Eurovisionul trece, părerile despre România rămân

Şi de-abia se termină Eurovisionul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium ! Câte nu i-au fost date să audă cântăreţului trimis de români să îi reprezinte la Eurovision. Cât de uşor s-a transformat el în oul negru al delegaţiei româneşti. Adevărul e că, între ce au văzut românii la selecţia naţională şi ce-a văzut o lume întreagă la Malmö diferenţa e uriaşă şi asta e opera mai multor croitoraşi pricepuţi. Costumaţia a fost realizată de Doina Levintza, indiscutabil o legendă a modei româneşti, dar care ar trebui să se dea singură la o parte de la astfel de evenimente, tocmai pentru că nimeni nu îndrăzneşte să-i pună creaţiile la îndoială. Scenografia, coregrafia, tot ce s-a dezvoltat din conceptul original sunt rezultatul eforturilor fără preget ale Televiziunii Române şi ale colaboratorilor săi. Ar fi fost bine ca, în timpul brainstormingului premergător show-ului ce a lăsat Europa cu gura căscată, cineva să fi avut o străfulgerare : fraţilor, de când cu Twilight, vampirii sunt în pas cu moda, au oroare de combinaţia roşu ca sângele plus negru ca pământul şi nu mai caută să înspăimânte pe nimeni ! Haideţi să-l îngropăm o dată şi pentru totdeauna pe Dracula ! Poate că astfel momentul nostru artistic ar fi fost mai puţin extravagant. Jean-Paul Gaultier n-ar fi avut ochi pentru noi. Am fi obţinut un loc mai bun dacă ne-am fi prezentat altfel ? Greu de spus. Realitatea e următoarea : ne-am calificat din semifinale, iar după finală ne-am clasat pe locul 13, înaintea altora mai bine văzuţi şi susţinuţi, şi fără să mai beneficiem de punctele maxime ale moldovenilor şi de aportul masiv al căpşunarilor. Noul sistem de votare mixt (juriu-public) ne-a dezavantajat. O ţară care a boicotat concursul din cauza acestei noutăţi  este Turcia. Pe noi ne deranjează ? Deşi restul Europei condamnă traficul de voturi est-european (de parcă ei n-ar face acelaşi lucru, luaţi numai exemplul scandinavilor), noi n-am primit niciun punct de la vecinii şi prietenii (??) noştri, cu excepţia celor 10 puncte de la Moldova. Dar, chiar şi aşa, trăgând linie şi adunând, tot am câştigat mai mult decât am pierdut. Poate că ar trebui să învăţăm să vedem şi jumătatea plină a paharului. Poate că ar trebui să fim mai relaxaţi într-o astfel de competiţie, nu să tindem musai către primul loc, ci să ne concentrăm mai mult pe imaginea pe care o exportăm. Care e miza participării la acest concurs ? Dar ne interesează cu adevărat să participăm ? Ce vrem să arătăm lumii, noi, ca naţiune ? Şi-apoi trebuie să învăţăm să pierdem, cum trebuie să învăţăm şi să câştigăm.

De imaginea României e vorba şi în glumiţa pe care canalul de televiziune francez Canal+ i-a făcut-o lui Cristi Mungiu, prezentându-l ca şi cum ar cerşi un bănuţ pentru copilaş de la Steven Spielberg. Aţi auzit de vreun francez indignat de treaba asta? Eu nu. În schimb am văzut o altă glumă, pe acelaşi post, tot într-o emisiune umoristică, în care o imagine a aceluiaşi regizor român cu trofeul Palme d’Or în brate, era comentată astfel: Cum să câştige un român premiul asta ?! L-a furat ! Reacţia elegantă a lui Cristi Mungiu a fost admirabilă, dar cred ca noi putem face mai mult, cu umor de bun gust. De ce nu lansăm o campanie de presă cu românii noştri de etnie rromă care au reuşit în viaţă ? Să-l vedem pe Nicolae Guta cântând pe la nunţi, pe nu ştiu ce fotbalist autodeclarat ţigan cum dă goluri fără număr, un profesor, un doctor, un ţăran… Sa fie rromi şi ne-rromi, cot la cot, în diverse ipostaze. Suntem români cu toţii. Ne admirăm, ne susţinem şi ne respectăm reciproc. Ne câştigam banii muncind, nu furând. Să răsturnăm clişeele astea care ne sunt lipite pe frunte de la Revoluţie încoace. Suntem dispuşi să punem umărul pentru a îmbunătăţi imaginea ţării noastre, dând dovadă de solidaritate şi de încredere reciprocă? Desigur, asta presupune nişte eforturi din partea noastră, un nivel mai ridicat de toleranţă şi coborârea din înaltele sfere intelectuale printre iubitorii de manele şi mâncat seminţe pe stadion.

Înainte de a intra pe Arena din Malmö, la finala pentru juriu a Eurovisionului, unde am susţinut echipa României, m-am oprit în faţa unui vânzător de steguleţe. Căutam din priviri un steag al României, aşa cum am căutat mai apoi şi în sală. Deşi ştiam că e inutil, am răspuns omului care m-a întrebat ce anume vreau, că el le are pe toate. Lipsa asta trebuie compensată şi asta e misiunea tuturor românilor, nu numai a reprezentanţilor noştri oficiali. Sper ca la anul, înaintea finalei Eurovision de la Copenhaga, să am bucuria de a cumpăra steagul românesc de la faţa locului.

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!

În direct, Eurovision!

Am fost, am vazut, am ascultat, am pozat! Lumea e mica... multumiri fostilor colegi de la TVR!!

Mai multe vorbe în Ziarul de Vrancea!

Malmö, capitala Eurovision 2013 – episodul 2

Trebuie spus din capul locului: toată lumea pune osul la treabă! De la copiii de grădiniţă, participanţi la un concurs de desene având ca temă Eurovisionul şi ca premiu bilete la repetiţii, până la biserică, care pregăteşte o mesă a şlagărelor!

Concursul propriu-zis va avea loc pe Malmö Arena (capacitate : 13000 de locuri), iar în centrul oraşului vor fi organizate, timp de 12 zile, activităţi dedicate evenimentului. Pe 6 mai se deschide Euro club (pentru delegaţii şi jurnaliştii acreditaţi) - la Slagthuset, şi Euro Fan Café – în Folkets Park (Parcul poporului), în Pavilionul Moriska. Inaugurarea festivalului are loc pe 7 mai la Euro Fan Café, dată la care începe şi seria de talk-show-uri în care vor fi prezentaţi concurenţii (9 în total). Tot la Euro Fan Café se organizează karaoke, dragshow-uri şi transmisii de la repetiţii (numai pentru fanii acreditaţi). În clubul de noapte Wonk susţin concerte diverşi artişti, printre care şi Loreen, câştigătoarea de anul trecut şi Carola, cea de acum 30 de ani. Tot în Folkets Park vor fi transmise pe ecrane gigantice semifinalele şi finalele competiţiei de pe Arenă şi vor fi organizate, în buna tradiţie suedeză, activităţi pentru toate vârstele (concursuri, spectacole, animaţii…). Pe 12 mai, la Malmö Opera, se întinde covorul roşu în faţa artiştilor şi delegaţiilor. În Gustav Adolfs Torg (Piata Gustav Adolf), între 11 şi 18 mai, se deschide Eurovision Village (Satul Eurovision) într-un cort uriaş (capacitate : 2500 de persoane) unde zilnic vor avea loc reprezentaţii, talk-showuri, transmisiuni în direct ale SVT (Televiziunea naţională suedeză) şi în care se va putea urmări transmisiunea în direct a serilor competiţiei. Restaurantele din Lilla Torg (Piaţa mică) îşi vor prelungi programul, iar la Palladium se organizează un week-end extins (9-12 mai) dedicat festivalului.

Fluturele, simbolul acestei ediţii Eurovision, se va regăsi sub toate mărimile şi pe toate suporturile, iar cei care vor vizita Eurovision Village vor putea pleca de acolo cu… un fluture pictat pe faţă. Clone Loreen, fluturi, coruri şi dansatori vor împânzi, deci, centrul oraşului, canalele şi pieţele cele mai importante. Banii contribuabililor (25,8 milioane de coroane suedeze, adică peste 3 milioane de euro) sunt cheltuiţi judicios şi echitabil, pentru organizarea unei petreceri populare, asigură organizatorii suedezi. Oraşul e relativ mic, aşa că participanţii se vor deplasa uşor dintr-un colţ în altul şi-l vor putea vizita pe-ndelete - de altfel, autobuzele cu sigla festivalului circulă prin oraş de la începutul lunii mai. Asta e concluzia fericită pe care au tras-o şefii delegaţiilor din ţările participante, care au făcut o vizită de recunoaştere în luna martie. Alţi bani (mai mulţi) ar fi costat şi mai multă bătaie de cap ar fi cauzat organizarea festivalului într-un oraş mai mare.

Scena festivalului a fost construită în 12 zile. Şi aici ambiţiile au fost mari, de a crea ceva nemaivăzut. Cifrele vorbesc de la sine : 85  de camioane cu echipament, ecran de proiecţie de 52 de metri lungime şi 8 metri înălţime, 1200 de lămpi pe tavan, 250 de persoane lucrând zi şi, uneori, noapte. Toate acestea pentru a bate recordul de rapiditate în a construi scena festivalului şi a pentru a economisi bani, desigur. Cât timp va fi necesar pentru demontarea ei ? Doar 38 de ore !

Revenind la implicarea localnicilor, trebuie spus că meniul din seara inaugurării festive, pentru 1200 de persoane, este asigurat de elevii de la Şcoala de bucătari din Malmö împreună cu bucătarii de la Operă. Acesta va cuprinde carne de ren, peşte, dar si mâncare vegetariană, foarte la modă în Suedia. 20 de elevi de liceu sunt cobaii Televiziunii suedeze care îşi pregătesc regia transmisiilor (lumini, sunet, etc.) în funcţie de interpretarea lor. Evenimentul se bucură, bineînţeles, de suport naţional, începând cu artişti din multe domenii până la forţe ale poliţiei din întreaga ţară care vor veghea la buna desfăşurare a evenimentului. Malmö nu are reputaţie de oraş tocmai liniştit, iar autorităţile speră ca, graţie Eurovisionului, imaginea acestuia să se îmbunătăţească. Se aşteaptă în jur de 100 000 de vizitatori care ar putea genera venituri cuprinse între 150 si 200 de milioane de coroane suedeze. Cifrele s-ar putea tripla în ceea ce priveşte transmisiunile tv. Rămâne de văzut dacă distracţia va face toţi banii!

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!

Malmö, capitala Eurovision 2013

Mai e puţin până la marea finală Eurovision. La Malmö, gazda ediţiei din 2013, numărătoarea inversă a început de-aproape un an, de când s-a aflat că oraşul a fost desemnat drept organizator. De ce Malmö şi nu Stockholm, capitala Suediei ? Ca mărime, Malmö e numai al treilea oraş al ţării. Are, însă, multe atuuri : o sală de spectacole modernă, o poziţie geografică interesantă, port situat în sudul ţării – la 30 de km de Copenhaga, capitala Danemarcei, de care e unită de câţiva ani printr-un pod ; există, de asemenea, legături prin feribot cu Germania şi Polonia, potenţial turistic, localnici primitori şi entuziaşti care şi-au dorit mai mult victoria, cum se zice în fotbal. Poate şi pentru că tot la Malmö a avut loc finala Eurovision din 1992. Şi poate şi pentru că populaţia e cosmopolită : 30% imigranţi (în anul 2009) care vorbesc circa 150 de limbi. Suedia e printre ţările europene care acceptă cei mai mulţi imigranţi, iar somalezii au trecut pe primul loc în ceea ce priveşte cererile de azil politic. Unii privesc cu ochi răi această indulgenţă, de unde şi creşterea în sondaje a extremei drepte (ostile imigraţiei) care a reuşit să intre în Parlament în 2010.

Malmö este atestat istoric incă din mijlocul secolului al XII-lea, iar la începutul secolului trecut a căpătat statutul de comună – comunitate de localităţi dispuse geografic în jurul uneia mai mari. Comuna Malmö are peste 300 000 de locuitori, este primul Fairtrade City (oraş adept al comerţului echitabil) din Suedia, e oraşul Anitei Ekberg şi al lui Zlatan Ibrahimovici - a cărui casă va deveni cu siguranţă loc de pelerinaj. Aici se organizează, în luna august a fiecărui an, Malmöfestival - cel mai mare festival citadin nordic, ajuns la cea de-a 30-a ediţie. Timp de o săptămână au loc concerte şi manifestări artistice şi sportive gratuite, pentru participanţi de toate vârstele. Tot în Malmö se găseşte şi Turning Torso, cea mai înaltă construcţie (destinată locuirii) din Suedia şi a doua din Europa, turn pus în vânzare şi situat în Västra Hamnen, un cartier cu mari ambiţii ecologice.

Toate informaţiile referitoare la oraş se găsesc pe site-ul primăriei, www.malmo.se, primărie care administrează şi un site destinat turiştilor: www.malmotown.com. Edilii noştri s-ar putea inspira din aceste pagini care acoperă toate activităţile ce se desfăşoară în comună. Cel mai mic eveniment căpătă valoare graţie prezentării atente a fiecărui detaliu şi stilului prietenesc de abordare. Vrei să afli la ce şcoală să-ţi înscrii copilul ? Îti trebuie formularul necesar pentru a deţine un animal de companie ? Vrei să-ţi consulti contul deschis la biblioteca din cartier ?  Vrei să te implici în treburile cetăţii sau să cumperi bilete la teatru ? Toate acestea şi multe altele se rezolvă prin intermediul site-ului primăriei care-ţi oferă răspunsurile pe paginile lui sau te direcţionează către alte site-uri care sunt în masură să te ajute, funcţionând astfel ca un uriaş centru de informaţii. Şi, lucru absolut minunat, poţi la rândul tău să informezi administraţia locală în legatură cu evenimentele organizate de tine – şi să fii promovat gratuit, să reclami gropile de pe stradă, să încarci pe site fotografiile pe care le-ai făcut în oraş. Suedezilor nu le e teamă să se exprime în public sau să comunice direct cu autorităţile care organizează tot timpul dezbateri. Opinia cetăţenilor este sondată permanent prin chestionare pe diverse teme care le sunt trimise acasă. Suedezilor le place transparenţa şi respectă legea, chiar dacă asta înseamnă să-şi toarne vecinul care-şi văruieşte casa în timpul concediului medical. La scoală învaţă cum se scrie o scrisoare către redacţia ziarului, iar ziarele practică intensiv jurnalismul cetăţenesc. Încă ceva : suedezii se grăbesc… încet, nu se enervează deloc, nici măcar când stau la coadă şi îşi aşază produsele aliniate unul după altul şi cu codul de bare către exterior. Şi-au propus să elimine banii lichizi şi au ajuns să-şi achite cumpărăturile cu telefonul mobil.

Pe ambele site-uri oficiale se găsesc pagini dedicate Eurovisionului cu evenimentele ce se vor desfăşura între 6 şi 18 mai. Mijloace de transport, restaurante, distracţie, toate punctele de atracţie ale oraşului sunt frumos ambalate şi prezentate. Te şi miri cât de multe lucruri poţi face într-un oraş atât de mic ! De altfel nu-ţi trebuie mai mult de 30 de minute ca să-l străbaţi dintr-o parte în alta cu bicicleta. Cu bicicleta, pentru că suedezii sunt mari amatori de mişcare şi ecologie. Tot oraşul e plin de piste pentru bicicletă, parcuri (peste 200 de locuri de joacă amenajate în funcţie de 19 teme îi confirmă renumele de Oraş al copiilor), săli de sport de cartier şi polivalente. Practicarea unui sport e o treabă atât de serioasă încât angajatorii oferă abonament la sală în cadrul pachetului salarial, iar în unele rezidenţe există o sală de sport amenajată, fie ea cât de mică. De asemenea, le place să alerge si să meargă în pădure.

Suedezii sunt adepţi ai activităţilor în comun, merg la saună, fac grătare în parc, petrec cu vecinii în curtea blocului, curte pe care tot ei o îngrijesc, şi îşi spală rufele în maşini aflate la dispoziţia tuturor. Pentru ei nu există vreme proastă, ci îmbrăcaminte neadaptată condiţiilor meteorologice. Sunt mari iubitori de soare, la prima rază îşi aruncă literalmente primul strat de haine de pe ei şi se pun pe bronzat.

Suedezii sunt foarte buni comunicatori şi nationalişti (deşi nu ar recunoaşte) şi nu pierd nicio ocazie să-i amintească pe cei cinci câştigători suedezi ai concursului european de şlagăre (chiar avem acest cuvânt în comun). Se aşteaptă la 100 000 de vizitatori, asa că sunt ocupaţi până peste cap cu pregătirile. Interesul e atât comercial, cât şi sentimental : vor şi să-şi scoată banii, dar şi ca turiştii să plece cu amintiri de neuitat şi, eventual, să se mai întoarcă cu altă ocazie. Cât de entuziaşti sunt cetăţenii oraşului se poate vedea numai din faptul că listele de voluntari pentru eveniment sunt complete de prin februarie. Au anunţat oficial o ediţie cum nu s-a mai vazut şi speră ca spectacolul să fie privit de peste 125 de milioane de telespectatori, printre care şi cititorii Ziarului de Vrancea, mai informaţi decât alţii. Despre cum îşi realizează suedezii din Malmö planurile ambiţioase, într-un articol viitor.

De citit, uitat la poze si comentat si în Ziarul de Vrancea si pe suedia.se !

Primiti cu Eurovisionul?

Gata, au inceput pregatirile pentru Eurovision 2013! E serioasa treaba, se cauta voluntari, se vind bilete.

Va tin la curent cu desfasurarea evenimentelor.