Jurnal 3

Pe urmă mi-am dat seama, cred că aseară, 10 fev, că tragedia din Apuseni e plină de întrebări pe care nu le-a pus nimeni: ce căuta în avion studenta militară, de ce Zamfir s-a dus întâi la spital şi nu acasă la nevastă, de ce era atât de "încropit" echipajul, cu doctori care mai de care, şi, ultima şi cea mai nasoală: dacă mergeau la o şpagă. Adică, dacă făceau transplantul fără să ştie nimeni? * Mamă, mamă, cum e asta? * Păi, o şpagă de transplat poate fi 20 de mii de euro, 30, şi numai aşa aveau ce împărţi cei din avion. * Apoi, de ce nu mai avem nicio relaţie despre ceilalţi? * În sfârşit, întrebările astea ne trec prin cap neprofesionit, da' ne trec. * P-ormă am făcut ceva presă şi am aflat că la manifestaţia de sâmbătă, 8 fev, care trebuia să arate ca la Kiev, n-au fost decât 200 de persoane. * Nene, zic io cu Tina, 200 de oameni să răstoarne guvernul, să arate nemulţumirile celorlalţi 15 milioane de români? * Imposibil. * Ştiind că gătitul linişteşte, ne-am apucat de reţeta aia celebră, nu ştiu cum îi zice, da' e cu carne, cu brânză, halva, sare după gust, mere, pere, taxa de 7 eurocenţi şi aşa mai departe.

Denis