O zi din viața generalului Manole Ben Manole, Spital 3

De ieri dimineață, la intrarea în spital suntem întâmpinați de Corul Copiilor Nounăscuți. Ei cântă diverse melodii cu care sunt obișnuiți din pântece. Și sunt coruri de cinci, opt, zece în funcție de câți se nasc peste noapte. Azi ne-au cântat bluesul O mătură cu două paie. Foarte frumos. Mă uit în Constituția României să văd dacă e trecut alineatul Corul ca metodă de socializarea obligatorie. Adică dacă n-ai bani, faci cu vecina un cor sau cu toată scara. Te aude administratorul, toarnă și ești dat afară de la serviciu, nu de la meetingul de la Arteziană. Astăzi, din cor s-a desprins un nou născut de 12 ani, care a urcat cu noi în salon. Era deja calificat coșar din cele nouă luni ale nașterii. Avea o meserie. Că dacă n-avea, se făcea senator pe listele lui Florin Călinescu și prindea ceva. Sau îi găsea Valeriu Nicolae un cv onorabil și-l băga acolo. În pat, urmărim ediția de azi David Letterman. Îl are ca invitat pe pilotul de Formula 1 Lewis Hamillton. Băiat d-ăla, cu ce-i în gușă-i și-n căpușă. Civilizat, umor, inteligent, băiat de oameni săraci. La divorțul alor săi s-a trezit în custodia lui taică-său. Care n-a știut vreo câțiva ani ce să facă cu el, până când puștiul Lewis s-a îndrăgostit de un cart. Și de aici, prin muncă, talent și nimic altceva a luat cinci trofee mondiale. Vrea să bată recordul de nouă. Bravo lui. Important la interviurile lui Dave Letterman este chiar David Letterman. Foto. Fără el, vorbele astea aruncate de colo colo sub formă de întrebări și răspunsuri nu și-ar avea rostul. Omul știe să fie cald, tandru, inteligent, prost, hazliu, să râdă copios de bancurile proaste pe care le face. Adică vii la emisiunea lui și te pliezi pe el, și nu este ușor. Pe Bill Gates, de exemplu, l-a pus să-și facă un sandviș imposibil și să-l și mănânce: magiun cu unt de arahide. Sau, pe Amanda Gates, soția lui Bill, să descrie într-o propoziție explozia de sărăcie lucie din lume. Ea a spus: lipsa de prezevative. Cireașa de pe tort a fost însă Barack Obama. Auzisem că-i prost. Vorbe goale. Interviul dintre el și Letterman are o cotă înaltă, vă rog să vă uitați pe Netflix. Sora de la salon ne schimbă aparatele. Dă mai încet unele care țiuie îngrozitor. Și, altceva pe teveul ăsta n-ai? Am schimbat pe interviurile lui Marius Tucă. În primul rând că Tucă nu deștept. Dacă are un interlocutor mai isteț s-a dus interviul. Dăm pe Floarea din Grădină. În mijlocul studioului este o floare urașă. În jurul ei diverși rapsozi populari acoperiți cântă aceeași melodie: Noi suntem floarea mândr’-a țării/dirlidirlidirlida/purtăm mască și măsline/dirlidirlidirlida!! La partea cu măslinele, asitentele bat din picior. Spitalul duduie. Coșarul ăla abia născut e deja pe coșurile soitalului și le verifică. Spune tare: măslinele nu-s aici, sunt la Profi. D.

O zi din viața generalului Manole Ben Manole, Spital 2

Doamna cu termometrul de la intrarea spitalului mi-a zis că am 36 cu 1: temperatură de general, dle Manole! Dar mie nu-mi ardea de temperatura mea, ci de cea a ostașilor de la Mărășești, că n-a luat-o nimeni. La cea a oștenilor lui Mihai pe pod la Călugăreni. Sau la cea a oastei comuniste care a făcut colectivizarea din 62 de pe meleagurle noastre. Cu capul plin de gânduri m-am urcat în salon. Apoi în pat. Dar în pat nu s-a putut, pentru că noi ăștia care întârziasem din diferite motive fuseserăm repartizați la cules de macaroane pentru prânzul spitalului. Așa că, cât eram de general, am luat lopata și m-am dus pe câmpul din spatele spitalului în lanul de macaroane. Le-am cules, le-am dus la bucătărie. Au fiert și le-am dat bolnavilor să mănânce fără să le mai punem nimic. Așa sunt bune. Apoi am fost pus iarăși în tancul ăla dezechilibrat prin care umbla curentul electric și m-am simițit bine că mă furnica din toate oasele și aveam și timp să mă uit la David Letterman. De data asta o avea invitată pe Ellen DeGeneres. Vezi foto. Poveste de viață babană a tipei. Când s-a aflat că e lesbiană i s-au retras toate emisiunile. Făcut foame cruntă într-un oraș obscur, Oji. Acolo, după ani, și-a adus aminte de ea un regizor care vroia pe cineva într-un rol de marinar. Și brusc, Ellena a reapărut pe scenele mari ale lumii, mai întâi în calitate de stand-upistă. Dialogul cu Letterman e simplu, uman. Acum, Ellena are studioul ei propriu la Hollywood, o clădire babană, dar dialogul dintre cei doi alunecă spre famila DeGeneres, spre viața dusă de Ellena cu soția ei. Totul fără inhibiții, cu căldură și înțelegere, cu mesaje adânci pentru toate femeile chiar dacă nu toate homosexuale. Aplauzele curg la nesfârșit. E vorba de curaj și demnitate. Guralivul Letterman tace. Nu poate să zică nimic. Ce sfaturi să dea unei femei care a înfruntat toată răutatea lumii, a fost umilită la nesfârșit, abuzată de un tată bețiv, și a reușit. Letterman este emoționat de poveștile de viață ale Ellenei. Pentru Ellen DeGeneres lucrează acum o cohortă de oameni, scenariști, regizori, actori, femei de serviciu. Cu fiecare are timp să bea un pahar, să mănânce o înghețată. Toți o iubesc. Chair și Letterman și o și spune. Mâine cică ar fi interviu cu Obama, să vedem însă dacă ne lasă fata cu temperatura de jos. Pentru că la 37 cu 4 intrăm în scenariul roșu și închid ăștia Muzeul Țăranului, unde mai beam și noi, internații, câte un șpriț, mai agățam câte o babă în căruț ca să ne plimbăm cu ea pe Calea Victoriei. D.

O zi din viața Generalului Manole Ben Manole: Spitalul 1

Patul cu numărul 4 de la Spitalul de Fizioterapie Filantropia este prin lege al Generalului Manole Ben Manole. Adică al meu. E dimineață acum și povestea de azi, a primei zile de spitalizare, are accente comico tragice. Din tăbliile unui tanc dezafectat, două roți au fost puse pe genunchii mei, ai generalului. Curentul electric molcom trecea, o babă din salonul vecin vorbea cu Lucreția și-i spunea să pună mai multă varză că anul ăsta s-a făcut, iar eu mi-am scos un tratat militar de studiu. Moment în care m-a sunat Mirela și m-a-ntrebat dacă am terminat Vargas Llosa, ăla cu mama vitregă, volum excepțional. I-am spus că nu, că tocmai terminam un tratat militar despre fasolea verde din care voiam să fac o mâncare. Nu numai pentru mine, ci pentru tot spitalul. Pentru toată armata română. Pentru alegerile din 6 decembrie. Curentul mă furnica. Mă simțeam în stare să alerg sute de metri. Doctorița m-a oprit. M-a și dat jos din pat și m-a trecut la celălalt aparat. De aici se auzea o babă din alt salon care vorbea cu altă Lucreție la telefon: maică, e la varză, de să-ți pui și-n cap. La foametea care va să vină peste iarnă, să vezi ce bună o să fie. O facem cu te miri ce. Da, da!! O să-i placă și lui Nelu, stai liniștită. Moment în care m-a sunat Mariana: te uiți pe Netflix? Bagă David Letterman. Bag. Interviu cu Kim Kardashian. Foto sus. Cam diformă gagica, curul cam mare, dar frumoasă, umor, deșteaptă. Spune: dacă apar pe Instagram cu un ruj, cinci milioane de americani îl cumpără instantaneu. Mai spune: erau să mă fută unii într-o cameră de hotel. Letterman: n-ai voie cu fut în interviu. Forță, nu glumă. Urmează apoi un regal, interviu cu Robert Downey Jr.

Fiind prin clasa a zecea, n-a mai terminat liceul și a golănit până pe la 38 de ani. Dar, ce să faci, familie de artiști, nu glumă, așa că i-au întins o mână, că niciodată nu e prea târziu. Acum își întâlnește jumătatea. Foto mijloc. Femeie cu majuscule. Se îmbogățesc din actoria lui Robert. A lăsat băutura din cauza femeii. E în sală. Merita. Au crescătorie de alpacale. Letterman mărturisește că și el a fost la vreo trei dezalcoolizări. Se vede pe el. Amândoi au un umor nebun. Calitate și dezmăț lingvistic. Umor, ironie, sunt pe-acolo și două vaci pitice. Trebuie mulse. Robert a crescut cu comicsuri. Se vede. N-a ratat nimic. Așa și vorbește. Așa și joacă. Nevasta lui râde. Se vede că se iubesc. Asta-i tot ce contează. Aflat în vizită în gospodăria lui Robert, Letterman strânge gunoiul porcilor. Hohote de râs. Doi oameni. Atât. Doctorița îmi spune să viu data viitoare cu pantaloni mai largi. Ca să treacă cracul mai ușor peste genunchi. Am să spun asta la garnizoană. Și iar schimb aparatul. Câteva fiare pe genunchi. Două legături solide. Iar trece curentul prin ele. Prima babă, care vorbea cu Lucreția, mai apucă să spună: Las’ că vine ea primăvara și ieșim cu varză din ea. D.

Europa se-nchide

Se-nchide Europa, fraților. Acuș, acuș, prin noiembrie. În afară de masca obligatorie și de chiuveta cu apă de spălat pe mâni, ne vom mai agăța de gât pancarta ÎNCHIS. Fiecare va sta acasă la el. Faliment pe avioane, pe vameșii care mai ciupeau câte o arte de citit la controale. Ca să mergem până în Franța, de exemplu, va trebui să stăm în carantină șapte zile la Otopeni, apoi alte șapte pe Charles de Gaulle. Paișpe. Te duci unde ai treabă, pe lângă Saint Denis, și găsești închis. Zici că să-ți tragi o mulatră, ca să-ți treacă obida, dar și la mulatre e-nchis. Înapoi pe Otopeni. După șapte zile apare Rafila. Cu un formular. Trebuie să te înscrii în psd, să știi să lucrezi în online sau să vorbești la Gâdea. Semnezi! Ești repartizat la o școală ajutătoare neterminată. De fapt un fost restaurant din Centrul Vechi. Apar polițistul, sanitarul, ăla de la mediu, bufonii ANAF, și o gagică căreia i-ai promis când nu era pandemie că-i faci rost de o garsonieră cu lift și bară interioare. Vor bani. În bancnote cu Covidul pe ele. Iohannis va ieși pe teveuri și va vorbi. Întâi va tăcea șapte zile, apoi va vorbi un minut de 6 decembrie, după care va mai tăcea șapte zile, adică carantinarea obligatorie. Începe criza economică și alimentară. Albanezii vor invada Italia ca să cumpere ouă. Francezii vor invada România ca să citească Cărtărescu. Turcii ca să-și mărească haremul, lucru de altfel destul de înțelept. Bulgarii vor cutreiera Europa cu castraveți și salată. Grecii la fel cu sirtakiul lor. Din când în când, la orizont, apare un vaccin american. Ca să vaccinezi nouă miliarde de oameni durează vreo cinci zeci de ani. Timp în care se nasc alții. Cărora, ajunși pe Otopeni, Rafila le dă câte un formular. Te înscrii în psd, trebuie să ai online-ul la tine, și să te uiți la cine e în locul lui Gâdea. Gâdea de-atunci este căsătorit cu Elena Udrea. Au împreună mii de copii, printre care Tăriceanu, Mitică Dragomir, Dan Bittman, Norica Nicolai și Marian Nistor, ultimul fiind rapsodul autorizat al pandemiei. Sau poate e Tudor Gheorghe și nu mai știm noi. În final, de-atâta spălat pe mâini, România va începe să ducă lipsă de apă. Cauză din care va schimba Constituția. Se va scrie una modernă cu un singur alineat: Dacă nu-i apă, mâncăm cozonac. D.

A star is born

Mai întâi Relu a zis că A star is born dar noi l-am contrazis că întâi born și după aia star, dar n-a contat pentru că pe vinilul filmului, disc dublu, nu era doar Lady Gaga ci și alți actori din film așa că era normal vorba de mai multe stele și ne-am bucurat că însemna că suntem și noi. Lupașcu ne-a relatat apoi despre onlineul soției, Florentina, profă la școală. Singură în clasă cu o cameră pe ea. Elevii sunt acasă și urlă mereu: doamnă, nu auzim, și atunci vine directorul școlii și zice că netul nu e bun și ziua se suspendă până vine alta mai bună.

Formația Savoi a tras 60 de discuri la Electrecord, iar Marian Nistor, nasolul ăla, a compus pentru Corina Chiriac și Angela Similea și erau melodii acceptabile, unele hituri, dar Savoi n-a înregistrat 60 de discuri e imposibil poate 30 așa că ne uităm pe google și sunt numai 17. Bem un Aligote sec. Merge. Băieții au fost la Brezoi și Tușnad. Concerte de pandemie. Subțiri, cu mulți români, dar interesante, că românii s-au străduit să aducă noutăți nestând cu sula unor formații americane în spate. Bravo lor, apoi cică la Quantic este un concert Alexandru Andrieș la care nu te poți duce, pentru că el cântă o singură melodie de când e, ca și Al Dimeola, ca și Tudor Gheorghe. În schimb Hano a cântat mișto la Quantic și aflu că acolo e o grădină mare, elegantă,, o sală mare, utilată bine, adică era Ecranul de pe vremea lui Ceaușescu. Urci sus pe dealul Cotroceni, are și parcare. Apoi, informațiile despre filme. Vedete. Concerte. Uiskiul pe care-l bea familia Birișteică. Pepsiul băut de Sorin și un schimb de discuri. Terasa s-a animat. Iar noi vorbim în continuare unul peste altul. Așa-i mișto, așa-i în< div class="separator" style="clear: both;">