Foto Dan Predescu
O bubuială mare pe bulevard, așa cum s-a auzit la cutremurul din 77, dar abia eram în 73, o bubuială de pneuri sau de trupe de elefanți, ori tramvaiul 5 naiba știe. Clipă în care mi-a sunat telefonul. Fixul. Era Toca. Bă, ia Exile on Maine Street și hai pe la mine. Gândește-te dacă mergi la mare, la 2 Mai. Îl luăm și pe Peligrad? Îl luăm. Dar cu el vino de ziua mea, pe 27 iulie, că plecăm în noaptea aia, după petrecere. Ia și Goats Head Soup. Pe Dr Felix trecea un crocodil sau era doar un tip care se mâniase pe un taxi. Singurul la vremea aia din București. Dna Tocilescu mi-a spus să nu bem mult. Atât. Da, bă, luăm trenul de ora unu noaptea și la cinci dimineața suntem în Mangalia. De-acolo pe jos, pe plajă. Ce bem? Păi, a zis maică-ta.... Știi că e surdă! Stăm la Mița? Și-o fi tras apă? Vedem. Câte sticle ai adus? Două. Am pus după aia Pat Garrett și Billy the Kid. Vreau să fac curând Nevestele Vesele la Piatra. Ce zici. Cu Nicu la muzică. Eram pe-a treia sticlă și-am pus din nou Rolling Stones.
Pe 27 iulie lume multă. Duduia casa de Chubby Cheker. Mâncarea dnei Tocilescu. Trecea printre noi și ne spunea să nu bem mult. Apoi Rita Pavone. Unii deja beți zguduiau glazvandurile. Lustra. Patul dnei Tocilescu. Sălta casa. Ajungeam curând pe Titulescu. Noi cu ochii pe ceas, Bagajele făcute. Pac în gară, io, Toca și Dan Peligrad. În compartiment cu un individ care ne-a întrebat care e adevărul cu Mihai Viteazul. A fost sau n-a fost viteaz? A adormit într-un final și l-am legat cu șireturile de la pantofii lui de banchetă. Se lumina de ziuă. Mangalia. Pe jos pe plajă, cam zece minute, până în 2 Mai. Mița în fața porții. Lua apă cu găleata de la cișmeaua din fața casei. Bună, Mițo! Bună! Să nu-mi călcați lalelele. Să le scol pe fete. Singura cameră de închiriat a Miței era cea a fetelor, Luminița și Ioana. Le-a băgat în bucătărie. Noi am desfăcut o sticlă, ne-am uitat la marea din fundul grădinii, iar Dan Peligrad a luat-o spre altă gazdă din sat. Mița nu gătea, Marin culegea roșii, noi am așteptat să se deschidă grătarul de pe plajă unde un ficat cât casa era cini lei, o ceafă cât farfuria tot cinci, cartofi așișderea. Să asfaltezi, Mițo, turismul va căpăta altă față. Vă fac diseară macaroane? Începuse să plouă. Excelent.
Petrecerea de noapte din sat era la Andrei Finți. O curte cu fântână secată. Lume multă. Giugiuleli. Via gazdei călcată în picioare. Andrei o scrijelea pe sub fuste pe Elena Abu, actriță frumoasă. Era ceva. Dar ceva cu Elena Albu avea și Nuni Anestin. Bătaie mare. Așa era Nuni, cum bea un nimic devenea violent. L-a aruncat pe Andrei în fântână. Ăla urla, în timp ce Nuni îi ridicase fustele Elenei. Chiloți albaștri. Nuni i-a dat jos. Andrei hăulea în fântână. Nu știm cine a avut timp de el. Noi ne-a retras cu frații Mărăscu. Cu Marina, actriță pe undeva.
Dimineață ne-a trezit roaba lui Marin, soțul Miței. Roaba plină cu roșii. Se ducea la piață să le vândă. Am tras perdelele și-am adormit din nou. Mița luase mătura. Sătui de gălăgie, ia-m zis s-o lase. Dar s-au sculat fetele să se dea în leagănul din fața bucătăriei. Nasol. Tare nasol.
D.
MINUNAT!
RăspundețiȘtergere