Lectie de marketing direct à la suédoise

Din seria: ce-am mai primit in cutia postala. Ma refer la cea fizica, din curte, cu numele posesorului si, ocazional, gainat de pasari pe ea.

Am primit, adica barbate-miu a primit, ca el e apropitar de locuinta în Suedia, o scrisorica de la Skanetrafiken, societatea de transport in comun ce domneste peste regiunea noastra. Cum toata lumea (mai ales companiile) stie totul despre toata lumea (mai ales muritorii de rînd), am primit o scrisoare personalizata. Adica: tu, RB, cetatean care traiesti în cartierul X si posezi masina (n-au dat detalii despre masina, probabil ca sa miscoreze costurile de imprimare personalizata), stii ca poti sa iei autobuzul Y si Z ca sa mergi din punctul A pîna în punctul B? Uite, pentru ca noi sîntem baieti gigea, îti dam posibilitatea sa participi la o tragere la sorti. Ce e de facut? Completeaza taloanele; raspunde la chestionar - din care ultima întrebare suna "ai permis de conducere?", aterizata dupa toate celelalte referitoare la mersul cu masina si mai esti si apropitar de autovehicul -; arunca taloanele într-o cutie postala (sînt timbrate în avans). Poti sa raspunzi online pe site-ul companiei, daca nu vrei sa te deplasezi pîna la oficiul postal cel mai apropiat. Poti sa cîstigi un card care-ti da posibilitatea sa circuli gratis 2 saptamîni în regiunea noastra! Uraaa!

Cum nu am dat recurs generoasei oferte, la 3 (trei) zile ne-am pomenit cu un alt plic de la acelasi expeditor. Care zice cam asa: 

Speram ca nu ti-a scapat minunata noastra oferta. 30 000 de automobilisti din regiune vor calatori gratis timp de 2 saptamîni (valoarea cadoului: 575 coroane suedeze). Facem asta pentru ca tot mai multi oameni sa-si dea seama de cît de bine e sa folosesti transportul în comun, atît pentru mediu, cît si pentru buzunar. Nu cumva esti unul dintre cei pe care îi cautam? Daca vrei sa obtii sansa de a face naveta gratis, fa asa si pe dincolo. Ia uite de cîte ori opresc autobuzele Y si Z la tine în cartier! Care statie e mai aproape de casa ta? Uita-te pe site-ul nostru si-o sa gasesti. Credem ca o sa profiti de sansa de a calatori gratis ori de cite ori vrei timp de 2 saptamîni. Daca nu ai raspuns pîna acum, fa-o azi!

Am aruncat-o si p'asta la gunoi, iritati putin de bagatul în seama repetat al Skanetrafiken-ului. Nu e prima data cînd primim mesaje în 2 timpi, în cel de-al doilea fiind trasi de urechi ca nu am reactionat din prima. De exemplu, am primit un chestionar de la Directia de Protectie a Copilului (ceva de genu') la care nu am raspuns, pentru ca am dat peste unele întrebari intime si ciudate, cum ar fi: suferiti de vreo boala mintala? cine va ajuta cu copilul cînd o luati pe aratura? Totul sub protectia anonimatului, nu sîntem nume, ci coduri, dar al nabii cum stiu ei ce cod nu le-a raspuns la timp ca sa trimita ultimaturi. Mars de-aici!

De la mine special

Catre toti fratii mei de trafic suedezi care-mi ofera minunata sansa de a face scoala de soferi pentru a... nu stiu cîta oara, ca tot mai am restante, dupa "atîtia" ani de soferit. Cînd vine vorba de sofereala, timpul e o notiune atît de subiectiva, direct proportional cu praful care se asterne pe permisul de conducere. Cum ziceam, m-am apucat de condus, fortata de împrejurari. Cumperi masina, apare si nevoia de a te folosi de ea. Placerea, cîta a fost la început, se destrama inevitabil între al saptelea si al cinshpelea semafor pe rosu pe care-l prinzi cînd te grabesti mai tare. Dar am mare noroc si puteti sa ma invidiati vîrtos pentru ca soferul suedez e foarte disciplinat în trafic, singura extravaganta pe care si-o permite fiind sa treaca pe galben. În oras (Malmö, tot Suedia) viteaza legala a coborît la 40 de km/h. În general se face pîrtie în fata mea cînd circul, nu pentru ca as fi o catastrofa blonda la volan, ci pentru ca localnicul are adînc înfipt în cap reflexul asezatului la coada. Exemplificare: semafor, doua benzi înainte, una la stînga. Apoi soferii nostri se vor aseza frumos unul dupa altul pe o singura banda, aia pe care a ajuns primul dintre ei. Alta exemplificare: ai masinile parcate mai mult sau mai putin frumos pe dreapta, ai doua benzi pe directie, apoi toata lumea circula pe banda extrema stînga, sa nu se apropie prea tare de masinile alea parcate si, mai ales, sa-mi lase mie cale libera. Dragut, nu? Plus ca masinile se aseaza pe banda care le trebuie peste vreo 5 intersectii, ca nu e frumos sa schimbe banda între timp, sa nu deranjeze. Ai o bicicleta în fata? Te tîrîi în urma ei pîna binevoieste sa se dea la o parte. Extrem de putini îndraznesc sa traga oleaca de volan stînga si sa muste din banda a doua, cît sa depaseasca bicicleta. Nu se înjura, nu se claxoneaza, se da prioritate biciclistilor si în sens giratoriu, se asteapta pietonii sa traverseze cu carucioare pentru copii si handicapati si premergatoare (mai degraba postmergatoare) pentru batrîni. Cam asta e codul manierelor elegante la volan, respectat în general de participantii la trafic. Unii îndraznesc sa fie mai dezmortiti si sa faca slalom printre masini, dar ei sînt exceptii si, banuiesc eu, venetici.

De aia zic eu tack catre tovarasii de trafic si sa-i asigur ca, daca aud cîntecul de mai jos pe strazile din oras, înseamna ca sînt la volan. Pazea!

Poveste cu chei

Comedie moderna dupa model antic, în 5 acte. Timp de desfasurare: sub 24 de ore.  Personaje putine, ce se-nvârt în jurul unor chei. 

Mai întâi a fost vecina de la parter care a postat pe feisbuc: mi-am pierdut cheile de la casa. Erau agatate pe un breloc cu o placuta pe care scria Barcelona. Mai târziu apare barbate-miu cu un sirag de chei pe care l-a gasit în curte. Tine cheile astea, îmi zice, îti povestesc mai încolo despre ce e vorba. Stai asa, strig dupa el, astea-s cheile lu' vecina. De unde stii? Pai uite Barcelona, a scris ea pe feisbuc. Du-te sa i le dai femeii. Femeia nu era acasa, asa ca cheile se întorc la noi. 

Actul doi. Apar invitatii, care îsi lasa lucrurile din buzunare, inclusiv cheile de la casa, fix pe locul unde erau asezate cele ale vecinei. Din exces de zel, le strâng pe toate si le atârn de rafturile bibliotecii, unde am instalat agatatori cu acest scop.

Actul trei. Vine vecina sa-si recupereze cheile. Lacrimi de recunostinta, buchet de flori, strâns cheile la piept cu duiosie. Ahh, Barcelona! Nu sta la un pahar cu vin, ca o asteapta copilul, o facem lata altadata.

Actul patru. Pleaca si invitatii, pupat, promis revazut repede, coborât sa-i însotesc pâna la poarta, cu cheia respectiva. 

Actul cinci. Sunat telefon: am uitat cheile la voi, ma întorc sa le iau, zice barbatul, fost invitat. Între timp s-a pornit ploaia. Tuna si fulgera într-o veselie. Ajunge uitucul, iarasi telefon: arunca-mi cheile pe geam. Dintr-un acces de generozitate si usor sentiment de vinovatie ma reped la panoplie, iau cheile de la masina si, cred eu, cheile de la casa si poarta, cheile omului (credeati ca le-am uitat, nu?) si fug pe scari. Omul, fericit ca-l duc acasa, îmi da indicatiile necesare (drept, drept, drept, iarasi drept si-acum la dreapta), îl las în  strada la un moment dat, ca a tinut mortis sa ma scoata la drumul cel mare si ajung si eu acasa.

Deznodamânt: Happy-end si plimbare nocturna neprevazuta. Parchez masina pe locul nostru preferat, în sfârsit liber! Când sa plec spre casa îmi dau seama ca am luat cu mine cheile de la bicicleta în loc de cele de la poarta si casa. Pe care le-am uitat în masina. Noroc ca aveam mobilul cu mine, asa ca mi-am sunat barbatul sa-mi dea drumul în casa. Doar a fost zi de ratacit chei, nu telefoane.

Si pe jos, si cu banii luati

Cam asa stau lucrurile aici în Suedia, în urbea Malmö: trierea deseurilor alimentare a devenit obligatorie. Tot cetateanul tre'sa-si arunce foile de ceapa, coaja de banana si cotorul de mar în punga de hîrtie prevazuta în acest scop. Punga este aruncata în tomberonul prevazut în acest scop. Pungile de hîrtie sînt gratuite, însa haleala si transportul gunoiului se platesc din buzunarul cetateanului. Ce se-ntîmpla cu resturile noastre alimentare? Ei bine, ele sînt prelucrate si transformate în biogaz care e consumat de autobuzele serviciului de transport public. Pentru a folosi acest serviciu trebuie sa platesti bilet. Biletul nu se cumpara din fund de la taxatoare, am mai spus si în alte rînduri, ci se cumpara o cartela care se încarca cu diverse sume de bani. Cartela noua costa cel putin 200 coroane sudeze, cam 23 euro, în functie de curs, dupa care o poti încarca si cu sume mai mici sau mai mari, dupa nevoi. Exista si abonamente lunare, mai avantajoase, desigur. Insa pentru un turist nu e ok deloc. Mai poti cumpara bilet cu telefonul mobil, trimitînd un sms la un anumit numar - care numar nu e afisat în autobuze. Dar - ca exista si aici un dar - trebuie sa ai abonament la telefonul mobil si sa te înscrii la un anumit serviciu, altfel nu poti cumpara nenorocitul ala de bilet. Se întelege, sper, cît de complicat e sa calatoresti cu autobuzul aici, mai ales daca esti strain si în trecere. 

Acum, ce citesc eu în ziarul Metro de azi? Ca o adolescenta de 13 ani a fost lasata în statie de soferul unui autobuz, într-o seara, pe la ora 22, pentru ca nu mai avea fata credit pe telefon. Nota bene: nu se mai poate achita la sofer contravaloarea unei calatorii, începînd cu 1 iunie 2011. Mi s-a întîmplat si mie o data sa fiu data afara din autobuz, pentru ca nu am reusit sa trimit sms-ul ala nenorocit, iar cartela de transport era neîncarcata. Eram însotita de copil, în carucior, dar asta nu l-a sensibilizat pe vigilentul PDG de autobuz. Si eram cu o statie înainte de gara, unde se gaseste un punct în care se pot încarca acele cartele de transport, Jojo kort pe limba bastinasilor. I-am zis lu' nea soferu': domnu', cobor la urmatoarea, pot sa încarc cartela acolo. Zît, mi s-a sugerat, jos acum.

Si atunci, cum naiba sa nu ma enervez? Le furnizez biogaz GRATIS, ba mai si platesc pentru aceasta operatie, platesc si "bilet" în avans (ca asta reprezinta, la urma urmei, încarcarea cartelei, un soi de credit ascuns) si nu gasesc întelegere la sofer? Mi se sugereaza ca nu sînt un bun cetatean ca nu reciclez deseurile, adica nu le furnizez lor materie prima gratis, pentru ce...? Ca sa platesc bilete din ce în ce mai scumpe? Si sa fiu lasata în statie? Ia sa se mai duca naibii cu ecologia care e profitabila numai pentru companii!

Iarna pe ulita - 2

Se-ntîmpla în Suedia - 5

Ultimele vesti de la devotata dvs reporterita de pe frontul atmosferic din nord.
Azi-dimineata orasul se prezenta cam asa:

Tot cu bicicleta, tot pe drum alunecos... De-abia saptamîna viitoare urca mercurul în termometre peste fatidicul zero. 

Azi începe saptamîna decernarii premiilor Nobel. Pîna luni la ora 19 meniul e tinut secret sssst. Niste cifre legate de cina de luni de la castelul regal: se gatesc 1500 de portii plus 900 de portii pentru personal, 40 de bucatari, 260 de chelneri, 10 000 de tacîmuri, 7000 farfurii de portelan, 7000 de pahare, 10 000 de tacîmuri. Pofta buna!

Ma gîndesc sa ma înscriu ca voluntar pentru Eurovision Malmó 2013...

Ultima ora:

Iarna pe ulita

De toamna-iarna

Proaspete, de la Malmö:

Postvacanta

A trecut si vacanta asta mare cu bunele si nefericitele ei, cu intilniri asteptate si despartiri nedorite, si-am ramas cu o tolba de amintiri si vreo citiva mega de poze din care o sa spicuiesc zilele astea, asa ca stati pe-aproape. Sintem in plin Malmofestival aici, asa ca, cine vrea sa faca incalzirea pentru Eurovision 2013, sa pofteasca!

Cronica de Suedia - 25

Din care se-ntelege, inca din titlu, ca m-am si intors la Malmo! Spre regretul meu, sejurul in Romania s-a-ncheiat taman cind au revenit caldurile galben-portocalii si cind s-a-ntetit lupta politica pe televizoare. E de-a dreptul tragica situatia din saraca tara bogata, in care oamenii au principii, opinii puternice si salarii de mizerie la purtator, iar pe la spate se descurca cum pot, la mica intelegere si solidar cu ai nostri, oricare ar fi ei. Din prostie, m-am trezit la un moment dat azvirlita in mijlocul unei batalii ideologice, pe locul "alora", anti-ai nostri-lor din tabara opusa, in acea bipolarizare de stadion, generalizata in Romania. Mare greseala, do'mle!

Domnu' sefu' sa ma ierte ca nu m-am prezentat la ciorba de burta, mi-a fost oarescum sa ma prezint la dinsul la birau doar cu numele de scena si cu copilu' subrat, chiraind de sete si oboseala.

Buuun. Acum sa scriu cite ceva si despre Suedia, ca asta e scopul acestui articol. Temperatura e la jumatatea celei din Romania, in schimb norii sint prezenti pe cer si, culmea, chiar ploua! Nici n-am ajuns bine la Malmo, ca am si dat o fuga pina la Stockholm, pentru oaresce treburi si nitel shopping. Dovezi:
Natura vie, la mine in curte, dupa ploaie:

Haidati la cirese, acum se coc pe aceste meleaguri! Te pomenesti ca in nord abia ies ghioceii...:

Pe drumul spre Stockholm, facut cu trenul (4 ore 36 de minute dus si tot atitea la intoarcere) am putut admira aceleasi peisaje si nelipsitele casute rosii cu dungi albe in jurul ferestrelor:

La Stockholm, intre doua vizite de lucru in magazine, am putut observa urmatoarele:
o statuie deranjata de zgomotul lucrarilor din jur, prin urmare si-a tras casti pe (linga) urechi:

un nene care-si plimba gemenii, tatuat cu una bucata bebe pe fiecare gamba:

o alee botezata dupa numele unei celebre blonde suedeze, maritata intr-un timp cu Stallone - noi de ce nu i-am dedica una Danielei Gyorfy?

diverse persoane neimbracate corespunzator cu cizme de plasa si tricouri fosforescente, de dinti strepezitoare:

iar, pe drumul de intoarcere, aceleasi peisaje nemuritoare:

Ce frumos e la noi, in Suedia!

La bulivar, birjar!

Simbata am fost la Copenhaga sa ma intilnesc cu femeia simpla. Am ajuns practic pe jos, exceptind bagatela gara Malmo - gara Copenhaga cu un tren cam nehotarit. Las' ca e buna miscarea! Cu Irina am vorbit despre orice, numai despre blog(uri) nu, ca doar a fost o intilnire privata. Am mincat (eu) prinz tipic danez, adica tartine cu peste si peste si iarasi peste cu maioneza. Am cumparat cadouri pentru copii, dupa care ura si la metrou si la aeroport si ura si la gara (inca o data, pentru mine) ca sa astept si sa asteeeeept trenul retur catre Malmo. Unde ma astepta o surpriza minunata: sotul personal si-a catarat boxele pe pereti, la maxim (ele, boxele, normal). Uite ce se-ntimpla daca plec de-acasa!

Cronica de Suedia - 21

Unde ramasesem cu cronicile? Ca tot citind la Sfintu' Vasile am uitat sa va tin la curent cu noutatile, birfele si ciudateniile de pe plaiurile suedeze. 

Zilele astea s-au inlocuit niste tevi pe sub ferestrele mele, asa ca am putut urmari in actiune o echipa minimalista de Dorei. N-am avut timp sa pozez gaurile din trotuar pen' ca, ai naibii, cum depuneau teava, cum astupau haul. Ca aici:

Si tot asa pina-n capat, cu semnalizarile de rigoare si gropile astupate pe masura ce teava era inlocuita.

Ziceti c-a ramas caldarimul nerefacut? Da' de unde! A stat asta pret de-un week-end, caci luni s-au si prezentat baietii la datorie. Ete:

Da' stiu ca v-am intristat cu faza asta. Mergem mai departe. Primul ministru suedez se separa a la suedoise. Adica va locui in aceeasi casa cu probabil-viitoarea-fosta-nevasta, ca de-abia a cumparat-o (casa) si renovat-o (pe banii statului, renovarea). Conform legii suedeze, tre' sa se mai gindeasca 6 luni inainte de a divorta, pentru ca sint copii la mijloc. 

In alta ordine de idei, la polul opus fata de fostul cuplu (momentan) birfit mai sus, se afla Zilele sexului de la Universitatea (Scoala superioara) din Malmo, ocazie pentru ziare de a dedica pagini (cu poze mai mult sau mai putin explicite si site-uri) subiectului si obiectelor. Tema acestor zile: sexul fara limite. 

In rest, mare reclama pentru un serial cu niste gagici-suedeze-siliconate-botoxate-oxigenate la LA si pentru reprezentanta Suediei la Eurovision: Loreen. Vi hors!