Legea lui Arhimede

Foto, arhiva E.M. Tânăra Lucreția Ton, în imagine, de la noi din sat învăța de rupea pământul. Taică-său o amenințase că o dă la alimentară să vândă piersici, ori așa frumusețe de fată nu se cădea. Auziseră de ea și Scorpionii din Quadrat, și Zmeii din Balanță, și frunzele din Omega. Și Împărații Albaștri, că erau doi frați, unul însurat altul nu și ăla neînsurat îi zise fiului său cel mic: Du-te degrabă în satul B de pe Neajlov și adu-o pe Lucreția s-o iau de nevastă. Dacă n-o aduci, te pun la alimentară casier și o să râdă lumea de tine, tu casier și Lucreția vânzătoare de piersici, mai mare daraua. Așa că du-te în grajd, ia armăsarul ăla Verde și du-te spre Bărăgan. Ai să recunoști Bărăganul după blocurile turn de câte 60, 80 de etaje la parterul cărora sunt cârciumi cu mese afară unde lumea bea bere Stejarul, dar tu nu te oprești la cârciumă, ci iei o barcă și traversezi Neajlovul până la moșia domnului Ton tatăl Lucreției. Pe ea ai s-o recunoști e fruoasă, pe taică-său nu. Așa că taie-i capul. Ea tocmai a inventat Legea lui Arhimedme, ai să-ți dai seama după borcanul plin cu lichid în care stă înecat un vierme iar apa dislocată irigă Bărăganul de la Giurgiu până în Câmpia Panonică. Hai, du-te, să nu vii fără ea. Tânărul așa făcu. În Bărăgan, primul lucru pe care-l văzu fu un magazin de borcane. Pline ochi cu apă sau cu zeamă de busuioc și crezu că ajunse, așa că-i spuse vânzătoarei: tu ești aia cu Arhimede? Unde e? Fata nu știa și-și dete pe spate părul roșu de aur scos proaspăt din cuptor, își încordă dinții și-l mușcă de-o ureche. Tânărul urlă și-o luă la fugă. În al doilea magazin de borcane era un bărbat. Tu ești ăla cu Arhimede? Omul se simți jignit, scoase sabia și-i tăie fiului de împărat un picior. Dar fiul de împărat nu se lăsă, își continuă drumul. Calul Verde îi spuse: suntem pe drumul greșit, de acum încolo nu mai sunt borcane, iar Lucreția Ton, fumoasa pe care o cauți s-a măritat cu pescarul Rotund din C și au făcut împreună cinci zeci de copii. Toți au magazine de borcane. Bărăganul e plin de borcane. Iar Arhimede a fugit. Uite-l, traveresează podul la bulgari, că și ei au nevoie. D.

Pisica cu ochelari

Foto, arhiva E.M. Te punea să te-mbraci de plajă. Și pălăria aia mare de la Monaco? Da. Și halatul din Zanzibar? Da. Jucăm ceva la plajă? Nu. Te uitai pe fereastră. Ningea. Așa era el: ironic. Se juca cu sentimentele tale și avea și mult umor. N-aveai ce să-i faci. Era ca un nor care se desfăcea după dorințele tale: acum erau războinic, acum copil. Serile la cabană te uitai la Netflix. Tom Hanks citea ziarele unor nimeni de prin secolul 17, și el spunea că Tom Hanks va juca în marele film românesc Baltagul și că va găsi fata, o va găsi. Îl iertai pentru că povestea frumos, se pricepea, avea umor și dangătul clopotelor se auzeau în ciulinii Neajlovului. Altă dată își construi un hogeac în gutuiul de la poartă. Își luă și-o pisică și o pereche de ochelari. Atunci apăru fata rătăcită. Mică, vreo opt ani. Era un soare de crăpai. Îți crăpau sandalele, ciorapii, cămașa și pălăria de Monaco. Jucăm ceva la plajă? Nu. Te uitai prin ochelarii cu pisică. Nu ningea. Dar așa era el, ironic. De-asta-l iubeai. Într-o zi a dispărut înspre Crevedia. Avea acolo o plantație de pui de-o zi. Și-acolo se uita prin ochelarii cu pisică și văzu ceva special. Ceva ce-l chema înapoi, la pălăria de Monaco. Era soare și pescarii de pe Neajlov curățau usturoi. Pescarii îl întrebau pe Ironic: Facem plajă? Să luăm și pălăria de Bucșani? Și-apoi se uitau pe fereastră. Ningea. Ironicul din fața lor era superior. Îl lăsară în plata Domnului, cu un om ca ăsta era greu să te pui.

Îi luară ochelarii. Ce se vedea nu era rău. Păcat doar că ningea când te uitai pe fereastră. D.

Pe Lună cu LIDL

Oglindă, oglinjoară cine e cea mai frumoasă din țară? Cine are părul bălai cu ochii verzi? Cine bucle albastre cu flori roșii de câmp? Cine nasul acvilin cu care miroase de departe curcubeul de peste munți? Cine are bani pe cardul bătrânilor? Să nu-mi răspunzi că Cecil, aia din New York, că nu te cred. Aia a rămas în avionul din 11 septembrie. Venea din România și avea roșii de vânzare. Cum să fie aia mai frumoasă ca mine? Te sparg. În patru, în opt bucăți. Ieri, când am sărit la lungime, oglinjoara mi-a spus că am cea mai frumoasă săritură de pe planetă. Nici leopardul. Nici gâsca. Nici satelitul chinezesc. Și-apoi, ție ce-ți trebuie să fii frumoasă? Te angajezi? La Electromegnetica? Acolo-i de tine? Să-ți spun o poveste: ieri, da, ieri, eram la Poiana Brașov acolo unde sunt vilele alea cu piscină în care cântă toată ziua Beyonce, Madona și Loredana, deci eram la piscină și a venit un tip bun prieten cu balaurul de bărbatu-meu, unul cu burtă mare, chiloți nașpa de halterofil, mușchi de aur, unghii vișinii, brad în păr, frunze de mesteacăn la ureche, porumb în chiloți, coasă de spate, plete, norma plete, papuci de casă din ăia cu curcubeu înflorat și știi ce-a zis? Nu. Normal A. zis că se cacă-n ea de Electromagnetică și că să-ți iei alt gagiu că știe unul la Moara lui Vitan. Pe urmă am luat avionul până în Argentina ca să ne facă ăia o priză de coca, că nici coca nu știi să bei sau să-ți prepari, tu zici că coca e de la coca aia care spală vasele și tunde grădina, lasă că-ți mai face și altele de erotisme vorbesc, că voi astea de n-arătați bine în oglindă nici erotism n-aveți acolo jos că e nevoit omul să-și ia de la alimentară. În sfârșit. Uite, joacă Halep. Serena asta are 200 de kg și dacă-i pui oglinda are 100. N-am mai pomenit. Ce faci azi? Mi-a zis bărbatu-tău ceva , dar nu-mi vine să cred. Zău. Pleci pe Marte? Și nu mai vii? Cu ăștia de la Lidl? Vaaaai, ce mișto! Io când am fost pe Lună cu Oglinjoara mea, n-am luat nimic. Sunt o proastă, asta sunt, o proastă! D.

POȘTA REDACȚIEI

Dlui LIPSCANI IONEL BELVEDERE Cu celeritate luați doi căței de usturoi, dacă aveți, doi de piper și câteva frunze de liliac. Striviți amestecul de faianța băii. Abia acum se formează un amestec, scuze, și cu el formați un curcubeu. Adică dați cu mâna prin baie așa și așa și amestecul o ia razna pe pereți, în aer, spre patul Simonei care încă nu s-a sculat. Ea a văzut aseară Tom Hanks și încă visează la puștoaica blondă, ba chiar are mai multe întrebări, că de ce n-a rămas aia mică cu babalâcii ăia de ocazie cât că nu erau normali la cap. Curcubeul o ia spre fereastră și se instalează între blocurile care se văd deasupra pieței Miniș unde se vinde carne, de mult nu s-a mai vândut carne cu celeritate, da’ celeritate d-aia de sector 3, cum nici în filmele cu Cate Blanchet nu este și parcă peste curcubeu a apărut un mesaj din partea Simonei, scrie Te iubesc, și așa cu constatarea asta puteți să mergeți tot cu celeritate la birou adică în camera cealaltă că e online și pe ecran apar niște cifre adică aveți de făcut niște scăderi. La birou. Pe peretele biroului este un portret despre celeritate. Sub el scrie așa: Zmeii n-au ce căuta printre oameni. Ăla de va fi prins, va fi spânzurat. Slujbașii plâng, că adică cum să spânzuri un zmeu și atunci Simona te chiamă înapoi în pat, mai sunt locuri nedeslușite, neterminate. Curcubeul a luat-o spre cutia picicii și nu-i normal, pisica trebuie împinsă cu celeritate să mănânce că altfel de, batem pisica cu celeritate până nu mai rămâne niciun zmeu din ea. Simona scoase atunci de sub pernă un submarine galben, ca ăla al lui Beatles și începu să cânte la el yellow submarine, yellow submarine, cu celeritate desigur și începuse să plouă că Simona nu s-a mai dat jos din pat până a ieșit soarele, un soare albastru cu margini gri verzi, sub care se odihneau cu celeritate mii de pisici mov. Da, mov. Abia atunci se îmbrăcă și se duse la Cecil Hotel din piața Amzei și depuse actele de măritiș. Singură? Singură. La mulți ani!, la mulți ani! Hai pe pârtie atunci și s-au dus amândoi pe pârtia de la piața Romană care fusese mutată la Antipa în față unde copiii cu celeritate făceau bulgări de zăpadă din curcubeul de mai devreme și era frumos. Tare frumos! D.

VALENTINE'S DAY

Am deschis fereastra și am strigat-o pe Valentina. Eram vecini de bloc. Și era și ziua ei. Vii? Da. M-a rugat mama să fac niscai cumpărături, fac, și după aia o iau spre tine. Înflorește castanul. Te-ai prins? Ăla de lângă gunoi. Are și flori roșii. Hm! De mirare. Anul trecut am pierdut o tigaie la gunoi, am căutat-o, dar parcă nu țin minte florile. Mă rog. După piață, mă duc la Giurgiu, au atacat bulgarii Giurgiu, da, chiar azi de ziua mea. Am acolo un cuib de mitraliere, dar nu te privește. În tigaie aveam niște bani dosiți de mama, voiam să-ți iau un palton gri așa cum ți-ar fi plăcut. Nu i-am mai găsit și nici palton nu mai au. Ce să iau? Uite!, sunt în piață. Mi-a căzut masca. Fac o salată de vinete. Da? Cu ceapă, cum îți place ție. Dar de unde vine numele de Valentina asta? Și de ce sărbătoare? Vecina mea, Codrina, e de-o seamă cu mine și n-are sărbătoare deși ar fi meritat. Ea a inventat castraveții și măcar pentru asta. Codrina’s day. Anul trecut, când s-a dus să ducă gunoiul, Codrina a văzut castanul înflorit și avea flori galbene. 20 de flori. Și în tigaie avea ascunși banii de blugi. De blugi pentru tine. Nu știam că trăiești și cu Codrina. Codrina după ce termină liceul pleacă în Franța și numai asta e în capul tău. Adică nimic. În sfârșit. Bine că m-ai sunat. E-o zi caldă, după cum vezi, și după ce termin cu bulgarii îmi iau grupul de mitraliere și mă duc în munții Apoși. Apa ține florile. Că am de gând să plantez liliac și castani albaștri. Să-i văd că se prind. Mi-am luat masca și-o țin pe ochi. După ochi recunoști oamenii. Ochii exprimă. Numai ochii. Degeaba-mi zici că și mâinile. Codrina n-are mâini și uite ce exprimare are că te duci după ea în Franța. Și totuși te iubesc. Nu știu de ce și vin să facem ziua mea împreună. Să lași ușa deschisă. D.