La ciorba făcută de Otilia ne trebuia un ardei iute. Verde. Așa merg ciorbele, mai iuți. Eram în Amzei, dat fiind că veneam de la Green unde s-a dezbătut câți prieteni de-ai noștri au tați generali de securitate. Au reieșit câțiva, de unde și succesele, așa că mi-am băut vinul și m-am cărat. Am intra în hala inutilă din piață și o babă fardată în vânzătoare a zis că ardeiul pe care am pus ochii, unul mare, elegant, frumos, costă un leu. N-aveam, că nu luasem pensia, și-am ieșit plângând. La tarabe un puști. Vindea și el ardei cu cinci la leu. Tot mari, tot frumoși și așa mai departe. I-am luat și tropa tropa spre mașină.
Pe Mendeleev, unul din ardei a prins a glăsui. Zice: Io sunt dispozitivul de ascultare găsit la dna ministreasă Carmen Dan. Eram băgat într-o priză. Și ce ai auzit, văzut? Vuiește presa, Europa, sienen-ul, mamă, mamă!!! Păi, să vezi cum a fost: Mă bagă securistul în ascunzătoare și taman atunci a intrat dna ministreasă pe ușă. Și-a dat paltonul jos, vorba vine, dar io n-am voie să spun mai mult și și-a pus la teve un serial turcesc ca să vază unde sunt infractorii, pungașii, violatorii, și bătăușii din film ca să facă raport. Și-a notat ea niște nume de sultani, că s-a uitat și la Soleyman, și s-a dus la bucătărie, unde n-aveam vizibilitate, dar auzeam. Și auzeam cafeaua, că miros n-am, deci auzeam cafeaua și zahărul cum fierb, fierb, fierb. Și? Păi, a durat mult, pentru că, poate, dna minstreasă adormnise în bucătărie, naiba știe. Apoi, dna s-a culcat. Io am raportat imediat și atunci raportul a fost descoperit și a apărut pe presă. Extraordinar, am zis. Și? Mai departe? Păi, a doua zi a fost la fel. Dna ministreasă și-a pus un meci de handbal ca să vază cine nu dă pas ca să-l raporteze la pierderi sau cam așa ceva. A închis aparatul și s-a dus la baie. Io la baie nu bat, așa că m-am culcat. Extraordinar, extraordinar, voi face ca tot ce mi-ai spus să ajungă la presă. Îmi dai voie? Să nu se supere dna ministrează. Nu se supără, că are nevoie de imagine, de cum apără ea țara de dușmani, înțelegi?
Și-am ajuns acasă. Am pus și io ardeiul să mă urmărească. Acum suntem amândoi la calculator și ne uităm la pozele noastre de la lansarea Călimării cu Cerneală. El face însă raport.
De 1 decembrie a trebuit să mâncăm ciolan cu fasole. Așa e datina. Și Mihnea ne-a zis să mergem la Shorley. Ne-am uitat în dicționar și, într-adevăr, Shorley în greaca veche înseamnă Ciolan cu Fasole. Ne-am suit în mașină, io și Tina Cumva, și ne-am dus. A fost foarte bun. Cu ardei iute, verde.
Denis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: