SALATA DE BOEUF

Mirela a insistat să facem o salată de boeuf. A zis: Să nu vă aud că vorbiți de filme românești. Puneți mâna și faceți o salată de boeuf. Da, așa a zis. Și-apoi, cu trupul ei de adolescentă s-a aruncat în valurile mării. Am mai văzut-o pe la Istanbul. Cred că punea mine sub un vapor. Eu și Horațiu ne-am dus la vânătoare ca să avem carne pentru boeuf. Eu am făcut-o la dreapta, el la stânga. Eu după curcani, el după porci mistreți. Așa am făcut. O nebunie. Mirela ne-a văzut și a strigat la noi: Să nu cumva să nu fie gata boeuful până când mă întorc. ȘI imediat, cu trupul ei de adolescentă, s-a aruncat în valurile mării. Am mai văzut-o în Crimeea punând un submarin pe o bombă. Io am cules spanac, Horațiu lobodă. Io am cules ridichi, Horațiu pere. Io am cules cartofi, Horațiu tot lobodă. Spuneți și voi, ce muncă! Apoi, a strigat Mirela: Mazăre, mazărea unde e? Mazăre n-aveam și atunci cu trupul ei de adolescentă s-a aruncat în mare. Am mai văzut-o pe la Tel Aviv doborând un avion. Io și Horațiu ne-am dus după mazăre. El a luat un kil, io patru că nu mai puteam s-o suport pe Mirela strigând la noi. Totuși a zis: Maioneză? Și imediat s-a runcat în Siret că tot trecea p-acolo. Am mai văzut-o la Giurgiu, un oraș plin de cultură de ananghie. Zilele treceau și treceau. Mai triste, mai vesele. Noi le alegeam p-alea vesele când soarele e sus pe cer și gulașul bun. Dar ne-au trezit urletele Mirelei: De ce nu mâncați? Noi, evident, vorbeam de filme și dându-ne seama că suntem prea slabi am pus mâna și am mâncat. Mai repede, mai repede, am mai zis și s-a aruncat cu trupul ei de adolescentă în Marea Egee. Apoi în Adriatică. Și la New York. Ne-am luat după ea cu farfuriile goale. I-am zis: Mai vrem! Zice: Păi, e fără carne. D-asta vă e foame continuu. Și, așa cum știți, s-a aruncat cu trupul ei de adolescentă în Dâmbovița. Fără mască. Fără vaccin. Am mai văzut-o spre Sulina. Ăsta e un oraș în care se face toată salata de boeuf din Europa. Povestea nu e gata, dar atâta ni s-a spus.