Curcubeul iubirii

Foto, arhiva E.M.

Doamna Roxana Partid, în imagine, umblă în fiecare zi vopsită galben. Îi place culoarea. Mănâncă numai gutui din cele mai galbene. Mere la fel. Rochiile ei sunt toate galbene. Scrie galben, citeşte galben. Asta, ultima, nu ştim cum o face. Din când în când răspunde la un telefon galben la care vorbeşte cu iubitul ei, un bărbat galben: Iubitule, te iubesc galben!

Pisica lor, un motan galben cu dinţii roşii, câinele lor, unul galben cu jiletcă neagră, un papagal galben care are coada stricată, deci animalele şi păsările din bătătură se uită galben la un televizor galben cu pete verzi. De bucurie, Roxana Partid a început să alerge după soţul ei galben. Aşa, din dragoste. Atunci papagalul a zis: iată un curcubeu galben. Atunci câinele a zis, ce curcubeu al iubirii fac ăştia. Pentru că culorile de pe ei, negru, galben, roşu, cutare, în alergătura asta, asta făcea să se vadă. Până şi motanul a zis: bă, ce curcubeu. E al iubirii, fraţilor.

Anii au trecut. Roxana Partid şi soţul ei galben au îmbătrânit. El a murit primul. Ea a editat Jurnalul Galben pe care-l ţinea. Care Jurnal începea aşa: Aveam, în casă, o ladă cu arsenic galben. Arsenicul i l-am dat omului meu, lada, că era din lemn, am expediat-o în pădurile din Judeţul Argeş că s-o planteze ăia în locul pădurilor tăiate ilegal. Omul meu a murit fără să se bucure de puieţii de ladă pe care îi vindeam. Erau puieţi oe care scria CURCUBEUL IUBIRII.

D.