16 septembrie 2019
La Gomera
Film de Cornelui Porumboiu. Propus de pricepuții în ale filmului din România la OSCAR ul ce vine, în 2020. Așa și? Păi, pelicula începe cu o idee genială: înlocuirea cuvintelor uzuale mamă, sex, copac, găleată ca să zicem numai unele, cu fluierături. Vrei să zici, bă, nu plătim benzina, fluieri într-un fel, fă, vine proful, cu alte tonalităși sau lungimi de fluierături. Să ne băgăm într-o propoziție: Cumpănașu ăsta nu poa să iasă președinte și-n turul trei? Fluieri: Fiiiuuuuuu fifiu fiaaa, feeeeeeeuuuiiiiii! Și vecinii din blocul de vizavi înțeleg și-ți răspund: fiiiiiiiii, făăăăă, fuuuuu!! Adică: fi, bă, serios. Deci, stimați cititori, adăugăm excelent la o așa bună idee. Cam ăsta e tot filmul. Numai că el continuă: Vlad Ivanov se dă jos de pe o corabie în insula La Gomera din arhipelagul Caraibe. Aici se-ntâlnește cu Gilda, fostă Menghia, și-și dau întâlnire la București. Pân să plece la București, Vlad, prost distribuit în rolul polițistului, învață limba fluierată că s-o folosească și în draga noastră capitală, am zis mai sus. Învățatul limbii fluierate este cea mai bună secvență din film. Apoi, se închid și se deschid niște uși. Apar niște saltele pline cu bani. Banii sunt din traficul de coca. Carevasăzică, începe o copiuță de film american polițist de duzină. Chair mai rău. Dar n-ai timp de gânduri, filmul continuă: un cuțit taie beregata unui polițist (Piștereanu), apare procuroarea Magda (excelentă Rodica Lazăr), Catrinel Menghia ( mai matură doar) cu un pistol, în pat, goală în pat, cu un rănit dus la spitalul Colentina (am uitat cine) și cu un fluierat peste blocuri cu propoziția ”Bă, e la Colentina, salon 3, atajul 4”. Care fluierat sună așa: fifi, fuuuuuuuiiieeee, fafafa, fiiiiiiiiiuiiiiii!
Ne-am pus basmaua, cu ea mergem întotdeauna la AFI Cotroceni, și am năvălit în marele mall. Aveau de toate: pere, fasole, chibrituri, cămăși subțiri, cămăși groase cu dungi așa și așa, gulere false, mănuși, ceapă, mere, ceva pentru copii care începuseră școala în mall, păpuși, mărgele, usturoi, pălării, au trecut două gagici mișto și așa mai de parte.
Noi ne-am cumpărat trotinetă cu bazin de înot. Adică, te suiai pe cadru, dădeai drumul la apă caldă și te-arunci. Beneficiind de excelentul IT românesc de la Cluj, trotineta mergea singură. Păi?
D.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: