Forța Pălăriilor

Foto Laura Luca

Cândva la Ațel. Benjamina ne adusese ouăle. Cealaltă femeie, Lisistrata sau cam așa ceva, căra de colo colo pâinea prăjită. Roșii? Cine vrea roșii? Și încet, încet ne-am dat seama că suntem o forță. Asemănătoare masonieriei sau alteia nu știu cum. Că puteam lupta și noi pentru binele semenilor noștri. Că puteam tunde oile la fel, dacă nu mai bine. Că ne puteam urca pe deal și vedea primii avioanele. Că aia, că aialaltă. Dar cel mai important, era că ne iubeam brusc aproapele de eram în stare să ne umplem de bani pentru ei.

Ioana a zis: să fondăm Ordinul Pălăriilor. Mihai e Pălărierul, io poeta și legiuitoarea Ordinului iar Denis trezorierul. Și acolo, sub vișin, ne-am apucat să scriem Regulamentul, set de legi care va schimba pentru totdeauna România.Ia să vedem:

1.Să nu ne luăm în serios sărăcia, și să facem o lege prin care să ne vină de la buget câteva miliarde de lei lunar.
2.Dacă Dumnezeu ne bate la ușă, nu-i deschidem, noi avem treabă numai cu factorul poștal. Cu mandatele lui de miliarde.
3.Dacă cineva are nevoie de ajutorul nostru, nu i-l dăm, pentru că noi nu luptăm pentru binele unor oameni singuratici, fără de partid, noi luptăm pentru pricopsirea noastră, a familiei noastre, și rareori a amantelor.
4.Posturile cele mai bune din societate să ne fie alocate nouă: direcții de teatre, ministere, recipiente de țuică, recolte de cartofi.
5.Lupta noastră va distruge răul din temelii. Dar și binele.
6.Dacă unii membri ai Ordinului nostru nu știu să lege două vorbe, este foarte bine, pentru că vorba lungă sărăcia omului, ori, după cum vedem, francezii au ajuns o putere mondială printr-o tăcere desăvârșită.
7.Dacă trecem pe lângă plopii fără soț, noi îi facem cu.
8.Ordinul nostru își va desfășura întrunirile pe stadionul Național Arena, ca să încapă toate pălăriile.
9.Vom fi o forță.
10.Vom instaura binele.
11.Vrem bani.

Agenția Călimara