Programul prima gară

Harap Alb trecea prin pădure fluierând un cântec la modă: fiu, fiiuuuuu, fiu, fiu, fiu!!! Parcă era Holograf, dar ce importanță are atâta timp cât frumosul băiat fluiera și culegea ghicei. Da, era un băiat frumos. Înalt, rotund, lat, cu părul verde pădure, cu mijlocel subțirel și înțolit ca-n filmele proaste românești: în alb, cu ie, gaci și veston cu floricele tipic țărănești, cizme, pălărie neagră, sabia mare a lui Ștefan cel Mare, cu podul de la Călugăreni pe umăr, cu o cușmă ca a lui Mihai Viteazul sub braț. O mândrețe.

Baba Cloanța îl urmărea dintr-un tufiș. Cu singurul ochi. Îi purta sâmbetele de mult, așa că îi sări în cale cu vorbe mieroase: Harapule, scuze, dar nu te-am găsit la telefon, scuze că-ți întrerup plimbarea matinală prin frumusețe de pădure virgină și duioasă, dar mi-e drag să te văd, să-ți vorbesc, mă-nțelegi, mă-nțelegi nu-i așa? Harap Alb se opri, înghiți buchetul de ghiocei ca să nu fie nevoit să i-l dea Babei Cloanța și zise: Mă bucur că te văd, Babo, ești frumoasă!! Baba Cloanța se înroși foarte tare, puse iataganul de care se-nsoțea jos și zise și ea pe un ton răgușit care aducea a dragoste: Te iubesc, Harap Alb, ce mai la deal la vale!! Și io, răspunse Harap Alb, interzis de frumusețea lăuntrică a Cloanței. Și io!!!

Începură să facă planuri pentru după când s-or lua: ne băgăm în programul Prima Gară, e ca prima Casă, și cumpărăm Gara de Nord. Se poate. În felul ăsta ne începem căsnicia cu o afacere babană. Că știi cum e în căsnicie, nu e atât de bine cu bani, cât de rău e fără ei. Ce zici? Zic că e bine. Se duseră la bancă. Luară banii de Gara de Nord și-o cumpărară. Nu fu atât de ușor, dar interveni un securist tare, prieten bun cu Baba, se pare că primul ei soț. Odată Gara fiind a lor scumpiră biletele cu 300%, desființară privilegiile pentru studenți și pensionari și pe motiv că Gara n-are aer să respire interveniră la ANRP București să li se restituie și imobilele de pe Calea Griviței, Plevnei, Berzei, Știrbei Vodă și Nicolae Titulescu. Le obținură prin același fost soț al Babei, de altfel băiat de treabă, care mai trecea câteodată pe la Babă când Harap Alb era în Centru Vechi să citească. Apoi, înlocuiră cursele CFR de Craiva cu cele de Constanța, cele de Bistrița cu cele de Iași, cele de Constanța cu cele de Timișoara, desființară comerțul de peron, interziseseră McDonald's-ul și se retraseră în pădurea de la început, unde Harap Alb fluiera aceeași melodie iar Baba Cloanța legăna primul lor plod numit Sfarmă Gară.

Făcură o pauză, mestecară niște pâine cu parizer și, așa cu gura plină, Baba Cloanța zise: hai să ne înscriem și în Programul Primul Litoral. Ne-mbogățim, că pe plăjile alea sunt gagici cu care poți să citești și literatură străină nu numai Sadoveanu. Ce zici? Hai!! Haide, de acum ne pricepem, avem Gara în spate și-o s-o scoatem noi cumva la capăt.

Ajunseră la bancă, obținură banii și acum sunt în trenul de Mamaia. Răsărise soarele desigur, treceau pe un pod, cititoarele erau deja în bikini pe nisip cu Hemingway în mână.

Denis