Filmul de duminică: Mandragora

Un film subtil, poetic, puţin cam lung, în stilul filmelor româneşti din anii 60 ai secolului trecut când nu se înţelegea nimic din scenariu. * Dar frumos, curgător, aproape fără dialoguri, ceea ce ridică puţin tensiunea poveştii. * Dar să vedem despre ce este vorba: Mandragora era un oraş la capătul pământului. Dar nu chiar atât de departe pentru inginerul de poduri Costache, proaspăt repartizat de la Politehnică în acest oraş mândru al comunismului. * Aşa că şi-a luat el o cămaşă şi-a plecat să-şi ia postul în primire. * În tren o întâlneşte pe Viorica, şi ea ingineră, şi ea repartizată la Mandragora. * El ca să facă un pod peste oraş, ea ca să-l dărâme şi să facă altul, că primul este întotdeauna prost. * Din vorbă în vorbă în tren cei doi se îndrăgostesc. * E primul dialog al filmului după vreo juma' de oră de acţiune. * Io te iubesc, spune Costache. * Şi io, spune Viorica. * Şi trag amândoi alarma trenului. * Hărăbaia se opreşte şi cei doi tineri fug pe câmp. * Ce, îşi zic, i-a făcut pe ei o Mandragora comunistă? Nu. * Aşa că se apucară să cultive tutun. Cubanez. Că auziseră că numai ăla era de valoare. * Cu banii câştigaţi ar fi urmat să-şi ridice podul lor de pe care să privească patria pe care n-o prea văzuseră. * Stând ei aşa pe pod, trece mama lu' Viorica. * Uite-o pe Viorica, îi spuse femeia unui bărbat care fusese de drept hărăzit să-i fie soţ fie-sii, unul Mălăncioiu din Carpaţi, o namilă de pădurar cu cuţit la brâu şi un ochi lipsă pentru bună purtare. * Ea e, întrebă Mălăncioiu, şi se avântă pe pod cu cuţitul ridicat. * Lupta ţinu cât ţinu, până ce Costache îşi dete seama că pierde şi atunci o rupse la fugă. * Spre Mandragora. * Mălăncioiu, mama Vioricăi şi Viorica o rupseră şi ei la fugă spre Mandragora. * Se stabiliră toţi patru într-un bloc cu un etaj, singurul din oraş. *  Când Viorica ieşi să bată covoarele, Costache îi aruncă un lighean în cap. * Femeia muri pe loc. * Când mama Vioricăi ieşi şi ea să bată covoarele, Mălăncioiu din Carpaţi îi aruncă cuţitul între ochi, aşa că femeia muri pe loc. * Aşa se sfârşi o frumoasă poveste de dragoste în stil românesc, o dragoste fragilă, întemeiată pe principii de serviciu, că ce-i atrăgea pe cei doi tineri unul la celălalt în afară de podul comunist al Mandragorei? Nimic. * De văzut, acum pelicula merge în caravană cinematografică prin ţară alături de Rămâi cu mine şi alte filme ale lui Ioan Groşan.

Denis