INTERVIU PLAUZIBIL, LADY GAGA: E ceva muzică și prin Carpați!

Să-mi fi spus cineva c-am să mă-ntâlnesc cu Lady Gaga în acest colț de pagină aș fi zis că nu-i în toate mințile. Nici acum nu cred. M-am pișcat, am citit Sadoveanu, am traversat Dâmbovița înot și uite că-i adevărat. Lady Gaga și-a scuturat florile de salcâm din păr, eu la fel și-am pus-o de dialog pentru Călimara cu Cerneală. Reporter: Muzica, deci. Lady Gaga: Muzica voastră n-are niciun rost. Nu umblă pe nicăieri. Nici concerte, nici filme, nici nimic. Cum să-ți faci o impresie? Venind până aici? La Sala Palatului? Nu. Afară n-auzi, iar aici nici nu-ți vine să crezi că se cântă ceva. Critica face bine. Nu-ncepe să plângi. Critica mișcă lucrurile înainte. Și asta se face și prin media, adică să fi avut și voi câteva reviste de gen în care să apare clasamente serioase. Nu la indicațiile secretarului de partid. Înțelegi ce vreau să spun? De ce nu-i ca la noi? Ca-n vest? Pentru că nu trăiți ca noi. N-aveți pistoale ca noi, instrumente, compoziții, nu faceți filme ca noi. Cine spunea prin Carpați că-n filmele românești până și trenul care intră-n gară e fals? Versurile melodiilor românești sunt false, ele zic doar de soarele strălucitor, de munți înalți, de ape albastre, de ciobani îmbrăcați în alb cu mioare așișderea. Ori, nu-i numai așa. Roberts Johnson, de exemplu, un chitarist din anii 30 de pe la noi, cânta despre câinele care făcea întotdeauna pipi lângă pian. De soacra care nu uda florile și de bătaia încasată de nepoții care nu strângeau bumbacul. La voi, doar fata aia s-ambătat și strigă la maică-sa. Asta-i muzica din Carpați. E cam puțin. Versurile voastre nu vă arată peocupările. Cu ce vă ocupați voi? Cine sunteți? Acum știu, e pandemie, dar altfel? E ceva prin muzica rock. La versuri mă refer. Că rock românesc nu prea.

Reporter: Sunteți foarte rea. Dar aveți dreptate. Lady Gaga: Aș vrea să văd și eu soliste de pe la voi cântând la Madison Square Garden în deschidere la, să zicem, Radiohead. La Metallica. La Porcupine Tree. Se poate? Sau trebuie aprobare de la Minister? Reporter: Văd că sunteți familiarizată cu problemele noastre. Lady Gaga: Așa-i politicos. Ce vroiai, să discutăm de incendiile din spitale? Reporter: Nu.

INTERVIU. Vali Boeru, ziarist: Nu vorbi cu pepenele, te minte.

Vali Boeru uda grădina. Erau cireși pe jos, le punea înapoi în copac. Era sfeclă pe jos, o punea înapoi în copac. Spunea: să fie proaspătă, la cafea. Așa că am legat un dialog numaidecât. 1. Reporter: Sunteți unul din marii poeți ai neamului românesc. Versurile dvs: Uite-apare o țigară și transpare și transpare până vine tata mare, lasă să se vadă un suflet sensibil, un caracter voios. Ce v-a determinat să scrieți poezie? Nu era mai bine la roabă, cum ne-ați spus că și-ar fi dorit pt dvs părinții? Sunt sensibil, într-adevăr, fac imediat alergii. Uite aici exemple: tata mare Iliescu, Băsescu, Iohannis. Cum au apărut, cu m-a lovit alergia. În ceea ce privește roaba, aveți dreptate, mi-a fost bine. Numai că de la o vreme roabei au început să îi atârne țâțele și i se înmuiaseră bucile. De aia m-am și apucat de fumat, că mă treceau senzații tari și, când întindeam mâna, găseam numai fleșcăieli. Poezia, însă, mi-a dat vigoare ca un cântec de-al lui Grigore Leșe: cântă cucu îmbuc ovina! 2. Revoluția din 89 v-a prins jucând volei sub balconul CC –ului. Cine a câștigat? Era minge de set când a venit unul, Caramitru, și ne-a trimis la vestiare. Când am ieșit, nu mai era nimic. După o vreme, am primit o scrisoare din SUA, de la un prieten de-al lui taică-meu, cu care făcuse el spionaj în tinerețe. Scria „boule, n-ai înțeles nimic. Și nu mai deranja liniștea vecinilor între orele când se bat nevestele”. 3. Știam noi ce e acela un brand când ne-am întâlnit la Cațavencu Incomod în ianuarie 1990? Dacă știam, ce făceam? Recunosc, nu știam. De cuvântul brand am auzit mai târziu, când a apărut Pro TV. Era una, Andreea Esca, despre care s-a scris și în cartea de istorie că e un brand. Cam dolofană. Cum să fie brand? Eu aș fi pus-o pe Herzigova, da’ nu vorbea cu Sârbu, erau certați.

4. Scrieți proză, am înțeles. Câte o propoziție, două acolo. În ultima este vorba despre o poveste de dragoste în media, la Realitatea Plus: Mitică Dragomir se iubește cu Florin Prunea și amândoi salvează fotbalul românesc. Cum v-a venit ideea? Poate faceți un film? Ideea mi-a venit de la o reclamă cu Balint și Lăcătuș, ceva cu cazinouri. Gagici, poker, trabucuri, spirtoase, genți cu bani. Adică fotbal. Filmul pe care vreau să îl fac va fi, însă, cu Anamaria Prodan și Becali. Vă spun doar scena finală. Se plimbă pe digul din Vama Veche și, la capătul lui, se îmbrățișează și nea Gigi îi pune mâna pe buci.. Când apare luna, Becali își dă seama că e Codruța Kovesi. Și tot atunci vede că la Vamă nu e niciun dig. 5. Ați participat la selecția pentru Eurovision 2021 cu melodia Cine fură azi un ou, mâine dă lecții la fizică. Interesant. Ce note veți folosi? Grave? Vesele? Mincinoase? Cântecul este, de fapt, un iodler care descrie istoria sașilor. Cum au descălecat, cum le-au violat ai noștri nevestele. Note vesele, că și fetelor le-a plăcut. În rest sunt note de predictibilitate, că așa cere Europa și în muzică. Nu ai cum să dai meditații la fizică dacă nu ești sas. Și nu poți ajunge președinte dacă nu o ții pe Geta de mână și n-ai, acolo, măcar șase case. 6. E foarte important pentru media din țara noastră să mai știm cine a pus căcat pe clanță. Dvs mai știți? Părerile s-au aglomerat de-a lungul vremii, căci căcatul atrage. Acum sunt convins că Mircea Dinescu a pus căcat pe clanță. De aia nici nu merg la cârciumile lui, nu am cum să deschid ușa. Denis.

INTERVIU PLAUZIBIL, Jennifer Lopez: Dacă aș cânta la Rahova Pa Ti s-ar scădea multora din pedepse!

Pe J Lo am găsit-o citind Mircea Cărtărescu. Nu-nțelegea mare lucru, de fapt nu-nțelegea nimic. A lăsat cartea și am vorbit. J.Lo: Da. Cu Ben Affleck am folosit cărțile. Ghicitul adică Mă iubește, nu mă iubește, și până la urmă ăia trei caro au făcut să nu. Era să-nnebunesc. Am umblat oarbă prin lume. Numai la el mă gândeam. Pe ghicitoare am spânzurat-o, deși nu era ea de vină. Pe urmă mi-a căzut Marc Anthony. De aici până la a compune melodia Pa Ti n-a fost decât un pas. M-am luat după Johnny Cash și am făcut cerere să cânt Pa Ti la Rahova. M-au lăsat și jumate din băieți au plecat cu pedespse reduse. Așa-i acum în legislația română: asculți o melodie bună la pușcărie, ți se reduce din pedeapsă. Pe viitor vor cânta și Andra, și Măruță, așa se pronunță?, Măruță?, da, și Delia, Holograf și alții care-și copiază melodiile după radiourile americane. Pentru că, așa cum știi, nu există compoziție românească necopiată după media din State. Ai spus că-mi spui ceva despre România!! Reporter: Țara noastră....așa cum știi...

J Lo: Nu, stai că spun eu....Am intrat într-o zi la librăria Barnes and Noble din San Francisco....aia mare...n-o știi... Poate Cabral.... Și am întrebat de ceva literatură română, voiam să mă pun la curent că veneam la București....Vânzătorul a dispărut cinci minute și s-a întors cu un ghid de călătorii cu trasee din Berlin la Istanbul și așa mai departe, trasee care treceau prin Timișoara, Sofia....Asta e literatura voastră? Foarte frumoasă... Reporter: Cu ce ocazie la București? J Lo: Voi da un concert pentru cei care repară termoficarea în capitala voastră, ca să meargă mai repede....Să fie mai cald...e și deviza mea: Muzica dă Căldură, dar și invers.... Reporter: Vă mulțumesc.... D

JAFUL

Foto, arhiva E.M. Își strigau fericirea pe malul fluviului, pe străzi, în orașe. Ar fi putut deveni președinți, ar fi putut călători pe Marte. Dar nu le trebuia. Își ajungeau. Dacă răsărea soarele, era bun așa, nu comentau. Se sărutau mai departe. Nimic nu făcea parte din planul lor. Doar ei doi. În dimineața zilei cu pricina, adică atunci când începe povestea noastră, cei doi s-au sculat și s-au uitat în portofel. Trebuia mers la bancă. Nu s-au mai îmbrăcat, dragostea e și oarbă, și goală, plină de neprevăzut. În bancă nimeni. Mormane de bani pe toate ghișeele. Parcă îi așteptau. Au îndesat în cearceafuri și au luat-o la goană, fericiți, pe calea Victoriei din orașul lor natal, Love City. Fredonau melodia She love’you yeah!!, fără să-și dea seama că erau urmăriți de 5 pirați din alt secol. Făcură la stânga, spre apartamentul lor. Pirații după ei. Trecură pe sub un tunel marin, pirații la un metru. Un pirat cu căciulă roșie, dinții galbeni și păr albastru, tricolor cumva, le zise celorlalți: Bă!, ăștia sunt îndrăgostiți, nu le luați decât banii. Tinerii intrară în apartament. Urmele dragostei. Se sărutară în fața oglinzii. Traseră perdelele și răsturnară banii în pat. Miliarde. Puseră hărtiile de 20 de euro într-o parte, p-alea de 50 în alta. Dușumeaua plină. Un pirat lunetist, cu căciulă de vânător pe sprânceană, zise: Îi am în vizor. Am zis să nu tragi. Intrăm, luăm banii, va fi floare la ureche. Dragostea nu-i paznic bun la bani. Ai să vezi. Nici nu vor observa. Tu, Ginele, pornește mașina. Val vârtej trebuie să fie. Ginel ieși. Scoase un telefon și-l activă. De sub cearceaful cu bani se auzi un ring de telefon. A fost momentul când cei doi tineri au scos de sub saltea două mitraliere. I-au făcut zob, apoi cu banii în spate se suiră în mașina lui Ginel. Plecară. Ginel vorbea în continuare la telefon: da, dragă. Mi-am pus maieul ăla cu inscripție Walt Disney, ăla galben. Cei doi tineri îi opriră telefonul. Cu cine vorbești? Cu gagica mea. O iubesc de nu mă văd. N-ai dat tu semnalul? Nu! Nici nu știu despre ce-i vorba. Vă jur. Mașina gonea prin frunzele străzii. Le împrăștia. Tinerii număraseră banii. Era o sută de miliarde de euro. Destul. D.

INTERVIU PLAUZIBIL, MADONNA: de-aș fi în locul lui Câțu, l-aș lăsa naibii de buget și aș muta România în locul Angliei

Pe Madonna am întâlnit-o în piața Amzei. Mânca cireși. Era cu corp ansamblul după ea, care arăta după regulile OSCAR 2021: lgtbiști, negri, mulatri, gândaci, cartofi copți, cireșe amare, vinete verzi și așa mai departe. Dialogul s-a legat imediat. Reporter: Cunoașteți foarte bine fenomenul numit România, este o țară care l-a dat pe Brâncuși, l-a dat pe stilou, pe AUR și are multe ape curgătoare: Prahova, Siret, Cerna, Prahova... Madonna: Ați mai zis Prahova....Da, cunosc acest fenomen căruia i se spune și țară. Acolo oamenii se spală pe mâini una două, adică citesc, pac săpunul, mănâncă, pac săpunul, înjură, pac săpunul, vaccin și așa mai departe. Numai cu mâna dreaptă. La noi, în Anglia facem la fel, dar cu mâna stângă. Așa, și ce doriți de la mine? Reporter: Facem un interviu pentru Blogul Călimara cu Cerneală, un interviu imaginar, dacă lumea nu bagă de seamă, facem și unul real. Vrem să subliniem faptul că nu numai politicienii pot da interviuri, ci și oamenii obișbuiți cum sunteți dvs, Lady Gaga, Orban, Arafat și Arsenal. Madonna: Okei. E cu întrebări? Adică eu le pun? Reporter: Cum vreți! Madonna: Cine-i mare și albastru și stă cu curul pe masă? Reporter: Nu știu, o fi ceva englezesc. Madonna: Nu, e ligheanul. Altă-ntrebare n-am. Cu voi, românii e greu. Mai bine cântăm o melodie împreună. Vă dă voie din redacție? Ceva cu munții voștri aur poartă și cu pensiile-n poartă, hăi și-așa. Și mai putem scrie și altele, de exemplu cu migrația. Dacă mai vin mulți români la noi, au să-nceapă să vină englezi la voi. Anglia în locul României. Și ar veni și Thierry Henry să joacă la Astra. Nu mă descurc bine cu interviul dumitale. Sunt întrebări viclene, cum întreabă și Norica Nicolai la Bruxelles că nu-nțelegi nimic. Și toți ai voștri. Reporter: Pentru început, v-ați descurcat admirabil....O ultimă întrebare! Madonna: Poftim. Reporter: La ce lucrați? Madonna: La un album...Va avea coperțile verzi, ecologice, în care poți împacheta parizerul vostru la serviciu. Nu-i bine? Cred ca va avea succes. Reporter: Mulțumesc!! D