10 aprilie 2015

Poliţistul Maroniu

Într-o farfurie, pe masă, o măslină. Suntem în bucătăria Poliţistului Maroniu, celebru în toată lumea nu doar pentru culoarea sa, maronie din cap până în picioare, ci şi din cauza rapidităţii cu care rezolvă orice caz de crimă, viol, sau jaf de bancă.

Măslina vede că nu-i nimeni în bucătărie, alunecă din farfurie, apoi jos de pe masă şi rapid sub dulap. A făcut mişcarea într-un minut fără să se audă nici cel mai mic zgomot nici de la ea nici din apartament. Dacă a văzut aşa, a deschis uşa apartamentului şi a coborât în Calea Victoriei, pentru că acolo stătea Poliţistul Maroniu, pe Calea Victoriei.

Poliţistul Maroniu s-a sculat şi a intrat în bucătărie ca să-şi mănânce măslina de fiecare dimineaţă. A simţit un miros puternic de măslină în aer şi a ştiut instant că măslina a fugit. V-am spus, omul avea calităţi extraordinare. S-a îmbrăcat, şi-a luat armele din dotare şi a pornit pe Calea Victoriei după măslina lui.

Măslina era însă departe. Luase un camion până la Ploieşti.

Poliţistul Maroniu n-avea chef să meargă la Ploieşti după ea. Intră într-un bar în care o doamnă ospătar, tânără, roşie la piele şi la ţoale îl iubea. Îi spuse: Maroniule, te iubesc, las-o dracului de măslină. Băură cafea cu lapte. Fata roşie îi spuse că nu mai are bani de telefon, de chirie, de make up, de disco, de bărbaţi. Maroniul băgă mâna în buzunar şi-i dădu tot mărunţişul de două mii de euro pe care-l avea la el. Dar femeia roşie mai vroia.

Măslina se opri la poşta din Ploieşti. Luă un aparat şi-i spuse Maroniului: Poliţistule, nu mă mai întorc la tine. Nu mai am sentimente, stări, culori, înălţimi, fuste scurte, pantaloni, sâmburi şi mirosuri pentru tine. Ţi-o las pe soră-mea. O şti, e o măslină verde cu părul mov. Te ştie, te iubeşte de când ai rezolvat cazul ăla cu scarlatina care a ucis un milion de oameni numai în Câmpina. Du-te la ea, stă pe Spătarului 9 într-o vilă cu 14 camere. Îţi dă şi ţie 8.

Poliţistul Maroniu închise telefonul. Dragostea lui se dusese pe apa sâmbetei. Ce să caute el pe Spătarului? Ce-avea să spună el măslinii verzi cu părul mov? Nimic. Scoase pistolul şi se împuşcă în tâmplă.

Aceasta este versiunea reală a sinuciderii Poliţistului Maroniu, oricare alta e greşită. Falsă. Răuvoitoare. Plină de ură. Fără pic de sentiment, de parcă Poliţistul Maroniu nu ne-ar fi fost drag tuturor.

Surse Agenţia CĂLIMARA

Un comentariu:

Lăsați răspuns aici: