POȘTA REDACȚIEI

Foto Tina Cumva

Spre rușinea noastră n-am răspuns niciodată scrisorilor primite la redacție. Ce-am făcut în acești 15 ani? Am zugrăvit, am desenat, am scris, am făcut copii, am modificat cotele Dunării, ne-am uitat la gagici sau am așteptat rezolvarea lui 21 decembrie 1898. Fel de fel. Scrisorile sosite de la dvs au umplut acum geamantanele, sticlele, șifonierele din redacția noastră. Vom începe să răspundem la ele. Colaboratorul nostru, domnul He’slikearainbow se va ocupa de acum încolo regulat de acest aspect al frumoasei legături dintre Călimara cu Cerneală și dvs.

ISIDORA MĂRUNT – Galați. Aveți o fată de doi ani, la grădiniță, care vrea să dea meditații la fizică pentru a-și cumpăra o casă. Drăguța de ea. Fetița, pe nume, Mellow Yellow, vrea casă cu vedere la Dunăre, două garaje, un avion mic și să predea fizica fără cărți. E posibil, ne întrebați. Da.

GEORGE CALAPOD – Mihăilești. Ne-ați trimit o poezie de dragoste ca să vă spunem dacă o puteți cuceri astfel pe iubita dvs căreia n-aveți curajul să-i spuneți c-o iubiți. Reproducem: ‘’Mama spune că ești grasă și că ultima oară când ai fost la noi aveai o pată ciudată pe fustă, așa că a zis să nu te mai văd, du-te dracului!’’ Foarte frumoasă poezie. I-o trimitem lui Mihail Sadoveanu. Dânsul se pricepe. Tot ce vă putem spune noi este că dragostea dvs este frumoasă, sinceră, naivă. Continuați.

NINEL TOYOTA 2 – Pe sub geamul meu trec zilnic grupuri grupuri de peneliști cu lopeți, găleți etc care se duc să relanseze economia. Ce să fac, să mă alătur lor? Normal. La un moment dat drumul face la stânga, luați-o pe acolo, nu veți regreta. Acolo este cel mai mare restaurant din țară unde toți acoperiții își spală banii sau fac bani cash din marfă de furat. De-asta sunt și luptele astea pentru cârciumi. Să auzim de bine.

STOIAN MAN – Am o gaură în cămașă. Cum să procedez? Vă vor răspunde cititorii noștri. E mare gaura?

LILLI GUN - Scrieți literatură română contemporană de mult. Ultimul dvs roman este de dragoste. Ceva cu un băiat care se spală zilnic pe mâini la televizor și cu o fată care face la fel. Conflictul devine din faptul că ei nu plătesc apa, lumina, laptele, ciorba de burtă, schiul, CSAȚ-ul, adică se înțelege ceva din ce vă zic? Că dacă nu, scriu alt roman. Tot de dagoste, că mai am o idée cu două veverițe și-un lup. Lupul era rău, rău de dot. Ce să zic? Continuați să scrieți doamnă Gun, literatura română are nevoie de dvs ca de apă, ciorbă, lapte și cum mai spuneți pe acolo. Succes și mai trimiteți.

DAN CAFFE – În filmul românesc La Gomera se tot fluieră, fiu, fiu, fiu. Ar fi fost frumos să fluier și eu în loc să vă scriu? Credem că da. Acolo, în film, fiu, fiu ăsta este în alt context, așa că fiți atent.
PAVEL NASOLU – O iubesc foarte mult pe Viorica, vecina mea de aceeași vârstă cu mine, nu dorm, nu cânt, chestii. Ce să fac? Fugi, dragă Paul, și când vei avea pensia mărită cu 40% întoarce-te. Ai să vezi!

ALEXANDRU CONTEXT – Ești încă marinar pe o corvetă. Ne-ai trimit un bilet într-o sticlă acum 300 de ani. N-a ajuns. Ce scria? O iubesc pe Dana, tipa din Barcelona care era pe chei când m-am îmbarcat spre Americi. Mi-a zis că m-așteaptă. Ce să fac? Vă dăm adresa: Cartierul Militari, strada Floreasca 2 bl 10, sc 11, lucrează la o băcănie la care se vând numai sticle cu mesaje înăuntru. N-o mai chiamă Dana, ci Stella și are nouă copii. Succes.

Redacția

Republica LA ŢARĂ 1

Foto wkp

Încet, aşa cum le-a trebuit să asimileze stiloul pe care tot ei l-au inventat, românii, goniţi de pandemie, de feţele avocaţilor poporului, de valurile Elenei Udrea sau de minciunile cu relansarea economiei, românii deci se vor muta la ţară. Va lua fiinţă astfel o nuă entitate statală: Republica LA ŢARĂ. În casele din noua republică, vezi foto, îşi vor pune mai întâi televizoarele ca să fie la curent cu ce zic Gâdea şi Câţu, că numai ăştia vorbesc. Apoi, cele două camere din fundul curţii, foto. Şi gata. Sfatul familiei format din mama, tata, Orban, Vulpiţa, Capatos, Firea şi Nicuşor Dan vor împărţi trebile noii republici în care vor fi curând mii şi mii de case. De văi. De economii care duduie. De floarea soarelui. De on-line. De medicamente contra prostatitei sau de lapte ca la ţară.

Noua Republică nu va avea nevoie de guvern, de minştri, de ANAF, de NEANAF, de Liga 1, de Tolontan sau Puric, ca să nu mai spunem de un prim ministru. Nu. Va fi deajuns să numească dintre ei o Cumnată. Cumnata trebuie să fie din Pădurea Uieşti, judeţ Giurgiu, şi să se priceapă la toate, dar mai ales la achiziţii. Republica are nevoie de un creion pentru Gazeta de Perete? CUMNATA va achiziţiona unul cu cinci bani şi-l va vinde noii republici cu un milion de lei. Vă daţi seama, că la banii ăştia, creionul nu se va termina niciodată. Dar vor trebui două sute, pentru că trebuie să scrie şi ciobanul la oi, şi hoţul la furat, şi ăla de-i plăteşti telefonul şi ăia de la Godacul din Bolinitin. În felul acesta, CUMNATA, va achiziţiona trei portavioane care să plutească pe Neajlov, două terenuri de fotbal pentru cei 300 de locuitori ai noii Republici LA ŢARĂ, precum şi un milion de ouă pentru o omletă uriaşă care ar putea fi exportată, în felul acesta nemadeschizându-se restaurantele noii formaţiuni statale.

Viaţa din nou Republică va decurge liniştit. Când vine seara, Cumnata stinge lumina şi toată populaţia ţării se va uita la televizor la Stelian Tănase. Dimineaţa, Cumnata va aprinde lumina. Astfel vor putea fi văzuţi Tătaru, Rafila şi Vela aducând noul drapel al Republicii La Ţară, vezi foto. Îl vor pune în mijloc. Îl vor pune pe bancnote, pe ştranduri. Îl vor pune pe stadioane, pe farurile de la Marea Neagră, pe cuirasatele cu piraţi moderni şi corupţi, pe tabletele on-line şi pe europarlamentarii români de la Buxelles.

Va urma un banchet cu CUMNATA, care va împărţi banii de măşti, de gaze, de transelectrica, de fotbal, de şcoli, de wc-uri în fundul curţii. Până târziu, până târziu în noapte.

Va urma, D.

Repubklica

Chihlimbarul de Ghiață

Foto, Corina Popa

Când a născut Ioana eram fiecare cu treabă prin curte. S-a auzit un țipăt scurt dinspre zidul bucătărirei, acolo unde trebuia zidită noua vietate. Apoi, încă unul, semn că se născuse. Au venit întâi Ursitoarele din Bulbucata, apoi cele trimise de Regina Angliei. Una din Bulbucata, Despina, ursea numai de rochii. Că să ai rochie roșie, cu buzunare, cu pălărie. Prostii. A fost îngropată adânc în Neajlov. A doua, doamna Centigrad a ursit de o sanie cu zurgălăi, cu cai frumoși albi care mănâncă jăratec și urși polari, așa că a fost invitată la bucătărie să taie ceapă pentru salata de vinete. A treia Ursitoare, doamna Leclerc Prețioasa adusese o lână de oaie că adică plodul să se îmbrace cu ea ca să-l mănânce lupii, lucru inadmisibil drept care doamnei Centigrad i s-a dat foc. În timpul ăsta plodul a fost numit Chihlimbar că nu se știa ce sex avea și pentru că munții erau plini de zăpadă i s-a mai spus și de Ghiață. Deci Chihlimbarul de Ghiață, vezi foto alături de mama lui, creștea văzând cu ochii și a vrut patine. I s-au adus. A vrut să fie senator. A fost făcut. A vrut să candideze în locul lui Nicușor Dan la Primărie. A ajuns primar. Dar el tot avea o temere. Și anume că va fi zidit mintenaș ce nu bagă lumea de seamă și, odată zidit, nu va putea să bea tot ce era pe masă în curte.

Ursitoarele din Anglia prăjeau pește adus de Napoleon, un pește vechi, pescuit la piramide, că odată unul din ei a zis: bă, să moară mama, dacă Nilul ăsta curge în direcția care trebuie. Și s-au pus să facă măsurători până a început să crească porumbul, care porumb avea sarcina de la Faraon să lumineze calea Egiptului până la noul născut Chihlimbarul de Ghiață. Și cum Faraonul știa că sentimentele sunt perfide a scos sentimentele din Ursitoare și le-a dat unuia, un haiduc, care circula des spre Carpați, ce nebunie, ce nebunie, și haiducul a plecat și a nimerit la Bulbucata la târgul de legume unde roșiile erau un leu jumate kilul, da, un leu jumate kilu, dar nu dădeau două ca să ajungă și la ciorba ce s-ar fi făcut la botezul ăluia mic, Chihlimbarul de Ghiață, că botezul avea să aibă loc chiar la mama lui în curte, Ioana.

Vă imaginați ce nebunie cu Faraoni, Bulbucata, pești, Napoleoni și au apărut ca din senin și niște pantaloni care trebuiau spălați, dar mașina nu mergea și atunci micuțul abia născut ce stătea lângă bca-ul sub care va fi zidit zicea mereu:mama, mama, mama, tata, să vină primarul!

Noi beam. Noi, invitații beam. De bucurie. Era primul copil al Ioanei și după foto părea drăguț, era vesel, mohorât, plin de energie, de foloase, știa șah și multe altele. Așa că Ioana, mă-sa, i-a spus: du-te în grajd și calul care halește jăratecul e al tău. Ia-l și du-te. Du-te și gonește virusul din lume. Și așa a făcut.

d.

Jurnal de necarantină suedeză 16 - și ultimul

Pentru că de-acum începe carantina în Suedia, tată.

Nu de-aia de-nchis în casă cu măști pe nas și câte-un săpun în fiecare mână, ci mai rău: suntem închiși în țară. Ne-au închis mai întâi popoarele vichinge și pretene, ne-a închis mai apoi Europa. 

Nu că ne-ar fi mai rău aici. Pandemia nu dă semne că progresează, ni se suflă în cască. Ziarele s-au întors cu fața către crime, incendii, accidente de mașină și asasinatul lui Olof Palme care și-a găsit, fix astăzi, asasinul. Agenția Supremă de Sănătate Pubică își rărește conferințele de presă, doar două pe săptămână: una marțea, ca să ne zică numărul de morți real de peste uichend, și una joia, ca să ne zică, probabil, că nu s-a întâmplat mare lucru de marți pînă joi. 

Pentru că nu mai avem de citit vești covidate interne și internaționale, citim povești despre decedați covidați care au fost îngropați în direct pe internet, despre case de bătrâni cu niciun covidat, deci s-a putut, dar nu s-a putut vorbi despre asta, că lumea voia să citească despre casele de bătrâni cu record de covidați decedați. 

Circulați, nu mai e nimic de văzut.