Pe doamna Vitoria Lipan, eroina prozei lui Mihail Sadoveanu, am sunat-o la telefon. Am avut următorul dialog: La ce oră? Pe la patru!
Reporter: V-a dispărut bărbatul de acasă. Ați fost la poliție la Călărași, Sibiu, București sau unde ca să anunțați? Deviza poliției este Siguranță și Încredere, cred că asta v-a inspirat. Și ce-au zis?
Dna Lipan: Mi-au cerut să vin online, ei nu erau acolo, erau la manifestația de la Guvern din 7 martie sau cam așa ceva. Și-atunci i-am făcut soțului meu un online și l-am trimis la poliție, dar n-a mers pentru că poliția era închisă, v-am spus, și onlineul n-avea pe unde să intre. Și-atunci mi-am luat baltagul, e el cam vechi, da’-mi fac treaba, l-am curățat de programele guvernamentale și am venit să sparg geamul de la secție. M-am întors acasă, ca să n-aibă dovezi, și acasă am găsit un bilet de la el, de la dispărut. Zicea: ’’Vitoria, nu te-ngrijora, vin io. Vezi că banii sunt sub gutuiul de la poartă’’. Așa că am luat baltagul am dat jos gutuiul și am dezgropar banii. Era puțini și erau online, nu-i puteam folosi.
În groapa cascată erau și niște copile de cinci ani care se duceau la produs în Italia, nu online, fetițe pe care le-am văzut în compania lu’ bărbatu-miu și prin vecini, da’ una năștea și vorbea online cu poliția. A venit rapid poliția și m-a-ntrebat ce-i cu baltagul din mâna mea. Că ce, omor copilele? Și m-au luat la secție, unde într-o cameră erau mulți bani. Pe mese, pereți, geamuri, sobe, parchet, geamantane și ei ziceau așa, cu siguranță și încredere: la guvern?, da, am trimis, pe prefectură, la partide, da, am trimis și tot așa până ce teancuri, teancuri, banii au diispărut și m-au întrebat ce-am făcut cu banii de sub gutui. M-au arestat, mi-au luat baltagul, acum mi se pare că este la Metroplitan în New York, și mă cac numai gutui.
Reporter: Vă mulțumesc!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: