Foto Tina Cumva
Ziua a început cu Deșteaptă-te române cu o unitate militară de grăniceri coborând cântând panta castelului. Un, doi, trei, patru. Aplauze, sute de turiști. Evenimentul se înscria în Centenar. Corpul de armată a ocupat curtea, s-au spus câteva vorbe, iar apoi s-a trecut la ciolan cu fasole. Și Ceapă. Toți turiștii au trecut această probă supravegheați de motanul Ferdinand, viligilentul paznic al Castelului.
Seara de jazz a început cu Trioul Rabih Abou-Khalil, care-și prezenta proiectul The Flood and the Fate of Fish. Muzica propusă aici nu vine din străfundurile muzicienilor, ne împresoară creând senzația de familiaritate. Fiecare muzician își spune povestea lui, o muzică care se sprijină pe bunătatea lumii. Abou-Khalil este libanez. În timpul războiului se mută în Germania unde se specializează pe flaut. Inițial a compus la oud, un instrument cu coarde, asemănător lăutei europene, iar acum combinația oud flaut îi iese de minune. O notă aparte pentru acordeionistul Luciano Biondini, muzician de top al scenei muzicale de jazz.
Seara se încheie cu Daniele di Bonaventura$String Quartet. Invitat la tobe, Paolo Vinaccia. Deși este confundat cu acordeonul, bandoneonul, singur sau în orchestre, își dezvăluie într-un mod fascinant generozitatea. Pentru bandeonistas, acest instrument este de o complexitate teribilă. El are o forță dramatică greu egalabilă și un melos ce poate fi explorat și valorizat doar de ce devotați. Astor Piazzola spunea că: trebuie să fii puțin nebun pentru a putea cânta la bandoneon. Un recital de excepție.
Din nou în creierii castelului la vin țuică, sarmale, humus și icre. Lume plăcut impresionată. Un festival de nota 10. Ca toate de până acum. La anu' va fi și mai și. Cu sirene cântând la oboi. Că vin alegerile.
d.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: