L-am rugat pe un prieten să-mi răspundă, pe negândite, ce înseamnă pentru el Crăciunul. Mi-a răspuns: “Brad, portocale, cadouri”. Mă aşteptam să înceapă enumerarea cu Naşterea lui Iisus, pentru că prietenul meu este o persoană religioasă. La brad, portocale şi cadouri îmi fuge şi mie gândul când e vorba de Crăciun. Numai că noi, românii, ne definim ca un popor religios, fruntaşi în ctitorirea şi renovarea de biserici. Preşedintele şi parlamentarii pun mâna pe Biblie înainte de a o pune pe putere şi jură că vor respecta... Constituţia. N-ar trebui să considerăm naşterea lui Iisus mai importantă decât toate celelalte? De mulţi ani, Moş Crăciun îi face concurenţă şi... câştigă. Aşa se face că azi, în cele mai multe case, nu se serbează venirea pe lume a Mântuitorului, ci a ultimului model de Iphone.
Poate că unii nici nu ştiu că ar avea loc vreo sărbătoare religioasă concomitent cu sărbătoarea cumpărăturilor. De când slujitorii bisericii şi urătorii nu mai trec de interfoane şi camere de supraveghere, de când e jenant să oferi nuci şi mere la colindători, tradiţiile s-au cam uitat. Curând se vor găsi pe telefon aplicaţii pentru colinde, ca să le luăm cu noi oriunde ne duce lista de cumpărături. Tradiţiile care nu se uită se transferă în format jpeg sau mp4.
I-am cerut mai apoi prietenului meu să-mi argumenteze clasamentul său, pentru că nu mi se părea normal ca tocmai el să plaseze naşterea lui Hristos după simbolurile lui Moş Crăciun. Mi-a răspuns că, pentru el, Crăciunul este în primul rând o sărbătoare a copilăriei şi a copiilor, răsfăţaţi de familie cu drag şi cu sacrificii. Cei care au prins vremurile în care portocalele se găseau numai pe masa de Crăciun înţeleg mai bine. Astăzi totul se obţine atât de uşor, de parcă Moş Crăciun ar livra la domiciliu.
Nu e nimic rău în a face cadouri, dimpotrivă. La naşterea lui, cei 3 magi (sau mai mulţi, afirmă unii) i-au dăruit lui Iisus 3 daruri: aur, smirnă si tămâie. Din păcate, mulţi reţin numai aurul dintre elementele acestei scene şi ignoră faptul că cele mai frumoase cadouri vin din inimă, fără să treacă neapărat pe la casa de marcat. Să dăruim, deci, însă nu numai cadouri materiale. De Crăciun, să împărţim mai multe zâmbete, clipe din timpul nostru şi daruri simbolice. La urma urmei, Iisus s-a născut într-o iesle cu paie. De ce simţim nevoia să-l sărbătorim cu mese încărcate la refuz, lângă brazi decoraţi până la asfixiere, îngropaţi sub cadouri? De Crăciun, să dăruim şi celor care nu au familie sau nu au ce pune pe masă. Poate că nu vin la uşă ca să ceară, precum colindătorii în zi de Ajun. Să mergem noi la ei. Odinioară, sărbătoarea aceasta le era dedicată în exclusivitate.
În ziua de azi, Crăciunul, adică punctul culminant al lunii cadourilor, a devenit momentul în care fiecare primeşte ceea ce şi-a dorit, cu ardoare, tot anul. Toată lumea, fără exceptie, trebuie să primească un dar, nu numai copiii cuminţi. Presiunea publicităţii şi a noilor norme sociale e atât de mare încât toţi se simt obligaţi să dăruiască, precum toţi se aşteaptă să primească, de la educatoare la mama soacră. Toţi trebuie să se pregătească pentru sărbători din ce în ce mai timpuriu şi mai temeinic. Intrăm astfel într-o competiţie nesănătoasă şi scumpă. O sărbătoare a bucuriei împărtăşite se transformă, din ce în ce mai mult, într-una a abundenţei risipite din obligaţie.
Resimţim, măcar, ceva asemănător emoţiei din copilărie, declanşată pe-atunci de treimea laică: “brad, portocale, cadouri”? Dacă da, înseamnă că, din fericire, “magia Sărbătorilor” din reclame există cu adevărat şi o putem transmite mai departe. Adevăratul miracol se produce în sufletele noastre: Hristos se naşte pentru mântuirea noastră! Crăciun fericit!
I-am cerut mai apoi prietenului meu să-mi argumenteze clasamentul său, pentru că nu mi se părea normal ca tocmai el să plaseze naşterea lui Hristos după simbolurile lui Moş Crăciun. Mi-a răspuns că, pentru el, Crăciunul este în primul rând o sărbătoare a copilăriei şi a copiilor, răsfăţaţi de familie cu drag şi cu sacrificii. Cei care au prins vremurile în care portocalele se găseau numai pe masa de Crăciun înţeleg mai bine. Astăzi totul se obţine atât de uşor, de parcă Moş Crăciun ar livra la domiciliu.
Nu e nimic rău în a face cadouri, dimpotrivă. La naşterea lui, cei 3 magi (sau mai mulţi, afirmă unii) i-au dăruit lui Iisus 3 daruri: aur, smirnă si tămâie. Din păcate, mulţi reţin numai aurul dintre elementele acestei scene şi ignoră faptul că cele mai frumoase cadouri vin din inimă, fără să treacă neapărat pe la casa de marcat. Să dăruim, deci, însă nu numai cadouri materiale. De Crăciun, să împărţim mai multe zâmbete, clipe din timpul nostru şi daruri simbolice. La urma urmei, Iisus s-a născut într-o iesle cu paie. De ce simţim nevoia să-l sărbătorim cu mese încărcate la refuz, lângă brazi decoraţi până la asfixiere, îngropaţi sub cadouri? De Crăciun, să dăruim şi celor care nu au familie sau nu au ce pune pe masă. Poate că nu vin la uşă ca să ceară, precum colindătorii în zi de Ajun. Să mergem noi la ei. Odinioară, sărbătoarea aceasta le era dedicată în exclusivitate.
În ziua de azi, Crăciunul, adică punctul culminant al lunii cadourilor, a devenit momentul în care fiecare primeşte ceea ce şi-a dorit, cu ardoare, tot anul. Toată lumea, fără exceptie, trebuie să primească un dar, nu numai copiii cuminţi. Presiunea publicităţii şi a noilor norme sociale e atât de mare încât toţi se simt obligaţi să dăruiască, precum toţi se aşteaptă să primească, de la educatoare la mama soacră. Toţi trebuie să se pregătească pentru sărbători din ce în ce mai timpuriu şi mai temeinic. Intrăm astfel într-o competiţie nesănătoasă şi scumpă. O sărbătoare a bucuriei împărtăşite se transformă, din ce în ce mai mult, într-una a abundenţei risipite din obligaţie.
Resimţim, măcar, ceva asemănător emoţiei din copilărie, declanşată pe-atunci de treimea laică: “brad, portocale, cadouri”? Dacă da, înseamnă că, din fericire, “magia Sărbătorilor” din reclame există cu adevărat şi o putem transmite mai departe. Adevăratul miracol se produce în sufletele noastre: Hristos se naşte pentru mântuirea noastră! Crăciun fericit!
De citit si comentat in Ziarul de Vrancea.
Sarbatori fericite, pline de veselie si lumina !
RăspundețiȘtergere