Curtea generalului Manole Ben Manole de pe Neajlov era plină de rapiță. O cultiva nu ca să facă cozonaci. Nici bijuterii. Nici măcar ceva țoale. O făcea pentru că galbenul era culoarea preferată a soției sale, Florica Ben Florica. Se cunoscuseră la alimentară unde ea cumpăra ouă, trei ouă, și viitorul mare general, care era în spatele ei, îi spuse: te iubesc!! Florica i-a zis la fel: te iubesc!! Și de atunci ei sunt împreună, la casa lor. El a mai întrebat-o: ce culoare îți place cel mai tare și mai tare. Galben, a răspuns ea, învârtind ouăle în tigaie. Și mie la fel și, de doua zi, generalul îl chemă pe adjunctul său Costache Ben Costache să pună rapiță în curte. Câteva hectare. Da' de ce îți place galbenul și nu roșul sau verdele, mai întrebă generalul cu lacrimi în ochi de atâta iubire, cu emoție în glas de năvalnica dragoste ce-l cuprinsese față de această fată micuță, cu fustă mov și papuci cam roși în picioare. Păi, spuse Florica înroșită toată, păi pentru că când eram mică ai mei mi-au cumpărat o bicicletă. Așa. Și mi-a furat-o instant un tip cu basca galbenă și de atunci țin minte culoarea ca să-l găsesc pe hoț. Bravo, iubita mea, de acum îl căutăm împreună. Și se tăvăliră în pat în toarte direcțiile. În toate direcțiile, până făcură trei copii. Apoi, așa gol cum era, generalul îi dădu îngrozitoarea veste: io, Florico, plec la război. Florica îi privi ispititoarea goliciune și-i zise: au atacat pe la Bulbucata? Da.
Acum, generalul era în tranșee. Zgomotul tancurilor care venea dinspre Clejani și Vadu Lar era înebunitor. Nu se putea concentra la Real cu Bayern, nu putea să-și dea mailurile, era foarte nervos. Luă mitraliera și trase și el în direcția dușmanului pe care nu-l vedea, dar așa văzuse în filme. Poc, poc, poc, poc!!! Fiu, fiu, fiu, fluierau gloanțele. Apoi liniște. Ei bine, incredibil moment, dar în acea clipă pe șoseaua care despărțea cele două armate trecu pe bicicletă un tip cu basca galbenă. Toate sentimentele generalului se răscoliră, își aduse brusc aminte de cât de goală era Florica-n pat, îi dădură lacrimile. Era hoțul. Puse mitraliera la ochi, armă, puse un glonț de argint, tot cum văzuse în filme și trase în direcția hoțului. Acesta căzu într-o baltă de sânge. Așa a fost. Generalul primi chiar o decorație inventată pe loc de băieții de la garnizoană. Pe loc.
Seara, generalul veni cu bicileta Floricăi acasă. Așa de mult o iubea.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: