Când am auzit că se umple lumea de pălării, ba chiar că s-a constituit Forța Pălăriilor, am sărit și io din pat și hop la magazin. De fapt, mama mi-a zis: scoală, fă, că rămâi pe dinafară, uite la astea cu pălării, vor schimba curând lumea și vreau să fii și tu în mijlocul trebii. Ce stai și dormi ca o Lolită din aia care se uită pe gaura cheii la iubirul ei de 40 de ani? Uite bani aici, 30, 500, o mie-ți ajung? M-am spălat pe sprâncene, am dat cu Odicolon și-am ieșit la mall-ul Gh and Gh, de peste stradă. Mi-am luat o pălărie de fetru mov, una aia care o am în cap, alta cu fundul de lemn ca să nu-mi fac nevoile pe nu știu unde, vreo opt de zi și patru de seară.
La înscriere. M-au întrebat de ce-o fac. Ce mă mână lângă Ordinul Pălăriilor? Le-am spus că iubitul meu, Filimon, mezelar la noi în sat. Luam într-o zi o sută de parizer și mi-a zis: tu nu știi să-ți scoți pălăria când intri undeva? Io n-aveam pălărie, dar mi-a crăpat obrazul de rușine și m-am hotărât să-mi cumpăr și să mi le scot numai când intru la el. A doua zi m-a trimis mama după tobă și când am intrat la el mi-am scos pălăria galbenă, asta frumoasă pe care o port acum. Mi-a zis: ce pălărie de căcat! I-am spus: dar io te iubesc, ce contează pălăria? Nu mi-a răspuns. A scos un topor și a retezat capul unei căprioare din care mi-a dat și mie zece kg.
Io știam că dacă iubești pe cineva îi faci loc să rămână și atunci el a zis: stai lângă mine. Servește tu clienții, că io mă duc după marfă. Și a plecat. A lipsit cinci ani și am auzit că are nouă copii. Unul e la hidrocentrală, altul nu știu cum că nu mă interesează. Deja îndrăgisem magazinul și nu mă mai interesa câți cârnați cumpără cutare sau cu cine mă culcam după tejghea. Eram în al noulea cer de iubire. Dar într-o zi s-a-ntors. Avea în spate un rucsac cu toți copiii în el. Cum se poartă acum. Și-am venit la dvs.
Fata plângea. Ne uitam la ea și ea plângea. O lacrimă, mai mare așa, s-a rostogolit până sub dulap. Am lăsat-o acolo.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: