A fost vânzoleală atunci la Tribunailul mare din Q. Parcă se răsturnaseră infracțiunile peste urbe. Tot felul de nemernici care-și coseau nevestele de pat, pompieri care înecau oameni sau crescători de ligheane pentru spălatul pe mâini. Venism pentru divorț. Pe atunci nu-ți prea permitea societatea să-ți lași cu acte bărbatul, dar era imposibil să mai trăiesc cu el. Stăteam în sală. Ca și acum țin minte că ați fot striagți voi: lotul hoților de cai. Erați patru iar mai mare rușinea să furi un cal nu exista în societatea noastră. Te-am prvit. Ceva mi-a atras atenția. Nasul acvilin peste care cădea un șuvoi de păr negru. Privirea caldă cu care te-ai iutat la mine și inteligența ochilor. Te-am iubit pe loc. Ți-am ținut privirea și am înțeles, Dumnezeu știe de unde, că sentimenul era reciproc. Aveam ce căuta amândoi acum în sală, restul nu ne privea. Când iubești un om îl iubești pentru o apariție fulger, poate să fie și criminal. Nu-l iubești pentru bani că nu știi dacă-i are. Îl iubești pentru privirea deschisă, pentru sineritatea și curiozitatea nemărginită a ochilor, pentru un pic de sprâncene sau căutături. Cauți să ghicești, de exemplu, dacă îi plac copiii, sandalele sau Brahms. Sau clipele petrecute împreună prin Toscana italiană. Erai înalt și te-au sculat pe tine primul în picioare. O vocea plăcută de bas. Am furat, am dres, am alergat cu ei la Dunăre nu mă interesa. Îți sorbeam cuvintele, privirea, nu-mi puteam lua ocii de la cămașa ta ponosită strânsă în talie cu un șiret. Povestea ta n-a interesat pe instanța, erai deja concamnat, pe mine da. Te priveam încercând să explici fenomenul, cauzele, situația. Dar erai cu ochii numai pe mine. Nu se știe de ce iubim un om din prima. Ni-l imaginam apoi cărând copii noștri pe bulevard. La plimbare. Acum, în sala tribunalului erai vehement. Autoritățile nu făcuseră, erau datoare, și alte acuzații pe care nu le auzeam. Te priveam doar pe tine. O vestă largă de băiat înstărit. Câteodată, tot din priviri, mă luai martoră la tot ce spuneai. Eram de acord. Ba mai mult, eram topită. Nu știam dacă am să te mai văd și nici nu știam dacă am să mă mai pot dezlipi de sala de tribunal. Aveai ceva bestial de atrăgător. Erai atrăgător și cald, contrast puternic cu faima ta de tâlhar. Și-apoi, a venit sentința. Ai fost condamnat la 20 de ani de detenie la Periprava, la stuf. Garda v-a dus înăuntru. Am rămas uimită, zdrobită de cele întâmplate. Un soldat mi-a adus o haină rămasă agățată pe un scaun în boxa acuaților. Era a ta. În ea, un singur bilet, care-mi era adresat: Te iubesc, așteapt-mă!! D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: