Parcă stătuse ploaia și Ielele ieșiseră la dans. O rouă deasă, verde. Dansau și vorbeau. Iala 1: era mai bine, dragă, pe vremea lui Gheorghiu Dej. Iala 2: nu era ai bine că nu cânta Fuego. Iala 3: scarpină-mă și pe mine pe spate. Iala 4: okei! Pe la trei jumate apăru un Iel. Zise: să dansăm Podul de la Brăila că trece Ciucă și ne vede. Mi s-a spus că așa au făcut. Da, așa au făcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: