Chihlimbarul de Ghiață

Foto, Corina Popa

Când a născut Ioana eram fiecare cu treabă prin curte. S-a auzit un țipăt scurt dinspre zidul bucătărirei, acolo unde trebuia zidită noua vietate. Apoi, încă unul, semn că se născuse. Au venit întâi Ursitoarele din Bulbucata, apoi cele trimise de Regina Angliei. Una din Bulbucata, Despina, ursea numai de rochii. Că să ai rochie roșie, cu buzunare, cu pălărie. Prostii. A fost îngropată adânc în Neajlov. A doua, doamna Centigrad a ursit de o sanie cu zurgălăi, cu cai frumoși albi care mănâncă jăratec și urși polari, așa că a fost invitată la bucătărie să taie ceapă pentru salata de vinete. A treia Ursitoare, doamna Leclerc Prețioasa adusese o lână de oaie că adică plodul să se îmbrace cu ea ca să-l mănânce lupii, lucru inadmisibil drept care doamnei Centigrad i s-a dat foc. În timpul ăsta plodul a fost numit Chihlimbar că nu se știa ce sex avea și pentru că munții erau plini de zăpadă i s-a mai spus și de Ghiață. Deci Chihlimbarul de Ghiață, vezi foto alături de mama lui, creștea văzând cu ochii și a vrut patine. I s-au adus. A vrut să fie senator. A fost făcut. A vrut să candideze în locul lui Nicușor Dan la Primărie. A ajuns primar. Dar el tot avea o temere. Și anume că va fi zidit mintenaș ce nu bagă lumea de seamă și, odată zidit, nu va putea să bea tot ce era pe masă în curte.

Ursitoarele din Anglia prăjeau pește adus de Napoleon, un pește vechi, pescuit la piramide, că odată unul din ei a zis: bă, să moară mama, dacă Nilul ăsta curge în direcția care trebuie. Și s-au pus să facă măsurători până a început să crească porumbul, care porumb avea sarcina de la Faraon să lumineze calea Egiptului până la noul născut Chihlimbarul de Ghiață. Și cum Faraonul știa că sentimentele sunt perfide a scos sentimentele din Ursitoare și le-a dat unuia, un haiduc, care circula des spre Carpați, ce nebunie, ce nebunie, și haiducul a plecat și a nimerit la Bulbucata la târgul de legume unde roșiile erau un leu jumate kilul, da, un leu jumate kilu, dar nu dădeau două ca să ajungă și la ciorba ce s-ar fi făcut la botezul ăluia mic, Chihlimbarul de Ghiață, că botezul avea să aibă loc chiar la mama lui în curte, Ioana.

Vă imaginați ce nebunie cu Faraoni, Bulbucata, pești, Napoleoni și au apărut ca din senin și niște pantaloni care trebuiau spălați, dar mașina nu mergea și atunci micuțul abia născut ce stătea lângă bca-ul sub care va fi zidit zicea mereu:mama, mama, mama, tata, să vină primarul!

Noi beam. Noi, invitații beam. De bucurie. Era primul copil al Ioanei și după foto părea drăguț, era vesel, mohorât, plin de energie, de foloase, știa șah și multe altele. Așa că Ioana, mă-sa, i-a spus: du-te în grajd și calul care halește jăratecul e al tău. Ia-l și du-te. Du-te și gonește virusul din lume. Și așa a făcut.

d.

Jurnal de necarantină suedeză 16 - și ultimul

Pentru că de-acum începe carantina în Suedia, tată.

Nu de-aia de-nchis în casă cu măști pe nas și câte-un săpun în fiecare mână, ci mai rău: suntem închiși în țară. Ne-au închis mai întâi popoarele vichinge și pretene, ne-a închis mai apoi Europa. 

Nu că ne-ar fi mai rău aici. Pandemia nu dă semne că progresează, ni se suflă în cască. Ziarele s-au întors cu fața către crime, incendii, accidente de mașină și asasinatul lui Olof Palme care și-a găsit, fix astăzi, asasinul. Agenția Supremă de Sănătate Pubică își rărește conferințele de presă, doar două pe săptămână: una marțea, ca să ne zică numărul de morți real de peste uichend, și una joia, ca să ne zică, probabil, că nu s-a întâmplat mare lucru de marți pînă joi. 

Pentru că nu mai avem de citit vești covidate interne și internaționale, citim povești despre decedați covidați care au fost îngropați în direct pe internet, despre case de bătrâni cu niciun covidat, deci s-a putut, dar nu s-a putut vorbi despre asta, că lumea voia să citească despre casele de bătrâni cu record de covidați decedați. 

Circulați, nu mai e nimic de văzut.

ȘTIRI PE SCURT

foto wkp
După pandemie, mijloacele cunoscute de transport vor fi scoase din uz, nu tu tren, nu tu mătură, nu tu avion. Vor fi introduse Cochiliile Zburătoare, vezi foto. Ele sunt construite din cochilii de melc, deci superioare, și vor putea trasporta până la 50 de clienți pe cele mai depărtate planete, Marte, Jupiter, în cele mai îndepărtate ceva sau pe fundul mării, adică locuri din Universul nostru unde nu vor mai fi Rafila, Tătaru, Vela, Vosganian, Cristoiu, sau chiar Iohannis.

Viitorul primar general al Capitalei, doamna Dana Budeanu, a ajuns la concluzia că totul e o minciună. Că în adția publică locală se minte cu merele, cu educația sexuală, cu capătul tramvaiului 5, cu bunăstarea bucureștenilor, cu fustele scurte ale pesedistelor, cu absolut tot. Noul purtător de cuvânt al Bucureștiului, domnul Nicușor Dan, va raporta aceste nereguli la OMS.

Prăjitura The Last Temptation of PNL, aflată de vânzare la Parlament, 1 leu bucata, cu frișcă și sare, conține reglementări pentru salariile, pensiile, blocurile, parcurile, spitalele nesimițite și așa mai departe. Prăjitura cântărește o tonă și este pentru o singură persoană.

Toate concertele de jazz programate în România și anulate din cauza Covid 19, vor fi reprogramate. Pentru a se putea face economie, la toate va cânta Mircea Tiberian.

Miniștrii Tătaru, Vela și Odorheiul Secuiesc vor zugrăvi spitalele neconstruite din fonduri acceptabile luate de la grădințe, creșe, sport, și mine.

Mediocritatea Sentimentală promovată de România la Congresul Mondial al Mediocrilor din toată lumea. Ocazie cu care va rula în premieră pelicula românească regizată de Cristi Puiu, Odorheiul Secuiesc și domnul ăla cu scandalul, Bădulescu. Actori: Florin Piersic, Alexandru Repan și Odorheiul Secuiesc.

În volumul de proză scurtă 1001 nopți scrisă de Florica Ben Florica, la pagina 12 sunt descrise aventurile lui Nicușor Dan la candidatura pentru primăria unui oraș necunoscut. Dânsul s-a legat cu lanțuri de primăria localității neunocute, đe stadionul de fotbal și de cele ale fabricii de cărămidă cerând voturi în plus. Așa va fi și la București.

Bădulescu i-a adus lui Nicușor un dulap. Cu o ușă. Ideea era ca cel care nu vorbește la microfonul conferinței din Ghencea să stea în dulap. Pe rând. Idee nerespectată.

Sexul în școli. Geografia, istoria, limbile rusă,franceză și germană, chimia, sportul, tărășenia, incultura și algebra vor fi înlocuite cu lecții de sex. Nimeni nu va protesta și se va lua 10 pe linie mai ales la clasele mici, mijlocii și mari.

Mai deunăzi, primarul sector 5, Daniel Florea, a împărțit alimente locuitorilor din sector. Gest frumos. La alimente se găseau unt, tablă pentru alambicuri, marmeladă și ulei. Sacii cu alimente aveau și cultură în ei. Pe lângă alimente. Secția culturală din saci conțineau deci și cărți scrise de el. De exemplu, printre altele: Migrația agriculturii.

Agenția de Știri Călimara

Relansarea economică: CIPUL UNIVERSAL

Foto, Tina Cumva

În ani de răstrişte, când cutare cutare, şi locuitorii din Carpaţi o duceau foarte greu, românii au ştiut să relanseze economia şi să o ducă din nou foarte bine. Ca înaintea catastrofelor, când o duceau nu bine, ci senzaţional. Ca acum. Dăm câteva exemple. Când toată Europa era bătută de tâlhari, romani, triburi migratoare şi era urgie cum am văzut noi la Colectiv, ei bine, dacii au hotărât prin Burebista ăla al lor să nu mai cultive viţa de vie, ca să nu se mai bea. Dacii au înţeles mesajul regelui şi şi-au făcut creioane din ce-au găsit. Şi s-au apucat să scrie. Aşa a fost la vremea aia relansarea economică, pentru că prin cultură cutare cutare. În anii celui de-al doilea război mondial tot aşa. Europa era bătută de tâlhari, hitlerişti şi tot continentul era la pământ economic. Numai românii s-au trezit cel mai repede şi au început relansarea economică. Semnalul a fost dat de Vasile Roaită, sirena lui s-a auzit în toată Europa, şi credem că în toată lumea. De la semnal, românii s-au apucat să cultive partidul comunist mai întâi la oraşe şi tot aşa. Concluzie: întotdeauna românii au ştiut, au avut forţa interioară, mobilizerea liberă ca să surmonteze handicapurile unei catastrofe planetare. Foarte frumos.

Astăzi, în 2020, tot românii se vor relansa primii după pandemie. Prin inventarea CIPULUI UNIVERSAL. Vom explica mai jos avantajele unui asemenea super cip, ca să înţelegem că Bill Gates bate câmpii. So: CIPUL UNIVERSAL este galben, se poartă pe cap, nu necesită intervenţie chirurgicală. Vezi foto explicit ilustrat de o lucrătoare a Fabricii de Cipuri de la Bolintin Deal. Cipul se poartă deasupra capului, având un mâner cumva. Avantaje: Când eşti într-o vizită la amant şi stai cu capul pe pernă sau cine ştie nu e nevoie să-l porţi. Că nu ţi se transmit niciun fel de informaţii, corpul uman neoferind mari susprize, fiind la fel. Când ieşi afară, îţi pui CIPUL, pentru că spaţiul exterior geme de informaţii: Cioaca hilară cu Orban fumând, promovarea produselor româneşti, concedierile de la Renault pe fondul declarţiilor lui Orban că nu e aşa, şedinţele CSAŢ care nu fac decât să aprobe banii pentru armele americane, minciuna, că totu-i o minciună cu pensiie, alocaţiile, înălţimea munţilor, spălatul în ligheane colorate, faptele economice ale unor necunoscuţi plantaţi de teveuri pe câmpuri de roşii sau de ustoroi, falsa opoziţie a lui Tăriceanu, peştele românesc, cinematografia română, benzina de la pompă, raţele de pe Neajlov, rochiile mai scurte mai lungi şi Descripţio Moldaviae. CIPUL va fi foarte ieftin şi va fi exportat, cum altfel, în toată lumea. Deci numai avantaje, dragi cititori, enumerarea noastră neputând cuprinde toate avantajele obţinerii şi purtării unui asemenea dispozitiv pentru relansarea economiei. Pentru că vor mai fi catastrofe, cutremure, războaie şi-ţi va fi mai la îndemână să-ţi pui CIPUL şi să te relansezi. Excelent, bravo Bolintin, bravo România.

Foto, wkp

Peste ani, când primarul general al Capitalei, doamna Dana Budeanu, se va referi la CIPUL UNIVERSAL, va spune în faţa poporului bucureştean: Un pas mic pentru om dar unul mare pentru tabloul Doamna cu Cip Universal. Sau cam aşa ceva, care scoate în evidenţă calităţile poporului român.

D.

Cursa ciclistă Bulbucata Clejani

P-ormă dacă eram sătui, nu mai ştiu cine a zis să reedităm cursa internaţională de ciclism Bulbucata Clejani aşa după masă, că bicicletele oricum erau unse, oricum erau noi, aveau două toţi şi mai făcuseră cursa asta în anii tranziţiei, mai ales că acum aveam o bicicletă pe cap de locuitor aici ajunsesem pas cu pas, adică aşa de bine o duceam în Carpaţi. Am zis toţi în cor hai s-o facem şi am umflat roţile.

Foto, Tina Cumva

Primul echipaj a plecat cu o sută la oră, foto, şi la Podişor s-a oprit ca să-şi ia Ioana pantofi de la un magazin care plătea taxe la comună, la oraşul Mihăileşti şi la stat, taxe din care ni s-a dat câte o mască ca să nu vedem mizeria de pe jos, de pe sus, şi lipsa fructelor, pentru că în niciun copac nu erau prune sau corcoduşe. Ioana şi-a pus pantofii şi am pedalat mai departe stârnind emoţii, mândrie, lacrimi ălora de ne priveau, că adică aveam noi curajul să punem din nou cursa asta pe hartă, că sub comunişti era tare celebră. Şi iar am pedalat până la birtul din sat unde ne aşteptau cu lăutarii şi ne-au cântat Trezeşte-te române sau Culcă-te nu conta. Noi ne-am oprit şi am gustat din bucatele oferite de ţăranii care urmăreau live cursa: mărar, pepeni turceşti, ardei turceşti, cireşe zeelandeze, cartofi bulgăreşti, totul mestecat într-o salată de fructe într-un lighean. Şi cu burta pusă la cale am luat-o din nou la pedalat că drumul făcea o curbă, apoi alta, şi se vedea Clejaniul, eram ca şi ajunşi. Dar din spatele nostru.

Ei bine, echipajul doi, foto, a plecat în cursă ţâşnind ca armata română la Mărăşeşti. Zuuuuuuum, aşa făcea de viteză. Prin Podişor a trecut ca vântul că magazinul de pantofi era închis iar până la Clejani nu s-a mai oprit decât la Muzeul de Artă Contemporană deschis pe 15 mai de Rafila taman pe câmpul plin de maci de la ieşirea din Podişor, şi macii erau aşa de roşii că se auzea taraful din Clejani cu Caliu în frunte. Fănica, şefa echipajului doi, vezi iar foto, pedala şi-şi povestea viaţa: m-am născut târziu, mi se pare că deja aveam zece ani şi eram într-a treia, dar nu-mi luam cărţile la şcoală pentru că io ştiam materia pas cu pas şi am trecut într-a patra. Acum drumul făcea nişte urcuşuri, nişte coborâşuri, lumea pe margine ţipa de bucurie sau de necaz că nu mai era primul echipaj în frunte şi dacă ar mai fi fost al treilea să fi plecat din Bulbucata şi ăla ar fi ajuns pe primul loc.

Linia de sosire era ocupată de un tractor, deci nu s-a putut sosi, dar primul echipaj a fost declarat al doilea şi au început certurile: ai trişat, ba nu, ba te-am văzut cum ai plecat cu pantofii cu tocuri din magazin şi aşa şi pe dincolo că a trebuit să vină virusul să despartă echipele. Spital nu era prin apropiere, aşa că s-a mers la Giurgiu, cale de 30 km tot cu bicicletele de-am fost nevoiţi să facem popas la Ghimpaţi. Dar la Ghimpaţi era închis că fuma Orban, şi-a trebuit să ne întoarcem la Mihăileşti unde era o horă de urşi dresaţi mamă, mamă. Ne-am prins şi noi în horă până au venit arbitri de la Bucureşti ca să premieze locurile unu şi doi din cursa ciclistă internaţională Bulbucata Clejani.

A venit seara şi cumva lucrurile s-au lămurit definitiv. În sensul că arbitri de la Bucureşti era de fapt o arbitră care gestiona un uliu uriaş sau ce-o fi fost. I-a dat drumul şi a zis: echipajul care îl prinde a câştigat.

D.