Se afișează postările cu eticheta de la scoala. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta de la scoala. Afișați toate postările

06 noiembrie 2013

Mama de scolarita în Suedia

Am zis ca scriu despre sistemul de învatamînt, iata ca scriu prima parte. E si despre fie-mea, desi titlul ar sugera ca iar scriu numai despre mine. Ea e scolarita sau, ma rog, pre-scolarita la o scoala internationala aici în Malmö. Numai nu se duce cu ghiozdan in spate, dar invata literele si cifrele, are orar, teme... Cel mai mare cîstig pîna acum: dupa 3 luni de scoala vorbeste deja engleza. Studiaza într-un mediu international, comunica în fiecare zi în 3 limbi (pe lînga limba de predare, care s-a înteles ca e engleza, mai vorbeste si in suedeza si franceza). Copilul e multumit, are prieteni, o adora pe profesoara - mai e si o asistenta, pentru 13 copii. Mîncarea e mai variata ca la gradinita suedeza, au un nutritionist, copii sînt învatati sa manînce legume! Nu ies afara chiar în fiecare zi si pe orice vreme, cum se întîmpla la gradinita suedeza, nici nu (prea) participa la manifestari artistice în oras. Scoala e internationala, a se întelege de tip anglo-saxon, se serbeaza Halloweenu' la greu, iar de Thanksgiving Day erau anunturi pe usa cu "vînd curcani". Se stie ca în tara asta se comunica mult pe internet si pe mail, dar institutia asta bate orice record. Eu, ca parinte, primesc mailuri saptamînale de la profesor cu activitatile de la ora. Foarte bine. Primesc mail de la director cu noutatile din scoala. Ok. Sînt anuntata de întilnirile lunare dintre parinti, Coffee Morning. De ce nu. Exista un comitet de parinti, o asociatie a prietenilor scolii, un school board, asistente medicale, tot felul de responsabili si toata lumea comunica. Toata aceasta lume îmi cunoaste adresa de mail si-mi trimite mesaje. Mdea. Ba am primit si doua invitatii sa-mi fac cont "de parinte" pe nu stiu ce portal Managebac. Parinte de un copil de nici 5 ani. Nici cînd semnam condica si primeam pe chestia asta salariu nu aveam atîtea intrari in singura adresa de mail de serviciu. Si mai e ceva, ca nu degeaba m-am constituit parte a subiectului acestui post. Scoala asta e o dubla organizatie: administratia, corpul profesoral si copiii, pe de o parte, si organizatia mamelor, pe de alta parte. Mamele, ca tatii lucreaza si sînt, în mare parte, pe dinafara cuibului. Mamele tin frîiele si conduc destinele acestei scoli. Le vezi în grupulete etnice, conversînd pe la colturi. E uimitor sa vezi cîta energie se consuma în creerea unor tabere influente (pentru ce...?), cum se organizeaza înaintea unor evenimente (vînzare de bilete de tombola, de exemplu). Sa ai un copil la scoala asta poate fi un job în sine, e aspirational, e competitiv, e sportiv. Pentru unele mame, voluntariatul la scoala a devenit un mod de viata. Ele se implica total si fac lucruri bune, altfel nu vad de ce s-ar mai bucura de atentia managementului. Asta înseamna ca sînt mame bune, nu? Scoala e condusa de asociatia de parinti, care alege consiliul de administratie. Deci e bine sa fii activ ca parinte, sa participi la sedintele alea care sînt prezentate drept înfiorator de plicticoase de catre cei care participa, totusi, regulat, la ele. Vino la sedinta, dar sa stii ca tine mult si e doar vorbarie. Ce am ales eu sa fac: sa intru în grupul Mamelor din ziua de luni (deci numai mame, da?) care participa la realizarea materialelor educationale. În clar: taiem, lipim, plastifiem, ne torturam degetele cu foarfecele, taind bucati de plastic, si sortam deseurile rezultate. Pardon, cream cartonase cu litere, cuvinte, imagini pe care le vor folosi copii nostri în timpul lectiilor.
Rezumat avantaje: legume si engleza pe pîine. Ar mai fi si taxa ridicola, pentru ca primim subventie de la stat. Cu banii pe care îi platim pe luna aici abia ne-am apropia de interfonul Scolii americane din Bucuresti. Cine nu primeste subventie ar fi bine sa lucreze pentru o multinationala care sa-i plateasca taxa de scolarizare a copilului - cum se întîmpla peste tot în lumea asta, inclusiv în Suedia, numai ca aici si statul plateste pentru cetatenii si rezidentii sai care lucreaza sau studiaza.
Cam asta e. Plus naveta, care m-aduce de 2 ori pe zi în inima traficului si a santierului perpetuu din Malmö. N-am vazut asa ceva pîna acum: un oras care îsi repara strazile în continuu. Si reparatiiile dureaza luni de zile. Fiecare zi vine cu un nou sens unic, o strada interzisa samd. Da' asa e în tara asta pseudo-socialista: toata lumea tre' sa munceasca sau sa studieze. Pîna si somerii tre'sa stea zilnic, cu orele, cu nasul în calculator ca sa caute joburi si sa aplice inclusiv pentru alea pe care nu le vor, numai sa vada Fortele muncii ca-si merita ajutorul de somaj. 
Dar m-am îndepartat de subiect. Despre paradisul suedez, si cu alta ocazie.

11 septembrie 2013

Aducere la zi

Denis face turism local cu scopul clar de a trage cu ochiul si urechea si a spune tot în Calimara. As face si eu, dar nu am timp: merg IARASI la scoala. De data asta învat sa scriu, unde se pune virgula, cum se aseaza degetele alea doua pe pagina ca sa scriem cu alineat si alte chestii folositoare scriitorilor în limba engleza. O sa revin cît de curînd cu detalii exclusive despre uniforma profilor universitari si mîncarea de la cantina studenteasca. Cît de departe e varza cu ceva afumat din caminul de la 8 Martie! Nici sesiunea nu mai e ce-a fost, aici practicîndu-se controlul continuu si, eventual, un mare test spre sfîrsitul cursului. Prin urmare n-am cum sa învat chineza în timp record. Dar, cum spuneam, despre alte frustrari si mirari, într-un post viitor.

09 noiembrie 2012

Jag i framtiden

 Det är roligt att föreställa sig nya maskiner för en ny värld. Allt nytt och okänt. Värför inte? Gör det! Man har idag så många möjligheter för att föreställa sig och tillverka framtiden. Man kan även påverka den redan nu. Datorer. Elektroniska och självkontrollerade systemer, artificiella intelligens, organen och mat, alla väntar på dig för att uppfinnas dem.

Men jag vill göra något helt annorlunda: bevara en sak från den gamla världen som håller på med att försvinna: BÖCKERNA! Med detta menar jag skriftliga, tryckta ord.

Jag har läst en bok publicerades i 1960-talet: ”Fahrenheit 451” av Ray Bradbury. I denna bok läser man en hemsk prognos av världen i framtiden. Det här är en sjuk värld då människorna är deprimerade, känslolösa, påverkbara och även styras av television. I varje vardagsrum finns väggarna täckta med enorma tv-rutor. Människor lever in i en värld då skriftligen är förbjuden. Alla böckerna måste brännas. Bradbury föreslår dock en lösning för att rädda världen från självförstörelse: man måste rädda först böckerna. En grupp av män tar initiativ och varje man lär sig utantill en bok. De blir altså levande böcker, levande minne. De är stolta över att kunna presentera sig med en bokstitel. På detta sätt lyckades de att lämna mänsklighets kunskaperna vidare.

Vår värld börjar se ut så himla bra med Bradburys värld. Man tycker bättre att titta på teve eller leta efter information på internet än att läsa böcker. Man väljer lätthet och färdiggjord information. När man läser en bok skapar man sin egen tolkning av vad författaren har skrivit. Men när man tittar på teve tar man emot bara. Vi behöver då många böcker för att världen inte ska bli likadan. Jag känner mig som jag redan bär inuti mig sådana böcker och vill göra skriva dem ut. Sen vill jag sprida dem till människor för att dela ut känslor och alternativ information.

Jag kan säga många år efter att Virginia Woolf skrev: jag har äntligen skapat mig ett eget rum och räknar med att fylla det upp med böcker. Böckerna som jag har läst och jag ska läsa men dessutom böckerna som jag ska skriva. 
 
Det är ju min kämpe. Det är väl jag i framtiden: en författare.
Det här är inte en avslutning, utan bara en ny början.

16 octombrie 2012

Bagam marfa!

M-a inundat nostalgia, de la toamna cu ale ei frunze siroinde mi se trage, asa ca am bagat nasul in arhivele Calimarii. Mai ales in cele ale Calimarii disparute, adica de pe vremea cind a fost site. Ce zic eu "arhive"?? e vorba de cutia Pandorei, numai briliante unul si unul, pe care am de gind sa le republic, spre deliciul si satisfactia gugalitorilor de compuneri. Ca ele, compunerile, imi sint piinea si traficul. 
Atentie, deci, compunerile se intoarce!

LE: M-am grabit, toate compunerile (inclusiv descompunerile si anti-compunerile) au revenit de mult, si sint publicate undeva prin noiembrie 2010. Imi mai ramine sa scriu altele noi...

17 septembrie 2012

Din nou la scoala

Am 36 de ani şi merg din nou la liceu. Ȋn Suedia. O fac din mai multe motive: de plăcere, de nevoie (completarea studiilor în vederea admiterii la facultate), pentru că se poate, învățămîntul e gratuit, ba mai primeşti şi bursă de studiu, chiar şi la o vîrstă înaintată. Politica lor de educație e foarte simplă : şcoala e deschisă pentru toată lumea !

« Pe vremea mea », adică acum vreo 20 de ani (dar cred ca şi acum), toamna se numărau bobocii, buchetele de flori, iar clopoțelul suna fix pe 15 septembrie. Elevii se adunau în careu în curtea şcolii, venea dirigu’ sau diriga să-şi ia efectivul în primire, se aplaudau discursurile oficialilor (viitorul se citeşte în manuale, am spart şi eu geamurile şcolii cînd eram ca voi etc.), după care se mergea în clasă, se copia orarul de pe tablă şi se primeau manuale (asta cred că se întîmpla, totuşi, într-o alta epocă…).
Astăzi găsesc toate informațiile pe internet şi am o relație de lucru cu profesorul care nu mai urcă pe piedestal, acordă audiențe şi-ți răspunde la telefon şi mailuri. Primesc rapid şi desfăşurătorul cursului, cu informații pentru fiecare subiect dezbătut şi temele pentru acasă, inclusiv datele la care au loc testele de evaluare şi examenul național, dacă e cazul. Plus criteriile dupa care sînt evaluată şi notată. Ȋn sistemul suedez nu există bacalaureat, fiecare disciplină de studiu e sancționată cu un test national. Există 18 programe naționale de liceu, adaptate în funcție de profil (12 profesionale şi 6 teoretice). Unitatea şcolară este înzestrată cu bibliotecă şi zeci de calculatoare. Ȋn sistem se găsesc mii de pagini de material didactic la care apelează profesorul în timpul cursului, dar la care au acces şi elevii. Ȋn aceeaşi măsură se găsesc şi programe de detectare de texte… plagiate în temele elevilor, care se trimit pe mail. Modelul suedez nu încurajează competiția şi e chiar enervant să auzi cît de bun şi minunat eşti de fiecare dată cînd deschizi gura. Profesorii nu reprezintă autoritatea absolută, n-au cum, doar se imbracă în blugi şi-i tutuieşti. Parcă le e frică să te critice, să nu te superi cumva pe ei şi pe scoală. Eşti pe culoarul tău, în competiție cu tine insuți, într-o cursă fără obstacole prea mari pe care o cîştigi sigur. Vrei să obții un record personal ? Atunci îți ridici ştacheta singur, înveți mai mult şi ai « note » mai mari. Şcoala îți asigură un minim de cunoştinte şi posibilitatea de a învăța cît mai mult la materiile din profilul ales. Orice schimbare de substanță este anunțată şi pregătită cu cîțiva ani înainte. Aşa că evoluția ta personală depinde de tine. Profesorul nu caută să te prindă nepregătit, dimpotrivă, vrea sa-ți evalueze un maxim de cunoştințe. Vrei să faci 2 ani într-unul ? Se poate !
Ȋmi amintesc de manualele stufoase şi insipide de pe « vremea mea ». Ba am şi predat după manualul pe care l-am folosit eu însămi pe vremea şcolii generale! Am invățat despre autori pe care nu-i mai citeşte nimeni în afara anilor de scoală (şi poate nici atunci), am studiat (la un liceu de profil umanist !) noțiuni de fizică şi matematică pe care le-am uitat chiar înainte de a le fi găsit o utilitate în viață. De fapt am terminat liceul fără să ştiu prea multe despre viața de zi cu zi, unde şi de ce se plătesc impozitele, ce profesie mi s-ar potrivi şi ce facultate să fac pentru asta, ce drepturi am ca cetățean şi ce îndatoriri. Cît spațiu ocupa viața în şcoala românească ?
Ȋn ziua de azi şcoala nu mai poate concura nici cu internetul, nici cu televiziunea, să fim serioşi. Dar şcoala poate fi gîndită altfel şi la noi : ea se poate folosi de aceste mijloace de comunicare în masă pentru a-i atrage pe tineri către ea şi a-i ține în clasă sau în sala de studiu. Pentru asta e nevoie de spații şi dotări fizice, cantine, sali de sport, îndrumători specializați în activități extraşcolare… De resurse materiale, viziune pe termen lung şi voință politică. Pe care dintre ele nu le avem încă ?

De citit si in Ziarul de Vrancea!

06 februarie 2012

Cronica de Suedia - 17

Nici nu stiu cu ce sa ma mai laud. Toate chestiile misto se intimpla in Romania: nameti cit sura, Boc poloboc jos, coduri de toate culorile, temperaturi mai dihai ca la Polul nord... Aici doar se mai impusca emigrantii intre ei, la un moment dat cite unu' pe zi (cu autor neidentificat), chestie care a impresionat mult curtea regala de-a venit regele in persoana sa vada cum stau lucrurile. Sa fie el primul politist al tarii?! S-au inmultit patrulele de politie, sper ca macar sa se fure mai putine biciclete... ca tot ma pregatesc sa-mi cumpar una. Zapada n-avem la nivel local, doar niste fulgi tembeli si ger, dar nu se compara cu ce aveti voi in curte, stimati concetateni. 
Mai bine despre scoala sa povestesc. Am mincat la cantina, tot senvis, ca n-am inteles chiar din prima cum merge treaba cu cuponu' pentru invataceii de virsta a doua, ca mine. Saptamina asta o sa investesc si eu intr-un cupon si o sa relatez cum a fost la impinge tava. Am uitat sa spun ca salile de curs sint prevazute cu yala automata. Adica: intri in clasa dupa ce-ti deschide profu'. Daca intirzii si n-are chef sa se deplaseze - mai ales ca suedezu' tine la punctualitate - ramii pe dinafara cel putin pina la pauza. Biblioteca e punctul central al scolii. Aici gasesti carti si ziare, manuale (foarte important, ca altfel nu le gasesti decit pe net sau le poti cumpara la mina a doishpea de la colegii mai mari) pe care le poti xeroxa contra-cost, calculatoare (tre'sa cam stai la coada pentru ele), dictionare... Mai exista si o sala de studiu, pe linga numeroasele mese mai mult sau mai putin izolate. De toalete cu hirtie si sapun sa povestesc? De intrarile in scoala (sint mai multe cladiri) comune elevilor si profesorilor? De laptopul pe care-l poti inchiria de la receptie? De planificarea lectiilor pina la ultimul exercitiu pe care il ai ca tema? Planificare pe care o primesti in avans, ca sa stii ce ai de facut si cind, ca mai sint si zile libere.
Mai multe mai incolo.

27 ianuarie 2012

Despre scoala - 2

Am uitat sa zic ieri - si mi-a dat idei si comentariul lui Nimeni - niste chestii. Una e ca invat cot la cot cu suedezii care merg la liceu - ca la liceu merg si eu, in caz ca nu s-a inteles. Colega mea de banca de la cursul de engleza e o fatuca careia i-as putea fi si mama (va rog, nu insistati cu virsta!). E draguta cu mine, imi vorbeste in suedeza, eu ii raspund in engleza - toata lumea trebuie sa vorbeasca in engleza la ora de engleza, nu?? -, ea copie dupa mine, eu fur suedeza de la ea... Alta chestie e ca la bliblioteca iti imprumuti cartea singur! Adica: iei mata cartea-cartile pe care vrei sa le studiezi, le plasezi cu codu' de bareeee deasupra razei rosii, apesi cu degetu' pe ecranu' tactil sa selectionezi bonu' care-ti trebuie si care-ti zice cind sa aduci cartea inapoi. Iese bonu' prin alta parte, il iei si-ai plecat. Nu mai tre'sa mai zici sarumina nimanui. Peste o luna povestesc si cum e cind returnezi cartea. Aha! 
Azi a fost vineri toata ziua si chiar si la ora 11, cind profa de suedeza ne-a facut vint pe usa, cu douaj' de minute mai devreme. Deci se confirma: in Suedia, vinerea e zi scurta la orice ora! Mai devreme, profa de engleza ne-a dat si ea o veste buna: nu o sa avem curs chiar in fiecare vineri. Iupiiiiiiii! Da', de fapt, eu cind mai invat??

26 ianuarie 2012

Despre scoala

Am apucat sa zic ca m-au chemat la scoala? Dupa ce primisem asigurari ca nu apuc eu loc pina la martisor, nici n-apuc sa rasuflu bine si sa-mi organizez diminetile de lene, ca primesc ravas: hai la scoala! Daca-i ordin, cu placere!
Bun, merg eu la scoala, zic cine sint si de ce ma prezint pe douajpatru in loc de saishpe cit scrie pe scrisoare (primita pe 23, eu inscriindu-ma pe 18, fara mari sperante, dupa cum am zis mai sus). Am si intrat in piine, aaa, bröd, asa, din prima. Maxilarele se desclesteaza cu greu, imi tot vine sa-mi iau ghiozdanul si sa plec, ce naiba caut eu aici?? Si inca n-am ajuns la ziua de azi! Asta zi, cu ore de la 8 (opt, adicatelea trezit la un 6 juma') pina haaat la orele 15, cu o fereastra pe care am umplut-o la biblioteca, la sala de studiu. Carevasazica engleza cu o profa cam tacanita si haioasa, care m-a decis sa continuu cu orele "normale", ca am ce invata. Apoi suedeza de toate zilele in care am croit povesti dupa imagini. Grea mai e munca in echipa, ca fiecare are opinii si le sustine pina-n pinzele albe, iar timpul e limitat. Joaca asta de-a follow the lider nu-mi place deloc. In schimb, ce-mi place foarte tare e ca am de citit cite o carte: una in suedeza pentru suedeza (din aia simplificata, cum se zice pe aici, ca de nivelul meu) si una "normala" in engleza pentru engleza. Plus compuneri de 100 de cuvinte din 2 in 2 saptamini (au astia ceva cu "din 2 in 2") pe ce subiect ma pasioneaza. La engleza, ca la suedeza mai scriem si in clasa, de exemplu impresii despre curs.
Dupa care am fost la biblioteca, asteptind cursul de matematica. Cursul meu de matematica e "flexibil", adicatelea trebuie sa particip cel putin o data pe saptamina (a cite 2 ore), din cele 6-7 intilniri propuse. Nu prea imi convin propunerile, ca fie se suprapun peste cursul de suedeza, fie sint plasate dupa-amiaza. In plus, am test din 2 in 2 saptamini, miercurea intre orele 15 si 17. Mai aiurea de-atita nici ca nu se poate! Ce se-ntimpla la cursul asta de matematica: iti scrii numele pe o foaie de prezenta, notezi impresiile si ce-ai de gind sa faci, apoi... faci! Ti se da o lista cu capitolele care se buchisesc trimestrul asta la nivelul tau, dupa care iti sufleci minecile si te apuci de treaba. Daca n-ai manual propriu iei din dulap unul si treci la facut exercitii si probleme. Sint si fise cu exercitii si rezolvari pe verso pentru fiecare capitol si subcapitol. Mai e si-un prof pe-acolo, il poti intreba daca ai nemultumiri. Cu conditia sa stiu cum sa-l intreb, ca eu am studiat matematica, acum vreo 20 de ani, in limba romana. Azi am facut adunari cu minus si plus, de numere si de fractii, la puteri pozitive si negative. Am invatat (jur pe rosu!!!) din manual si cum sa tastez pe calculator (de-ala mic de calculat, nu de stat pe feisbuc) puteri si cum sa le calculez.
Cam atit despre primele 3 zile de scoala.