Doamna Muie se uită la ceas. Fusese ceas stradal în Videle și rămăsese cu obiceiul ăsta. Era patru. Domnul Muie dormea dus cu capul înfundat într-o pernă albastră. Să-l scoale, să nu-l scoale? Era încă la școala de miliție din localitate și avea practică în piața din oraș, adică să-i prindă p-ăia care vindeau roșii vopsite. Hai să-l scoale. Muică!! Nimic. Bă, Muie!! Nimic. Mai târziu avea să afle că domnul Muie visa la ora aia că vine din diaspora și pe unde trecea schimba guverne, ațâța la răscoale, scria la gazete de perete așa nu!, arunca cu petarde mai ales la Budapesta unde ungurii vroiau România. Doamna Muie se dădu jos din pat, își înveli goliciunea cu o basma inscripționată Muie și deschise televizorul, Toată lumea nu vorbea decât cu Muie. Nu tu o Ceapă sau Cartof. Prinsese atât de tare numele lor de familie că vor trebui să și-l schimbe. Și doar le atrăsese atenția ălora de la secție că Muie s-ar putea extinde în toată Europa. Muie la Berlin, la Milano sau la Paris. În fapt nu era rău, că făcea reclamă țării, dar parcă era mai bine cu o carte de fizică, cu un tablou ascuns în peretele cotețului sau cu o fuguliță în Costa Roca. Domnul Muie deschise ochii.
Aprinse radioul. Muie la guvern, Muie la Festivalul de la Brașov, muie în toate gropile țării, muie la granițe, în Suedia. Aha! În Suedia. Domnul Muie își scoase agenda și-și notă imediat că trebuie să amendeze Suedia. Muie n-are voie să părăsească teritoriul țării. Scrise acolo, pe pagina 9: Amendă 10 lei pentru Suedia. Era încântat. Își începuse ziua foarte bine, așa că-i trase o palmă doamnei Muie. De-i sări mustața.
În piață toate mergeau strună. Toată lumea fura, protesta, citea Liiceanu, flutura drapele, scanda lozinci. Toți îi îndesau bani domnului Muie într-un buzunar foarte larg, care curând atârnă curând zece kg. Se întoarse acasă, unde doamna Muie, veselă, îl aștepta cu sarmale și cu fundul dezgolit că poate, poate.
Obosit, domnul Muie își dădu jos gradele și se ascunse în perna albastră. Doamna Muie se uită la ceas. Fusese ceas stradal în Videle și rămăsese cu obiceiul ăsta. Era ora nouă.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: