Caniculare și secetoase salutări vă transmit de pe plaiuri confuciene.
Am petrecut 3 săptămîni la țară, în penisune, în casa unei familii compuse din ea - nevastă, mamă, bucătăreasă, țărancă -, el - maestru de kung-fu, soț, tată, agent de curățenie, țăran-, mama lui și soacra ei - spre 80 de ani, responsabilă cu îndemnatul la mîncat, mamă a 4 copii, văduvă - și un fiu, respectiv nepot - cam puturos la școală, dar destul de avansat în ale kung-fu-ului.
Plec de aici cu zgomotul ventilatoarelor zbîrnîind nonstop; cu rîsetele de surpriză ale sătenilor cînd le uram ni haò (tu bine); cu gustul pepenelui roșu cald, a apei de băut încălzite peste zi și răcite peste noapte; cu mirosurile amestecate de mirodenii îmbăiate în ulei de susan; cu sunetele bicicletelor și tricicletelor cu remorcă, mai toate electrice; cu imaginea cîmpiilor incredibil de verzi sub un soare torid; cu privirile admirative ale copiilor descoperindu-ne chipurile.
Xié-xié, prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: