16 august 2014

Ampoiţa 1

Tina Cumva zice: hai să călătorim, până nu începe!! * Să înceapă ce, zic io nervos, trăgând de coadă un păstrăv de plastic galben care stă pe televizor. Ce să înceapă? Zi, dacă eşti deşteaptă. Păi, zice, campania electorală dintre Iohannis şi Ponta. Şi unde să mergem, întreb invidios pe părul ei alb. Şi unde să mergem? La Ampoiţa. * Aşa că ne-am luat muştarul, l-am aruncat, ca să nu ne sară pe drum şi-am luat-o din loc cu maşina. * De la Alba Iulia, ne-a zis Magda, dacă te uiţi în dreapta şi stânga dai de Ampoiţa şi de pensiunea Mama Luţa. * Acum trebuie să explic cine e Tina Cumva şi de ce are părul alb. Tina Cumva este pretena mea bună şi părul alb e alb că aşa trebuie. * Acum trebuie să explic cine e Magda C şi de ce ne-a invitat la Ampoiţa. * O s-o facem mai târziu, pentru că, între timp, trecând de Alba a apărut Ampoiţa. Care este chiar pe râul Ampoi. * În curtea pensiunii Mama Luţa, patroana locului şi Magda C, asociata, dansau de bucurie. De bucurie că am venit noi. Aşa au şi zis: Ce bucuroase suntem, dansăm o polkă. * Am făcut prezentările: Denis Mama Luţa, Tina Cumva Mama Luţa, Tina Cumva Denis, deşi noi ne cunoşteam, Magda Tina Cumva, Magda Mama Luţa, mă rog o încurcătură hazoasă la care s-a adăugat şi Cornel. * Pensiunea Ampoiţa este aşezată pe Valea Ampoiului, într-un cadru feeric şi deştept. * Asta cu feericul e mai veche, dar deşteptăciunea vine de la gustul cu care au fost aranjate căsuţele şi meselor pentru turişti. Toate sub umbrar, toate în jurul unui teren de vreo 1.000 mp în care îţi poţi lăsa copiii să se joace, bărbaţii să se-mbete şi ospătarii să care păstrăvul la grătar. * Un loc în care te simţi ca acasă. * După ce că e verde totul, după ce că lipsesc ţânţarii, după ce că se aude apa Ampoiului susurând liniştită în toate direcţiile trebuie să te aşezi la masă. * Clipă în care apare o palincă făcută la Mama Luţa, cu care îţi trece cheful de bombăneli referitoare la cinematografia română sau la faptul că dacă beam mai multe pahare puteam să cucerim Ucraina desi nimeni nu ne-o cerea. * Frumuseţea locului, ospitalitatea deosebită a celor două gazde, Luţa şi Magda, te cuceresc. * Noi, dacă am fost cuceriţi atât de repede, am băut un litru de vin şi ne-am lansat în vorbe cu Cornel: Că de ce dealurile alea n-ar putea găzdui un concert Zepellin, că de ce n-am face aici o a doua Gărână, că de ce n-am da la masă, turiştilor, fânul care aici este în cantităţi uriaşe. * Aşa că timpul a trecut şi când să ne sculăm de pe scaun se-nnoptase. A suivre.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: