EVADAREA

Colegul meu de salon, mecanicul auto, îmi făcu semn la buze de mare tăcere. Brusc, la gură îmi apăru un fermoar. Se așeză pe marginea patului meu, opri perfuzia și tensiometrul, televizorul. În salon mai erau directorul spitalului, medicul șef chirurgie, asistenta șefă, asistenta de tură, ceva gras cu mult umor, un brancardier, o infirmieră cu multe pături în cap, patru soliști de muzică folk aterizați în salon de pe Calea Victoriei de la evenimentele alea duminicale. Toți își luau notițe. Denis, hai să evadăm. De unde? Păi, de aici, din spital. Din spital? Nu te-ai săturat? Nu simți cum te stresează pătura asta albastră? Perna? Emisiunile politice? Și cum să facem? Uite, la vizită, cerem rudelor să ne aducă târnăcoape, lopeți, saci de rafie, beton, scară, electrică, un cărucior pentru subteran cum am văzut în filme, o gură de canal pe unde să ieșim. Toți cei din salon își notau. Apoi, continuă colegul, săpăm cam cinci zile. Pe unde? Păi, de la noi din salon, pe sub cabinetul șefului, prin curte, lift, parcare, până ajungem în stația lui 133, că la final vom lua autobuzul. Are și condiționat. Ca să facem ce afară? O afacere. O afacere cu globuri de anul nou. Să vând cel mai bine acum. Cum cu globuri? Păi, cumpărăm o instalație de umflat globuri, le umflăm, fraierii le cumpără, iar ele se-ntorc dezumflate la noi. E destul să cumpărăm zece globuri, foto, investiția-i mică. Ne-mbogățim stând în spital. Păi, ne-ntoarcem? De-asta evadăm? Da. Vindem numai în duminicile stradale, când lumea e puhoi pe Calea Victoriei. Da’, nu-i mai simplu să luăm bilet de voie? Păi, și tunelul? Tunelul pe sub cabinetul directorului. Dă-l încolo, nu-l mai facem. Nu se poate. Că atunci nu-i evadare. Nu e, spuse șeful spitalului. Nu e, spuse asistenta șefă. Nu, nu e spuse infirmiera nervoasă. Cum să fie evadare, spuse pompierul spitalului, aflat și el în salon pentru ’’în orice caz’’. Da, de ce nu evadați pe geam?, întrebă un solist folk care avea un acordeon în bandulieră. În situația asta, evadarea vostră ar putea fi preluată de televiziuni. Ceva nu e în regulă, spuse autoritar șeful spitalului. Uite cum facem! Evadăm noi, personalul medical, umflăm globurile alea, facem banul gros și-l împărțim și cu voi. Nu e bine? Ba da, am spus ușurat. Instant, în salon a apărut material minier. Au început săpăturile. Au zis că durează ceva, trebuie avut grijă să nu se surpe spitalul. Cam opt zile. Timp în care noi și personalul medical vindem globuri umflate pe Calea Victoriei. Zilnic între 17 și 21.

MELANCOLIA

În salon era liniște. Colegul meu își bătea cuie-n talpă. Mă vede mirat. Așa ne-a-nvățat meșterul meserie. Niciodată nepotcovit. Eu sunt mecanic auto și am plecat cu fratele meu în America. Am ajuns în Orlando. Potcoavele noastre au atras atenția și un tip ne-a dat un teren să deschidem o potcovărie. Dar nu potcovea nimeni nimic. Atunci am dat-o pe mecanică auto. Eram plini de bani. Într-o zi a oprit o tipă mișto și ne-a-ntrebat dacă putem să-i vopsim mașina în melancolie verde. Auzeam prima oară că melancolia are culoare. Tipa a plecat dar noi am rămas la cuțite. Că ce culori. Maro când e depresie mare. Roșie când e sinucidere. Dar ce n-am zis. Așa că mi-am făcut bagajul și-am revenit în țară. Am deschis un alt atelier pe Colentina. Ursul care era căutat pe Valea Prahovei era și el în salon, am uitat să vă zic. Zice: io când nu pot să deschid un frigider mă apucă o melancolie verde. Are dreptate gagica. Văd numai verde în jurul ochilor. Parol. Nu puteam să-l dăm afară din salon pentru că ne mânca perfuziile. Mai zise: și când sunt într-o mare visare tot verde văd. Căni verzi, pixuri verzi. Potcoave, mai zise vecinul meu, care-și smuse termometrul din cauza culorii. Asta-i de la halucinație, zise și aruncă termometrul înroșit pe ferestră. Așa, și să vă termin mai zise, mai am puțin. Într-o zi, în Colentina, acolo, a venit o tipă și a zis să-I vopsesc mașina în verde, ca așa-i melancolia ei. Am rămas trăznit, era tipa din State. Răsărise melancolia taman atunci și am luat-o de mână și i-am arătat-o, foto. E verde? Nu, a zis. Și a început să plângă. Ursul, deprins cu lacrimile, i-a sărit în ajutor taman când a intrat asistenta. Ea a-ntrebat: a cui e melancolia aia portocalie. N-am răspuns.

VINERI DE LA 6 ȘI 9. UIMITORUL INTERVIU AL SOPRANEI FELICIA FILIP

REDACTOR: Canalul Bîstroie Marea Neagră are, din câte am înțeles, 7-9 metri adâncime. Se poate cânta la un asemenea nivel? FELICIA FILIP: 7,9 metri pentru o scenă de operă e puțin. Înălțimile lor sunt cel puțin duble. În schimb în spațiul sugerat va trebui cântat doar ...repede. În rusă,Bîstro înseamnă repede. REDACTOR: ’’Duba duba draga mea, dă-mi căciula ta/Dacă tot ne despărțim, hai întâi să ne iubim, baby, baby.’’ Sunt versurile unei melodii compuse de mine. Ceva Rock. Iar linia melodica este așa: aaaa, ddduuuu, ieee, biiiii, gi bi bigi. Cred c-o pot cânta pe o scenă internațională. Pe care? Vă rog să-mi spuneți! FELICIA FILIP: Atenție la versuri,să nu fiți acuzat de plagiat! ,,Baby,baby" cânt eu cu IRIS! În rest,mesajul poetic este limpede și elevat. Cât despre linia muzicală vă rog să o revedeți. Lipsec ceva bemoli. Reveniți. Aștept! REDACTOR: La Slatina, orașul în care v-ați născut, am auzit că una din stațiile de metrou se va numi Eroii Revoluției. Tot Eroii de la București sau alții? N-ar fi normal ca această stație să vă poarte numele? FELICIA FILIP: Pe cât este de probabil ca Slatina să aibă metrou tot așa este ca o stație să se numească FELICIA FILIP Dar poate încercați să mă susțineți la metroul din Giurgiu,orașul Dumneavoastră natal.Acolo am avut mari succese!!

REDACTOR: Conservatorul din Slatina are și secție de aluminiu. Nu era mai firesc să fi urmat cursurile acestei facultăți? Ați fi devenit o cercetătoare celebră în Inteligența Artificială Românească din Aluminiu, IAR din Al, cu sediul la Calafat unde ar fi venit toate somitățile lumii să-și cumpere recipiente, haine, altele. Repet: nu era mai simplu? FELICIA FILIP: A trebuit să aleg. Tatăl meu a lucrat la Alro. Cunoșteam deci de mică valoarea aluminiului. Dar o mare profesoară de canto,de când m-a auzit prima oară cântând,a spus și a lăsat în scris că am în gât un bulgăre de aur. Am fost puțin în dubiu, dar, până la urmă, am optat pentru aur. REDACTOR: Albert Einstein a scris formula fericirii pe un bilet într-un restaurant japonez. A dat hârtiuța ospătarului. Acesta a vândut-o și a devenit milionar. Dacă ați avea o formulă a fericirii, cum ar suna, cât ar valora? FELICIA FILIP: Iată o întrebare ușoară. Formula fericirii este la îndemâna tuturor.Din păcate însă,puțini o folosesc.Secretul fericirii este IUBIREA.Adică acel sentiment total,necondiționat, neinteresat,neîngrădit. Prietenia,atracția, dragostea duse la absolut,la sublim.Acolo,în punctul acela, atingi FERICIREA!Simplu,nu? REDACTOR: Vă mulțumesc! A consemnat DENIS DINULESCU

VINERI DE LA 6 ȘI 9. FABULOSUL INTERVIU AL REGIZORULUI MIRCEA CORNIȘTEANU

1. REDACTOR: Este acum la modă, înțeleg, agricultura subacvatică. Se pare că va scoate omenirea din foamete. De ce nu încercați și dvs în spectacolul Vineri de la 6 și 9 un experiment pentru a convinge măcar spectatorii, dacă nu omenirea, de fabuloasa descoperire. Să luați de exemplu un borcan plin cu apă, să puneți în el un bob de grâu la ora 6 iar la ora 9 spectatorii să vadă în borcan ciorbă de fasole. MIRCEA CORNIȘTEANU: Spectatorii de la ora 6 vor găsi o ciorbă de fasolică românească cu costiță de fildeș, iar cei de la 9 cu coastă de azur. Singura condiție este să aducă cu ei borcanul, bine clătit, pentru a nu altera gustul ciorbei. 2. REDACTOR: Creșteți lebede. Aveți un domeniu lângă București care albește șoseaua de atât păsăret. Sunt și d-alea albe? Și d-alea negre? Sau sunt din cele roșii cu pămătuf în coadă, cu cioc albastru și pene mov? Ce le dați să mănânce? MIRCEA CORNIȘTEANU: Am lebede de toate culorile, care dansează permanent, până la moarte. Eu le pun zilnic mâncare din import, specială, dar ele nu mânâncă fiindcă dansează pe muzica lui Saint-Saens până mor.

3. REDACTOR: Am scris o piesă de teatru cu un singur personaj, un haiduc. El ia de la săraci, de la bogați și nu mai dă nimănui. Scenografia este o pădure plină de banane. Credeți c-am putea juca amândoi chestia asta? Pentru că, zic, suntem talentați. MIRCEA CORNIȘTEANU: Putem juca, dar cu condiția să nu chemăm pe nimeni să ne vadă. 4. REDACTOR: Cine-a pus căcat pe clanță? Un vers celebru dintr-un cântec de Adamo. Când să aflu cine s-a stins lumina și n-am mai auzit. Știți cumva cine? MIRCEA CORNIȘTEANU: Da știu, eu însumi. 5. REDACTOR: Sunteți un mare filatelist. Colecția dvs de zimbri este celebră. Nu miros? Unde-i țineți? Îi bateți zilnic? MIRCEA CORNIȘTEANU: Nu miros, PUT! Îi țin MINTE. Îi bat doar săptămânal, nu am putere să-i lovesc zilnic. Și încă ceva, dacă se poate! 6. REDACTOR: Vă rog! MIRCEA CORNIȘTEANU: Eventualii spectatori de vineri 23 iunie a.c. vor putea să se convingă de calitatea ciorbei de mai sus, al cărei preț este inclus în cel al biletului celui mai ieftin. Este un fel de ’’ciorba săracului’’. 7. REDACTOR: Vă mulțumesc! A consemnat DENIS DINULESCU

TOȚI ARE DREPTATE DE LA 6 ȘI 9

1. Noul ministru al culturii Raluca Turcan din guvernul cu același nume, va schimba propoziția cu care începe orice spectacol de teatru: În timpul desfășurării spectacolului vă rugăm să stingeți aparatele electronice și să folosiți wc-ul din fundul curții. 2. Noul ministru al mediului Fechete Cumva din guvernul cu același nume are doar grija centralelor de apartament. El a ieșit la media: Vor fi interzise aceste mijloace capitaliste de înlocuire a lemnului, cărbunelui, panourilor solare, chibritului și aragazului. 3. Mesajul de pe Marte a fost decodificat. De către organele abilitate, normal. El zice așa: Cine n-are Ciucă să-și cumpere. E plină România de așa ceva. 4. Domnul Educat a declarat că dacă merge ceva bine în România asta este Coaliția. 5. Chestia cu mărirea salariilor este o mare țeapă. Orice mărire este din start erodată de inflație. 6. Apare și Rednic pe media și zice că visul lui a fost să antreneze în Coreea de Sud. N-a zis nimic de cum a falimentat toate cluburile pe unde a trecut. 7. Anglia ar putea avea un nou minister: al norilor închiși, al cerului întunecat. La noi el se numește ministerul familiei și este condus de doamna Gabriela Firea din guvernul cu același nume.

8. Sătui de politică ne-am dus la spectacolul Vineri de la 6 și 9. Apare Mircea Dinescu și zice: Eram în metrou. La Paris. După atenție se-nchid ușile, lângă mine apare o țigancă. Mă vede și începe să urle la mahmurul care o însoțea la cerșit: Marine, Marineeeee! Uite-l, dragă, pe poetul ăla nebun pe care-l tot dau ăștia la televizor. Cum îi zice? Mihai Eminescu, tâmpito! 9. Pe urmă au dansat niște puști de la clasa Adinei Cezar. Tarara la stânga, tarara la dreapta, că te iubește femeile și e moarte dupe mine. Mișto, ce să zic? 10. Cam așa ceva.