Nici daca as vrea nu ma pot plînge, pentru ca în România m-am bucurat de aceeasi vreme ca-n Suedia! Cu exceptia unei zile caniculare, al carei apogeu l-am atins pe cînd eram cu picioarele în balta, sub un parasol în Cismigiu, am avut parte doar de vreme capricioasa.
Am venit în România ca în oaza mea de liniste, asa ca m-am bucurat cît am putut de mult si am ramas indiferenta la ceea ce ma deranja pîna mai acum: mîrlanie, masini parcate alandala, neprofesionalismul unora, etc. Am relativizat si dedramatizat si, drept rezultat, am avut o stare de spirit pozitiva si NU m-am enervat! Ba am constatat, din nou, ca lucrurile si oamenii se misca mai repede decît pe alte meleaguri si cu bani mai putini. Cine nu traieste printre straini nu-si da seama cît de reconfortant e sa poti vorbi pe limba ta. Cît de biling sau plurilingv ai fi, cel mai usor si complex te exprimi în limba materna. Si-apoi cu "ai tai" altfel functioneaza comunicarea, fie ea non-verbala, parca e mai puternica îmbratisarea si mai calda vorba... am dat drumul la cutia cu dulcegarii.
Acum, daca m-ar întreba cineva daca m-as întoarce sa locuiesc în tara, as raspunde cu entuziasm DA. în ciuda reactiilor neîncrezatoare pe care le-am primit, cînd am testat afirmatia pe prieteni si rude. Ce sa faci aici, totul e scump, platesti impozite din ce în ce mai mari, nu gasesti de lucru, etc.? Asa e peste tot în lume. Macar în tara simt ca fac parte dintr-o comunitate, sentiment de care aici sînt lipsita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: