09 noiembrie 2018

Unde nu-i cap, vai de picioare


Foto, arhiva E.M.

Tânăra din imagine, Ioana Indonezia, s-a apucat odinioară să ia meditaţii la fizică. Pas cu pas, până şi-a rupt picioarele. Familia a blestemat cartea, Ioana destinul, prietenii au luat-o şi au dus-o la spitalul de arşi ca să-i pună altele. Aolo, la arşi, se află întotdeauna o rezervă de picioare de lemn rămase de la cei care le aduc arse şi nu le mai pot purta. Dar nu i s-a potrivit niciunul.

Atunci, secretarul de stat Raed Parafat i-a dat un avion cu care s-a dus la un spital din Belgia. Medicul belgian a dus-o la un depozit de lemne, că să-şi aleagă de-acolo. De fapt se îndrăgostise de ea. Aşa că şi-au ales lemne pentru casă. Echipa belgiană Visuri la Cheie le-a făcut un pat din lemn. Elegant. Unde cei doi au făcut patru copii cu picioarele din lemn. Copiii se simţeau bine şi căutau coechipieri pentru o echipă de fotbal. S-au trezit în curând unsprezece. Un antrenor american i-a văzut şi i-a luat peste ocean. Acolo a alcătuit o echipă de săritori de la trambulină. Văzând ce buni sunt, Donald Trump i-a luat şi i-a dus la graniţa cu Mexic. Acolo ei săreau gardul şi-i băteau pe mexicanii care voiau să emigreze în State.

Ioana Indonezia se întoarse la Bucureşti. Medicul belgian în Belgia. Ioana îşi găsi foarte repede alt iubit: un pădurar din munţii Parângului, cu care făcut 60 de copii. Medicul belgian îi adoptă şi se duse cu ei în America. De-atunci, copiii sar gardul de câteva ori pe zi şi bat la mexicani de-i ia mama dracului.

D.

Un comentariu:

Lăsați răspuns aici: