Fotbal, nene, fotbal pe pâine

Un mic răgaz al europenelor de fotbal ne permite să urmărim câteva meciuri în reluare din campionatul intern. Ne uităm curioși, ca să vedem de ce ne-a bătut Albania.

Pe teren sunt acum echipele Astra Giurgiu, Astra Târgoviște și Astra Rovinari. Sunt 33 de jucători, ca să vadă Europa că avem de unde alege. Jocul începe și Torje pasează lui Andone, Andone fuge, fuge, uită mingia, dar e doar o schemă, pentru că vine Tătărușanu din urmă și trage în tribună. Dar în tribună este un jucător de la Astra Dinamo Buc care urmărește atent jocul și pasează înapoi în teren, unde alt jucător scoate telefonul mobil și-l sună pe Anghel Iordănescu ca să-l întrebe de tactica echipelor. Săpunaru cu mingia la picior iar aleargă, aleargă, iese spre vestiar, dar își aduce aminte ce-a zis generalul care-l ține-n teren, că în timpul meciului n-are voie să doarmă la vestiar, așa că e nevoit să se-ntoarcă și-l ia la bătaie pe arbitru că n-a dat 4 metri, că așa e în fotbalul româneasc, se trage de-aproape ca să se nimerească poarta. Meciul se reia cu o lovitură de margine, dar Didina trage în tribună nimerind o gravidă care a venit să nască la stadion, așa că gravida intră pe teren cu o mătură în timp ce Andone driblează tot, dar absolut tot până ce apare ce-a de-a patra echipă pe gazon, e vorba de Astra Iași sau cam așa ceva, care e echipă falimentară dar vrea să ia titlul. Ăștia de la Astra își dau seama că acum sunt patru echipe pe teren și reclamă că mai trebuie una, adică să fie 55 de jucători, că așa a zis Tata Puiu la tactică: Cu cât mai mulți pe teren, acoperim obiectivul. Pauză.

Meciul se reia viguros, cele cinci echipe trag acum la o singură poartă, că ailaltă e prea departe și Arsenie Boca, chemat în ajutor de Tata Puiu, a zis că "ce-i departe nu-i aproape" și având dreptate schema asta se aplică cu prioritate în tot fotbalul românesc. Săpunaru cu mingia la picior, Alibec vede un grup de 30 de jucători, driblează tot și se oprește la tipa care năștea, care acum a născut un băiat de 11 ani pe care vrea să-l numească Tata Puiu Boca și așa și face, Torje trage o ghiulea la poartă, dar la poarta stadionului, pentru că același Arsenie Boca a zis: "La poartă, ca la poartă", și atunci jucătorii aplică această tactică cu care putem bate orice echipă străină. Mai ales albaneză. Mama lor de albanezi. Pauză.

Meciul se reia și mai și, pentru că jocul cu cinci echipe are cinci pauze. Bălănel Nicoliță dă cu capul, capul i se sparge în mii de bucăți, dar meciul continuă, pentru că Stancu iese pe tușă și ascunde mingia, dar vine Gigel și degajează. Degajează până la poarta neapărată și dă gol. Urale. Da' urale babane. Puștiul ăla născut pe stadion are acum 24 de ani și trage cu mitraliera. N-are voie, dar care-i treaba, cine să-i interzică?

Suntem entuziasmați de jocul practicat de echipele din fotbalul intern. Adică suntem chiar entuziasmați. Ne vom duce la Tata Puiu, îi vom da șpaga, cum îi dă fiecare jucător, și-l vom ruga să ne bage și pe noi în viitoarele meciuri cu Albania. Poate chiar și cu Franța, dacă-i dăm darul mai mare. Să vedem.

Denis