Horoscop 11 - 17 iunie

Doamna Sistermorphine cu Horoscopul săptămânii viitoare:

VITAMINA B. Nativii zodiei, când dau de quadraturile lui Pluto și Magneziu, se agită, se trag de păr, își fură căciulile. Zodie nervoasă, ușor influențabilă, arici la bani. Când apare soarele pe strada lor, e altceva. Soarele poate fi un copil, dar mai ales o femeie. Cu dâre de fosfor în păr, cu sclipici în ochi, dar mai ales sub fuste. Joi, 14, o aniversare. Lăutari, chestii. Cineva a furat o sută de euro din dar. Lacrimi, cuțite. Deci, o săptămână normală pentru nativi.

SĂGETĂTOR. Message in the bottle. În Oceanul Atlantic. Nativii se suie în bărci și vâslesc după sticlă. În mesaj două cuvinte: Te iubesc. Dar oare cu îi e adresat? Se dă cu banul. Sunt trei miliarde de nativi. Banul nu mai cade. Duminică, 17, film. Românesc: Cine a pus căcat pe clanță?

FECIOARĂ. Apare Călărețul Fără Cap taman în mijlocul săptămânii. Pe la orele 16. Marte în ultimul pătrar. Călărețul trebuie vaccinat. Trebuie obținută aprobare. Nimeni din ministerele Agriculturii, Sănătății, Educației și Culturii nu știe cum se scrie vaccinat. O delegație merge la dna Dăncilă.

LEU. Deviza nativilor: Dacă iubești pe cineva, dă-i motiv să rămână. Și atunci ei cumpără prune și cartofi. Iese o plăcintă superbă. La foc mic, sare după gust, 30 de minute pe-o parte. De 300 de ani, n-a rămas nimeni.

Agenția CĂLIMARA.

Războiul Rotofeic

Foto Laura Luca.

Ieșisem de la o slujbă și ne grăbeam la alta. Era ultima a zilei, aceea de a bea palinca lui Ghiță, e drept cu juma de normă. Pașii ne duceau agale printre câini, pisici, dude, nisip pentru nu știu ce, așa că vorbeam serios. Așa s-a-ntâmplat:

Ioana: războiul rotofeic a izbucnit din necunoaștere, din lipsa infpormației, diferențe de cultură. Să nu crezi că cei din Bolintin nu au și ei aparate. De zbor sau de WV. De arat sau de bătut copiii. Nu. Au. Dar ce i-a mânat în lupta rotofeică planetară nici până azi nu se știe. Am dreptate?

Io: Da.

Ioana: Se creează deranj. Războiul rotofeic creează situații noi, forme de relief vechi, te poți trezi cu munții Hercinici aici, la noi, la Ațel. Aștepți trenul de Rădăuți și te trezești la Mangalia. E o congruență nepaleativă și morfologică a stării. De multe ori ești nevoit să te bați cu o ideee. Războiul rotofeic nu este cu arme neapărat. Ci mai ales cu idei. De exemplu, ideea de a cultiva ananas pe suprafețe defavorizate, cum ar fi Cișmigiul. Ideea ară parcul și tu până-l faci înapoi vinzi băncile, fântâna, bazinul, podurile. Așa-i în război, se compensează toate compensațiile. Nimic nu rămâne necompensat, asta-i ideeea de bază a rotofeicului. Așa să știi.

Io: Da, cum altfel?

Ioana: Am un prieten, Mon Jeneral. El e de partea războiului rotofeic. Când începe, el se scoală, își pune obielele, ia un rotofei din cuier, se spală pe dinți, numără oile care ar putea aduce bani, încalecă un măgar și se duce la luptă. Așa întreține el spiritul rotofeic de pâine pe vatră sau de depănușarea purumbului. Nu e de joacă, nu. Autoritățile române? Ehe, mai e pân-atunci.

Ghiță ne aștepta la celebra portiță. Era parfumat, frezat, cumva. Cumva ăla ne-a derutat și n-am mai intrat. Ne-am întors ca să continuăm discuția.

Agenția CĂLIMARA.

Pălăriile în serial 1

Când am auzit că se umple lumea de pălării, ba chiar că s-a constituit Forța Pălăriilor, am sărit și io din pat și hop la magazin. De fapt, mama mi-a zis: scoală, fă, că rămâi pe dinafară, uite la astea cu pălării, vor schimba curând lumea și vreau să fii și tu în mijlocul trebii. Ce stai și dormi ca o Lolită din aia care se uită pe gaura cheii la iubirul ei de 40 de ani? Uite bani aici, 30, 500, o mie-ți ajung? M-am spălat pe sprâncene, am dat cu Odicolon și-am ieșit la mall-ul Gh and Gh, de peste stradă. Mi-am luat o pălărie de fetru mov, una aia care o am în cap, alta cu fundul de lemn ca să nu-mi fac nevoile pe nu știu unde, vreo opt de zi și patru de seară.

La înscriere. M-au întrebat de ce-o fac. Ce mă mână lângă Ordinul Pălăriilor? Le-am spus că iubitul meu, Filimon, mezelar la noi în sat. Luam într-o zi o sută de parizer și mi-a zis: tu nu știi să-ți scoți pălăria când intri undeva? Io n-aveam pălărie, dar mi-a crăpat obrazul de rușine și m-am hotărât să-mi cumpăr și să mi le scot numai când intru la el. A doua zi m-a trimis mama după tobă și când am intrat la el mi-am scos pălăria galbenă, asta frumoasă pe care o port acum. Mi-a zis: ce pălărie de căcat! I-am spus: dar io te iubesc, ce contează pălăria? Nu mi-a răspuns. A scos un topor și a retezat capul unei căprioare din care mi-a dat și mie zece kg.

Io știam că dacă iubești pe cineva îi faci loc să rămână și atunci el a zis: stai lângă mine. Servește tu clienții, că io mă duc după marfă. Și a plecat. A lipsit cinci ani și am auzit că are nouă copii. Unul e la hidrocentrală, altul nu știu cum că nu mă interesează. Deja îndrăgisem magazinul și nu mă mai interesa câți cârnați cumpără cutare sau cu cine mă culcam după tejghea. Eram în al noulea cer de iubire. Dar într-o zi s-a-ntors. Avea în spate un rucsac cu toți copiii în el. Cum se poartă acum. Și-am venit la dvs.

Fata plângea. Ne uitam la ea și ea plângea. O lacrimă, mai mare așa, s-a rostogolit până sub dulap. Am lăsat-o acolo.

D.

Forța Pălăriilor

Foto Laura Luca

Cândva la Ațel. Benjamina ne adusese ouăle. Cealaltă femeie, Lisistrata sau cam așa ceva, căra de colo colo pâinea prăjită. Roșii? Cine vrea roșii? Și încet, încet ne-am dat seama că suntem o forță. Asemănătoare masonieriei sau alteia nu știu cum. Că puteam lupta și noi pentru binele semenilor noștri. Că puteam tunde oile la fel, dacă nu mai bine. Că ne puteam urca pe deal și vedea primii avioanele. Că aia, că aialaltă. Dar cel mai important, era că ne iubeam brusc aproapele de eram în stare să ne umplem de bani pentru ei.

Ioana a zis: să fondăm Ordinul Pălăriilor. Mihai e Pălărierul, io poeta și legiuitoarea Ordinului iar Denis trezorierul. Și acolo, sub vișin, ne-am apucat să scriem Regulamentul, set de legi care va schimba pentru totdeauna România.Ia să vedem:

1.Să nu ne luăm în serios sărăcia, și să facem o lege prin care să ne vină de la buget câteva miliarde de lei lunar.
2.Dacă Dumnezeu ne bate la ușă, nu-i deschidem, noi avem treabă numai cu factorul poștal. Cu mandatele lui de miliarde.
3.Dacă cineva are nevoie de ajutorul nostru, nu i-l dăm, pentru că noi nu luptăm pentru binele unor oameni singuratici, fără de partid, noi luptăm pentru pricopsirea noastră, a familiei noastre, și rareori a amantelor.
4.Posturile cele mai bune din societate să ne fie alocate nouă: direcții de teatre, ministere, recipiente de țuică, recolte de cartofi.
5.Lupta noastră va distruge răul din temelii. Dar și binele.
6.Dacă unii membri ai Ordinului nostru nu știu să lege două vorbe, este foarte bine, pentru că vorba lungă sărăcia omului, ori, după cum vedem, francezii au ajuns o putere mondială printr-o tăcere desăvârșită.
7.Dacă trecem pe lângă plopii fără soț, noi îi facem cu.
8.Ordinul nostru își va desfășura întrunirile pe stadionul Național Arena, ca să încapă toate pălăriile.
9.Vom fi o forță.
10.Vom instaura binele.
11.Vrem bani.

Agenția Călimara

Gânditoarea de la Hamangia

Rozând un covor, numărând urechile pisoiului, Gânditoarea de la Hamangia gândea:

Să fac să dispară săpunul românilor, ca să nu mai aibă ce se spăla? Sau să încep al treilea război mondial? Să fac trasee de autostrăzi prin pădurile autohtone cu pastă de dinți? Sau să răstorn căruța cu proști a României în Neajlov? Să propun o lege prin care fiecare român să aibă dreptul să-și înființeze câte un partid? În felul ăsta fiecare cetățean al patriei noastre ar lua gratuit bani de la buget, cum se acordă fiecărui partid? Sau să studiez Universul? Dacă pun ceapă în fundul grădinii nu mai ajung la privata din lemn. Să pun sau nu? Pe Valea Prahovei un cântec a-nflorit? Sau e tăcerea a milioane de șoferi care așteaptă autostrada? Să mă plachez cu aur? Sau nu? Mâine să-mi descarc telefonul? Sau să joc în filmele epocale ale lui Cristi Puiu? Să înființez cotidianul Izmana? O Veveriță face propuneri indecente Porumbelului Poștaș? Și Ursului? Plouă atât de încet? Să numărăm oile? Să lăsăm pe unul, altul să fie prioritatea noastră?

După ce a fost refuzată de Porumbelul Poștaș, Veverița s-a dus să se tundă. Dar la Coafor era închis. Scria pe ușă: ÎNCHIS.

D.