă-i şi dusmăneşte-te pe la serate mondene, pe la cârciumi, în baie, la calculator, ba chiar cu un băiat sau pe un băiat care le regulează pe amândouă de-ţi stă ceasul. * Issabelle se supără pe Christine, care, într-o seară de lacrimi, îi spune că a avut o soră geamănă, Clarisse, care a murit şi de atunci e neconsolată. * Până aici i-a fost Issabellei, care o ucide pe Christine. * Cu un cuţit. * Adică îi taie gâtul şi sângele se prelinge sub dulap, pe parchet, pe scări. * Lumea râde în sală, şi noi. * Totul e pueril, de hăulit, e ca în filmele din 50 în care la nunta fiului apare un bunic care se culcă cu mireasa şi fac împreună, în seara aia, nouă copii. * Şi iar râdem, pentru că boul de poliţist, Bach, vine cu flori la criminală. * Şi atunci, criminala, Issabelle, o mai omoară şi pe asstenta ei, care, evident, avea şi ea apucături lesbianice, dar la uşă sună Clarisse, da Clarisse, care o sugrumă pe criminală şi sala deja e un hohot de râs, tăvăleală mare. * Pentru că un film mai prost nu s-a mai văzut de când mai lucra Geo Saizescu. * Da, prost de tot. * Că stai şi te întrebi: ăia la Veneţia, n-au avut alt film de nominalizat? * Aşa proaste au fost filmele selecţionate în festival, că n-au avut de ales? * Deci, nu mergeţi, nu vă deranjaţi pentru Passion, aşteptaţi altul mai plictisitor, ultimul Porumboiu, care este un deliciu al plictiselii, antitalentului şi aşa mai departe. * În Passion remarci scenografia şi montajul, moderne, sprintene, făcute meseriaş. * Puţin jocul actriţelor, foarte puţin. * Şi cam atât.

Denis

Iar n-am făcut nimic, da' nimic, nimic, nimic

Somnul de dimineaţă, cu visele de rigoare. * Starea aia în care parcă ai mai sta în pat, parcă te-ai da jos, parcă nu găseşti papucii, parcă perna, o vijelie, ştirile dimineţii cu prostelile despre Hayssam şi Becali. * Am visat deci pe ultima sută a trezirii definitive o chestie tare. * A venit peştişorul de aur la mine şi mi-a zis: te fac Piţurcă cu o singură condiţie, echipa să joace mai prost de atât, te fac Ponta cu o singură condiţie, ia-ţi post de moderator la un canal oarecare şi ministeriază de acolo, te fac ceva tare la DNA şi arestează de formă o judecătoare, două, p-alalalte lasă-le să ia banul, că nu-l iau numa' pentru ele, ci pentru partide întregi. * Peştişorul ar mai fi spus multe, dar noi ne-am dat jos din pat, şi bâjbâind după cafea am ascultat ştirile. * Era vorba de maghiari. Cum noi zicem una, şi ei alta. * Cum Victor Orban, cum Victor Ponta. * Apoi, a ieşit pe unde Mugur Isărescu şi n-a zis, ca de obicei, nimic. Adică ceva cu luna august, cea în curs, în care salariile stagnează. Excelent, nu ştia nimeni chestia asa, şi am închis radioul. * Ce-aveam de făcut de Sfânta Maria? * Ia să vedem. * Scoatem agenda şi citim: s-o sunăm pe Maria, s-o sunăm pe Maria şi tot aşa de vreo sută de ori. * Mai departe. * Concert Byron în piaţa Univesităţii, asta bun. * Concert Ionel Tudor cu Accapela în părculeţul din coasta spitalului Colţea. * Şi asta bun. * Concertul de la Colţea drăguţ, ce să zic, cu o Nico în zi mare, cu un band al lui Ionel Tudor mişto. * Când să ne aşezăm mai bine, vine o babă veche şi ne anunţă că pe macaraua din faţa teatrului Naţional s-a urcat un om care ameninţă să se arunce dacă nu şi nu. * Aşa că concertul se opreşte, Nico, pe fază, cântând pentru omul de sus celebra melodie Macarale. * Da, dar şi concertul de vizavi cu Byron s-a oprit tot din aceeaşi cauză. * Enervată, omenirea împrăştiată de-o parte şi de alta a pasajului fără scări rulante a început să se uite după omul de sus, de pe macara. * Da era acolo, şi jos, pe trotuar, în jurul fierătaniei, era deja toată poliţia din Bucureşti. * Aşa că Nico şi-a asumat sarcina de negociatoare: Bă, dă-te jos, că-ţi cânt ceva şi-ţi dau şi-un autograf. * Omul n-a ascultat-o, poate n-auzea, poate nu-i plăcea de Nico, cine ştie. * Când să plecăm, am văzut un cocoş zburând prin aer, şi ne-am dat seama de ce a trebuit arestată, în State, principesa Irina, fiica regelui Mihai I, care e acuzată că organizează lupte clandestine de cocoşi. * Da, dar cocoşul pe care l-am văzut noi la Universitate era Cocoş Dorin, care zbura de fericire că va avea un copil. * Era deja noapte când am ajuns acasă. * Ştiri pe televizor: că la mare, la soare, gagicile doare sau cam aşa ceva, că Ponta ar guverna mai bine dacă nu ştim ce, nu se înţelege, că dacă acciza la alcool a crescut, vine ăla clandestin din Ucraina şi potoleşte poftele de accize ale guvernului, că nimic şi iar nimic, dar că Brădişteanu s-a dus la Cioabă să-l vază. * De ce? * Că l-a rugat Băsescu. * Interesant, cel puţin interesant. * Ne-am culcat, dându-ne seama că ne-am pierdut ziua cu folos. * Şi aşa mai departe.

Denis

Decât revista presei

Adevărul de nu ştim când. * Tronează în subsolul paginii, de câteva zile sau ani, un dialog cu Stelian Tănase. * Aflăm cine e Stelian Tănase mai întâi şi mai întâi: doctor în sociologie, scriitor (???), eseist (asta e la rugby), istoric, politolog, publicist, scenarist (???), dramaturg (???), regizor (???), realizator de emisiuni TV, prof la Fac de Ştiinţe Politice a Univ Buc. * Am fi vrut să citim dialogul, mai ales că are un titlu incitant: În ziua de azi, scriitorii sunt un fel de hommeles. * Măi, să fie, Stelian hommeles? *  Păi, şi cu banii de la Realitatea? * Cu banii de la, şi de la, şi de la? * În sfârşit, întrebări pentru alte timpuri, dar noi ne-am fi băgat în dialog dacă la meseriile şi ocupaţiile lui Stelian Tănase am fi găsit şi: zugrav, pompier, pillier, sculptor, cântăreţ la frunză, solist la acordeon, coafeză, balerină, miner şi prof de educaţie fizică la un liceu amărât din Huşi. * Şi aşa mai departe.

Călăraşi News, de ieri, 14 aug. * Este descrisă cu lux de amănunte vizita lui Hayssam în oraş. * Sirianul a trecut prin centru, a zis că face acolo un monument al eroului cu musacaua în găleată, cu motive siriene pe găleată, s-a dus în parcul de malul Dunării, a luat de acolo o sculptură modernă şi a aruncat-o peste nouă mări şi nouă ţări, a mâncat papanaşi la Pod 4 dimpreună cu două fete de 18 ani, care dormeau întâmplător acolo, după care s-a dus la tribunalul Bucureşti să-şi ia salariul. * Şi aşa mai departe.

Potigrafu Today, de azi 15 aug. * În piaţa centrală din Potigrafu, o adunare populară la care participă toată suflarea comunei, s-a adunat să stabilească valoarea lui Matisse, ăla furat din Olanda. * Unii zic că nu face două parale, altul că Matisse nu-i mai important decât Viorica din Clejani, alţii, cu pălării urâte pe cap, zic că dacă era să-l arză, mai bine îl ardea la un cămin de copii ca să fie căldură, iar o femeie strâmbă din cauza sânilor prea mari a zis că l-a văzut ieri pe Matisse la  televizor alături de Gigi Becali. * Şi aşa mai departe.

Focşani 24 hours, din 16 aug. * Bogat ilustrat, cotidianul ni-l arată pe Victor Ponta umblând prin oraş cu o pâine sub braţ, explicând tuturor, gospodine, muncitori, Stelian Tănase, coregrafi, mineri şi aşa mai departe, cum de vine cu 9 la sută la pâine. * Şi dânsul face aşa: rupe o bucată de pâine, o împarte în nouă şi aruncă bucăţile în spate. * În spatele lui se formează, din bucăţile alea, incredibil, investiţii, eradicarea evaziunii fiscale la pâine, în pieţe, la guvern, la sport, la auto, la fonduri europene, la pescuit, la mezelurile din piaţa Rahova şi la tăbăcăriile din Focşani. * Apoi, tot cu pâinea sub braţ, tot Victor Ponta, joacă baschet în centrul Focşaniului cu primarul, nevasta lui, câţiva USL-aşi, două amante ale nu se ştie cui şi aşa mai departe. * La vale, în material, se menţionează scorul cu care s-a sfârşit meciul: 90 la 100.

Călugăreni Morning, din 15 aug. * O vedetă locală, nu-i spunem numele, şi-a tatuat pe sâni portretele lui Dan Voiculescu, Emil Hurezeanu, Stelian Tănase, Cristian Brancu, Cumva Condurăţeanu, Victor Piţurcă şi Oana Zăvoranu. * De câte ori îşi mişcă sânii vedeta obţine cele mai spectaculoase imagini: Piţurcă pupându-se cu Mircea Sandu, Voiculescu pupându-se cu Ion Iliescu, Stelian Tănase pupându-se cu Mircea Dinescu în timp ce amândoi numără cufere de bani şi aşa mai departe.

Jurnalul Naţional de când e el până azi. * Am încercat să citim ceva, dar nu se poate. Oare de ce? * Şi aşa mai departe.

Denis

Prosteli cu domnul Gabriel Oprea

Spre Valea Prahovei am zis într-o dimineaţă. * Adică io, pretenea mea din Amsterdam, pretena mea din Bucureşti, pretenul meu din Paris şi cam atât. * Ce Valea Prahovei? * Păi, ceva Breaza, Sinaia, Predeal, şi dacă nu găsim cazare s-o luăm spre Râşnov, Bran, undeva unde frumuseţile patriei grăiesc de la sine şi în funcţie de banii alocaţi. * Am demarat în trombă, ce să zic? * În timpul ăsta, domnul Gabriel Oprea, nimeni altul decât ministrul apărării, ceva prin guvern deci, se pregătea şi el de Valea Prahovei. * Aşa că a intrat în grajd, a văzut o iapă costelivă, d-aia fără card de sănătate, i-a dat o tavă de jeratec şi i-a zis. bă, iapo, cum te chiamă? Iapa i-a răspuns: Marina, că aşa le chiamă pe iape, ori Marina, ori Gabriela, ori Paula, ori Floricica, da' p-asta o chema Marina. * Uite ce-i Marina, a continuat Gabriel Oprea, dacă-ţi place jeratecul ia de mănâncă, că trebuie să mergem pe Valea Prahovei să inaugurăm o pasareală pietonală, ca să nu mai guiţe şoferii că fac bară la bară între Curmarnic, Bucişteni, şi Sinaia. Ai înţeles? * Noi eram pe la Breaza. * Venea Ploaia şi ne-am retras degrabă spre Predeal, că ştiam noi un loc numit Trei Brazi. * Aşa că am ajuns la Trei Brazi şi ne era foame. * Mare greşeală, întrucât la Trei Brazi sunt bucătari toţi impostorii din România. * Am luat patru ciorbe. * Ne-au stat în gât. * Ceilalţi turişiti halesc şi ei fel de fel de ciorbe foarte proaste şi nu zic nimic, nu ameninţă nici cu Protecţia Consumatorului nici cu Grupul de Control al Premierului Ponta, nici cu nimic, stau cuminţi şi-şi halesc ciorbele lungi cu un singur morcov, o foaie de carne şi gust de cazan. * Se înserase şi in timpul ăsta domnul Gabriel Oprea încălecase iapa şi se îndrepta spre Bucişteni, unde se fixase pasarela. * Noaptea dădea târcoale, dar ministrul, vajnicul nostru ministru, apărătorul patriei noastre scumpe, înainta vitejeşte spre  pasareală, care trona în mijlocul Bucişteniului, fără trepte, fără poteca aia de trecut pe ea , fără nimic, dar omul era înconjurat de toate televiziunile din ţară, că avea de făcut un anunţ important. * Noi am terminat ciorba şi am vrut să ne cazăm la cabana Trei Brazi. * A apărut o doamnă bine, care ne-a spus că n-avem voie să intrăm prin faţă, că n-avem voie să lăsăm maşina în parcarea din faţă, că n-avem voie să ne uităm pe geamuri, sau să ne aşezăm pe fotoliile din recepţie, că astea sunt ale şefei de la Trei Brazi şi că n-avem decât să plecăm dacă nu ne plac ordinea, curăţenia, vederea spelndidă şi ciorba care este aceeaşi ca la cabana de alături. * Am plecat în miez de noapte. * În mijlocul Bucişteniului o coloană imensă de maşini. * Oprită. * Din cauza iepei şi ministrului Oprea, care vorbea: inaugurăm pasarela, ca să nu mai fie ambuteiaje pe DN1, ea va funcţiona un an până e gata autostrada. * Noi am râs, pentru că omul, aşa cum îl arăta costumul şi faţa tâmpă, n-avea nicio credibilitate. * Şi iapa Marina râdea. * Care autostradă? * Când vor traversa buciştenarii pe pasarelă? * Domnul Oprea a mulţumit primarului nu ştiu care, că era noapte, şi nu se vedea nimic, a zis iepei ceva ce numai iapa a înţeles şi s-a cărat. * Cu noi n-a avut nimic domnul Oprea, aşa că ne-a lăsat acolo împreună cu vreo mie de maşini, care am continuat să mergem bară la bară. * Noroc că găsisem cazare în Breaza, unde ne-am şi dus. * Pe drumul de întoarcere, iapa Marina i-a zis falnicului Gabriel Oprea: şi până când o să prostiţi oamenii ăştia cu autostrăzi, cu viaducte, cu infrastructură serioasă. * Iar domnul Oprea, atent la ce spunea iapa Marina, a răspuns: Până la Paştele Cailor, şi a râs, ha, ha, ha!!!! * Şi aşa mai departe.

Denis

Poveste cu chei

Comedie moderna dupa model antic, în 5 acte. Timp de desfasurare: sub 24 de ore.  Personaje putine, ce se-nvârt în jurul unor chei. 

Mai întâi a fost vecina de la parter care a postat pe feisbuc: mi-am pierdut cheile de la casa. Erau agatate pe un breloc cu o placuta pe care scria Barcelona. Mai târziu apare barbate-miu cu un sirag de chei pe care l-a gasit în curte. Tine cheile astea, îmi zice, îti povestesc mai încolo despre ce e vorba. Stai asa, strig dupa el, astea-s cheile lu' vecina. De unde stii? Pai uite Barcelona, a scris ea pe feisbuc. Du-te sa i le dai femeii. Femeia nu era acasa, asa ca cheile se întorc la noi. 

Actul doi. Apar invitatii, care îsi lasa lucrurile din buzunare, inclusiv cheile de la casa, fix pe locul unde erau asezate cele ale vecinei. Din exces de zel, le strâng pe toate si le atârn de rafturile bibliotecii, unde am instalat agatatori cu acest scop.

Actul trei. Vine vecina sa-si recupereze cheile. Lacrimi de recunostinta, buchet de flori, strâns cheile la piept cu duiosie. Ahh, Barcelona! Nu sta la un pahar cu vin, ca o asteapta copilul, o facem lata altadata.

Actul patru. Pleaca si invitatii, pupat, promis revazut repede, coborât sa-i însotesc pâna la poarta, cu cheia respectiva. 

Actul cinci. Sunat telefon: am uitat cheile la voi, ma întorc sa le iau, zice barbatul, fost invitat. Între timp s-a pornit ploaia. Tuna si fulgera într-o veselie. Ajunge uitucul, iarasi telefon: arunca-mi cheile pe geam. Dintr-un acces de generozitate si usor sentiment de vinovatie ma reped la panoplie, iau cheile de la masina si, cred eu, cheile de la casa si poarta, cheile omului (credeati ca le-am uitat, nu?) si fug pe scari. Omul, fericit ca-l duc acasa, îmi da indicatiile necesare (drept, drept, drept, iarasi drept si-acum la dreapta), îl las în  strada la un moment dat, ca a tinut mortis sa ma scoata la drumul cel mare si ajung si eu acasa.

Deznodamânt: Happy-end si plimbare nocturna neprevazuta. Parchez masina pe locul nostru preferat, în sfârsit liber! Când sa plec spre casa îmi dau seama ca am luat cu mine cheile de la bicicleta în loc de cele de la poarta si casa. Pe care le-am uitat în masina. Noroc ca aveam mobilul cu mine, asa ca mi-am sunat barbatul sa-mi dea drumul în casa. Doar a fost zi de ratacit chei, nu telefoane.