Cu Cezar la o ţuică

Sâmbătă am băut o ţuică cu Cezar. * Cezar e un cal din satul Obedeni, jud Giurgiu. * A fost aşa: am intrat în grajd cu tava plină de jeratec. * I-am spus lui Cezar: haleşte ceva din cărbunii ăştia încinşi şi vezi de ce te simţi în stare. * Ori mergem la Festivalul Enescu, ori la cazanul de ţuică din sat? * Cezar a ras jeratecul, a râgâit de trei ori, şi a zis: hai la ţuică. * Ce-a urmat a fost o poveste de scris. * Asta am să şi fac mâine că acu' plec la Fundata, Braşov, să mă întâlnesc cu un regizor, preten cu mine, cu care am de depănat amintiri despre unele filme româneşti făcute, altele nefăcute, despre lipsa de profesionalism din cinematografia românească, despre ţepele din aceeaşi cinematografie, despre Tudor Giurgiu, despre impostura unor Geo Saizescu sau Alexa Visarion şi multe, multe altele. * S-a ieftinit pâinea cu 20 de bani. * Dar mergem la Fundata cu 6 lei şi 5 bani litrul de benzină. * Noi nu mâncăm pâine şi aşa mai departe.

Denis

Filmul de duminică: Meşterul Manole

Acum când vorbim, când citim aceste rânduri, la o cafea sau la o bătaie, lungmetrajul Meşterul Manole a demarat filmările. Regia: Alexa Visarion. * Posibilă premieră în 2014, dacă până atunci Manole nu dispare, Ana nu este violată sau zidită definitiv. * Dar să vedem povestea: meşterul Manole este un bărbat înalt, bărbos, vorbeşte încet sau şoptit şi are o casă la Gruiu. * Stă pe un scaun şi visează să-şi construiască o biserică. * Cum nu s-a mai văzut. Nu ştie cum, dar biserica va fi ceva extraordinar. * Când visează el aşa, se trezeşte că este de fapt Ştefan Iordache, şi că îi ocupă fotoliul de paie din grădină, fotoliu în care maestrul visa să-şi facă o biserică în curtea casei sale, altfel mare, încăpătoare, cu gard de lemn. * Şi cum se gânde Meşterul Manole alias Ştefan Iordache să-şi facă biserică, prin râul din faţa casei trece o tânără de 16 ani pe nume Ana. * Ana era pe bicicletă, că aşa se merge la ţară de colo colo. * Manole o întreabă: tu eşti Ana. * Ea ce să-i răspundă? * Îşi dă seama că e Ştefan Iordache şi cade în apă. * Cade în apă ca să i se vadă sânii mari, frumoşi, tineri. * În sensul că nu se văd chiar cu ochiul liber, ci prin cămaşa desfăcută la piept, că era vară. * Că dacă era iarnă, şi Ana avea palton pe ea, şi mai şi cădea în apă, nu se vedea nimic. * Manole îşi dă seama că fata îi trebue la biserică. * Încă nu ştie cum. * Dar şi Ştefan Iordache din imaginaţia lui îşi dă seama de acelaşi lucru. *  Aşa că o îmbie pe Ana la o mică vorbă, chiar dacă nu i se uscase cămaşa, şi sânii fetei tremurau de emoţie. * Aşa că Ana, nici gând să se acopere, rezemată de bicicletă, intră în vorbă cu amândoi, cu Manole cel real, şi cu Iordache din închipuirea lui Manole. * Despre ce vorbesc?, aici e aici. * Nu se înţelege, deşi noi am citit scenariul de trei ori, odată când a fost scris în 1988, altă dată când a fost rescris în 2005, şi altă dată când a fosr rerescris în 2013. * Oricum se înţelege că ea trebuie zidită. * Şi cam atât. * Din acest moment al filmului ar fi trebuit să-i vezi pe Manole şi Iordache din vis cum îşi strâng sculele şi încep construcţia zidăriei. * Dar nu e aşa, pentru că Ana e atât de apetisantă, de tânără, de pe vino-n'coa, de frumoasă, de cu sânii mari că amândoi, unul acolo pe iarbă iar celălalt în vis vor s-o fută. * Da' n-o fac, că mai sunt de spus nişte versuri care n-au nicio noimă, mai sunt câteva cadre care te adorm şi se termină filmul. * Avem de a face aici cu un film modern, cu un basm adevărat după care suntem morţi cu toţii, avem aici o legendă nemuritoare, cea a unei fete pe bicicletă care cade în apă şi i se văd sânii. * Şi aşa mai departe.

Denis

De la mine special

Catre toti fratii mei de trafic suedezi care-mi ofera minunata sansa de a face scoala de soferi pentru a... nu stiu cîta oara, ca tot mai am restante, dupa "atîtia" ani de soferit. Cînd vine vorba de sofereala, timpul e o notiune atît de subiectiva, direct proportional cu praful care se asterne pe permisul de conducere. Cum ziceam, m-am apucat de condus, fortata de împrejurari. Cumperi masina, apare si nevoia de a te folosi de ea. Placerea, cîta a fost la început, se destrama inevitabil între al saptelea si al cinshpelea semafor pe rosu pe care-l prinzi cînd te grabesti mai tare. Dar am mare noroc si puteti sa ma invidiati vîrtos pentru ca soferul suedez e foarte disciplinat în trafic, singura extravaganta pe care si-o permite fiind sa treaca pe galben. În oras (Malmö, tot Suedia) viteaza legala a coborît la 40 de km/h. În general se face pîrtie în fata mea cînd circul, nu pentru ca as fi o catastrofa blonda la volan, ci pentru ca localnicul are adînc înfipt în cap reflexul asezatului la coada. Exemplificare: semafor, doua benzi înainte, una la stînga. Apoi soferii nostri se vor aseza frumos unul dupa altul pe o singura banda, aia pe care a ajuns primul dintre ei. Alta exemplificare: ai masinile parcate mai mult sau mai putin frumos pe dreapta, ai doua benzi pe directie, apoi toata lumea circula pe banda extrema stînga, sa nu se apropie prea tare de masinile alea parcate si, mai ales, sa-mi lase mie cale libera. Dragut, nu? Plus ca masinile se aseaza pe banda care le trebuie peste vreo 5 intersectii, ca nu e frumos sa schimbe banda între timp, sa nu deranjeze. Ai o bicicleta în fata? Te tîrîi în urma ei pîna binevoieste sa se dea la o parte. Extrem de putini îndraznesc sa traga oleaca de volan stînga si sa muste din banda a doua, cît sa depaseasca bicicleta. Nu se înjura, nu se claxoneaza, se da prioritate biciclistilor si în sens giratoriu, se asteapta pietonii sa traverseze cu carucioare pentru copii si handicapati si premergatoare (mai degraba postmergatoare) pentru batrîni. Cam asta e codul manierelor elegante la volan, respectat în general de participantii la trafic. Unii îndraznesc sa fie mai dezmortiti si sa faca slalom printre masini, dar ei sînt exceptii si, banuiesc eu, venetici.

De aia zic eu tack catre tovarasii de trafic si sa-i asigur ca, daca aud cîntecul de mai jos pe strazile din oras, înseamna ca sînt la volan. Pazea!

Revista presei internaţionale

Călăraşi Today, publicaţie bucureşteană. Un grup de tineri trece strada o babă. Babii îi cade ceasul. Din ceas se aude o melodie cam ca o manea, ceva. E ceasul deşteptării naţionale, îşi zic tinerii şi o violează acolo, pe trecere, pe babă, merg apoi la parlament, trag în tot ce mişcă, iar la final ies şi rămân în stradă cu o lozincă mai mult decât grăitoare pe care scria: Nu vrem nimic.

Tecuci Newsweek, săptămânal necunoscut. Ghicitoarea Lămâia cu Păr din localitate a declarat poliţiei: Păi, decât să dărâme ăla, Waters, zidul la Bucureşti, mai bine venea aici şi făcea un canal ca să avem şi noi o altă irigaţie, să avem de unde fura ca să ne dăm copiii la şcoală, la balet, la frizerie. Aşa să scrii acolo, să audă şi Ponta.

Ciolpani Morning, din Mihăileşti. Scriitorul ăla, Dan Brown, s-a născut în Ciolpani au descoperit câţiva pescari de pe balta aflată în localitate. Stăteam noi ce stăteam, ca să păzim peştele, şi deodată a trecut unu' cu nişte cărţi sub braţ. Citea şi speria peştii. L-am împuşcat. Aşa ne-am dat seama că este Dan. Da, Dan a' lu' Mitică Brown, care stă lângă poliţie, au declarat, sub protecţia anonimatului domnii Mitică Delavega, Radu Porumb şi Costică Marlinmonrou.

Bufutea Dimanche, cotidian ilfovean. Doamna Ioana Mălaimic, casieră la alimentara Noi vrem Pământ din Bufutea, ne-a declarat: Păi, decât să se dezbrace Chirilă ăla în timp ce cânta prin toate cluburile alea de fiţe din Bucureşti, mai bine venea la noi în oraş gol puşcă, se ducea la maternitate şi făcea cu ţigăncile alea alţi copii, că de ai lor ne-am săturat.

Militari Chronicle, din Militari. Cetăţenii din Militari se opun intervenţiei militare din Siria. Ei susţin o abordare paşnică a evenimentului de acolo: să fie trimişi poeţii români cu grade pe umeri să citească poezii în Damasc şi Alep, soliştii români de muzică populară să cânte prin spitalele siriene M-a făcut mama oltean, iar fotbalişti talentaţi ca Rednic sau Becali să joace la echipele de fotbal siriene nu ştim de ce. Cererea lor va fi trecută prin parlamentul României odată cu graţierea lui Dan Voiculescu.

Titan Times, ziar de cartier. O publicaţie în care nu scrie niciodată nimic. Doar caricaturi. În una din ele, un bărbat de 70 de ani dă examen la BAC a trei suta oară. Vorbele de sub caricatură: Dau BAC-ul până la 200 de ani. Şi nici aşa nu cred că prind toate modificările acestui examen de căcat.

Clejani Hebdomadaire, publicaţia anostă. Dacă mâine începe un război în Bulgaria iar se scumpeşte benzina la pompă. Este constatarea cercetătorilor din judeţul Giurgiu adunaţi la Clejani de hohă. Aşa, ca să scoaţă la iveală scumpirile hoţomane şi mincinoase ale autorităţilor române.

Denis

Ştiri pe scurt cu sânii goi

O argentiniancă violată, care-şi căuta dreptatea de vreo opt ani pe la ea pe-acasă, i-a scris Papei Francisc I. * Papa i-a dat telefon şi i-a dat câteva sfaturi. * Şi George Becalii i-a scris papei, şi Nuţu Cămătaru, ba chiar toată Jilava, scrisoare în care săracii deţinuţi s-au plâns de justiţia din România, de faptul că n-au voie să vândă pepeni în închisoare, să cumpere fetiţe, evident de la secţia de la Târgşor, şi aşa mai departe. * Papa le-a dat telefon şi le-a zis: Scrieţi poezii, fraţii mei, în felul ăsta vă veţi reduce pedeapsa de la 3 sau 5 ani la o lună. Amin. * Deţinuţii au înţeles şi primul care s-a apucat să scrie a fost Nuţu Cămătaru. * Iată ce-a ieşit: Răsare soarele, io joc babaroase/A căcat ceva în jurul meu miroase/Io caut înălţimile, caut adevărul/Lu' judecătoarea care m-a condamnat i-aş smulge părul. * Se aude că în urma acestei poezii, pedeapsa lui Nuţu Cămătaru se va reduce complet. * Acum când citiţi aceste rânduri, ceilalţi deţinuţi fac la fel, scriu de zor. * După concertul de la Bucureşti, Roger Waters se va muta la Dăbuleni, unde a auzit că-şi poate învesti banii în pepeni acri, care sunt la mare căutare în Marea Britanie. *  Cine-mparte se scoală de dimineaţă. * Bombele care vor lovi Siria vor trece mai întâi pe la ministrul Gabriel Oprea, care neştiind despre ce armă e vorba se va spăla cu ele pe dinţi. * La înmormântarea Viorică Bulai, mama surorilor Gabor, au venit cel puţin o mie de femei care nu avea treabă cu evenimentul. * Ele au adus bilete Monicăi şi Ramonei în care cereau: vize de State, marmeladă câteva tone, un nou guvern cu cât mai mulţi PC-işti, interzicerea meciurilor de fotbal dintre Real Madrid şi CF Barcelona, mâncare, cât mai multă mâncare, case, oameni şi şoareci, trei surori, un fluture pe lampă, Oameni de Aurelian Andreescu şi lista poate continua. * Cine iubeşte şi lasă, ajunge departe. * A început Veneţia. * Leul veneţian este la a 70 ediţie. * Niciun film românesc selecţionat. * Încet, încet vom dispărea de din palmaresul marilor festivaluri, pentru că cinema-ul românesc se dezvoltă pe orizontală, vezi Baba comunistă, Metabolismul şi cele care vor urma. * Păcat. * Trebuie ceva vertical, dar cine s-o facă? * Poate tot Geo Saizescu? * Mircea Geoană despre Pink Floyd: Am fost influenţat în adolescenţă şi în tinereţe de ceea ce, la vrema aceea, erau discurile de ebonită. * Pam, pam!! * Femeile din New York care ies pe stradă în sânii goi, nu încalcă nicio lege. * Zilele acestea au fost văzute topless câteva mii în marea metropolă citindu-ne ştirile pe scurt. * Şi aşa mai departe.

Denis