VIAȚA MERGE ÎNAPOI

Am făcut revelionul pe Insula Pisicilor. Scria Piticilor când am cumpărat biletul dar proprietarii agenției mi-au spus cu zâmbetul pe buze că au voie se schimbe orice. Așa că au schimbat T cu S. O insulă în care ajungi numai cu vaporul care pleacă în fiecare dimineață din fața casei mele de pe strada Ghelmez 37 et 2. Până acolo am fost puși să cântăm Noi suntem floarea mândr’-a țării și Prin noi înșine ca să ne veselim și să curățăm peștele mai bine. Eu am fost luat în primire de o pisică concavă. Nu știam că sunt pe insulă, era o noutate, dar era atrăgătoare, vorbea puțin, știa limbi străine. Așa că a luat un hârleț, încă din prima zi, mi-a arătat un loc și m-a pus să sap un wc în fața camerei mele, wc care avea să-mi fie de folos cât aveam să petrec de revelion. Adică vreo patru zile. M-am arătat indignat de povestea cu wc-ul, mai ales că toți turiștii din serie făceau același lucru și-n felul ăsta eram expuși îngrijorării, mirosurilor și icnelilor. Mi-a spus cu o voce concavă: Viața merge înapoi. După ce mi-am terminat groapa de sub fereastră au început artificiile. După artificii aveam program. Trebuia să scoatem oasele cam la vreo douăjde mii de pești și să strigăm pe insulă pis, pis, pis, pis! În timp ce-nfloreau portocalii. În timp ce se arăta o furtună în larg. În timp ce în port naufragia o corabie venită cu linte și abajururi din Stale Unite. În timp ce gazda, adică ghida mea, pisica concavă îmi repeta mereu obsesiv: Viața merge înapoi. Și mi-a arătat o tipă cu care să dansez. Una mare, oblică. Tipa n-avea sâni că nu-i permitea unghiul sub care trăia. Dar o chema Ler. Era din Pensylvania și avea acasă opt pisici. D-asta venise. Puțea a pește și soarele ieșea încet încet chiar dacă era revelion. Moment în care ghida mi-a zis că pot să ies cu sorcova. Dar nu că ‘’Sorcova veselă’’ cum știam eu ci cu ’’Sorcova tristă’’ că viața merge înapoi și nu-i pe veselie. Și mi-a rătat niște timbre în care erau mai multe pisici concave. Printre ele și unele moi, din aluat de înghețată. Am luat de zece lei, de fapt ăsta era scopul. Făceai revelionul ca să cumperi timbre de câți bani aveai. Insula era bogată rău și era a patra economie a lumii înaintea sectorului 1 din București. Am ascultat jazz la acordeon și anul 2023 se arăta așa cum îmi spunea ghida: ca în anii 50 din secolul trecut când berzele duceau corcodușe prin casele oamenilor. I-am cerut hârlețul trofeu. Mi l-a dat, amintindu-mi concav: Viața merge înapoi, ai grijă!