ŞTIRI PE SCURT

Foto, M.P.

Doamnele din imagine, Ioana Crăciunescu şi Andreea Pascu, şi-au depus deja candidatura pentru Primăria Capitalei. Una din dânsele se va ocupa de ceva, cealaltă de altceva, în aşa fel încât lucrurile vor merge foarte bine.

Foto, arhiva E.M.

Flori pentru Australia. Transportul pleacă mâine pe un traseu stabilit de cineva cumva.

Foto,, GMO.

Recensământul pentru guguştiuci continuă. Acum e doar o pauză de toaletă.

Foto, arhiva E.M.

De la 1 februarie 2020 femeile cu coşuri pe nas vor intra într-un program de reabilitare conform hotărârii PMB: niciun coş, niciun coş, da, niciun coş.

Foto, arhiva E.M.

Statuia din imagine nu poate fi pusă pe soclu din cauza pălăriei. O comisie europeană se va deplasa până la 1 martie 2020 la Bucureşti.

AGENŢIA CĂLIMARA

4, 3, 2 - Piesă de teatru poliţistă

ACTUL 1

Comisarul Maigret îşi ascuţea un creion. Avea tehnologie modernă în birou, dar era încă îndrăgostit de hârtie, călimară, creion şi gumă. Faptul că ascuţea de cu dimineaţă un creion ne arăta excelenta stare sufletească a comisarului. Avea şi de ce să fie mulţumit. Fiii îl părăsiseră, soţia îi punea tot anul murături de care n-avea nevoie iar Buzilă, adjunctul său, era pe cale să fie dat afară din poliţie pentru incompetenţă. Drept pentru care îl sună.

Buzilă: Să trăiţi….
Maigret: Ia, ascultă, sergent….Ai văzut 4, 3, 2? A’ lu’ Mungiu ăla….
Buzilă: Am văzut….Cu Canu’…..
Maigret: Ce-ai înţeles?
Buzilă: Păi, era cu un avort… Ce ne priveşte? Femeile astea….
Maigret: Eşti un bou…. Asta eşti….
Buzilă: Mă rog….
Maigret: Păi, şi când ţi-ai dat seama că e vorba de un avort, de ce nu ne-am sesizat? Noi trebuia s-o facem primii… Şi poate filmul nu mai ajungea la Cannes, să ne facem de râs….
Buzilă: Nu mi-am dat seama…..
Maigret: De-asta avem reputaţie proastă…. Veneai, îmi spuneai: „Uite dom’ comisar aşa şi pe dincolo” şi noi declanşam urmărirea…. Ne sesizam instantaneu şi rezolvam problema….
Buzilă: Da’ era o întâmplare din anii 80….
Maigret: Ce contează… Infracţiunile aşteaptă anii? Îl arestam p-ăla şi toată afacerea devenea o ştire pe teve… Nu la Cannes, cu lume, premii…. Ne-am făcut de râs, Buzilă…. Ditamai poliţiştii ne-am făcut de râs…. Ce spun ministrului…..?
Buzilă: Poate n-a văzut filmul….Ăştia mari se uită la ălea pentru adulţi…. Şi-acolo nu avortează niciuna….
Maigret: Nu face pe deşteptul cu mine….O să văd pe unde scot cămaşa….. Pe viitor trebuie să ne sesizăm din orice….
Buzilă: Aşa am spus şi io…..
Maigret: Ce-ai spus?
Buzilă: Că să ne sesizăm când fac ăştia averile…. Politicienii…..
Maigret: Nu putem…..
Buzilă: De ce?
Maigret: Pentru că ei îşi fac averile din taxele noastre…. Ori, ai văzut român să nu dea taxele cu bucurie? S-a împotrivit vreunul?
Buzilă: Nu….
Maigret: Unii dau cu bucurie, alţii ce să facă?
Buzilă: Iau cu bucurie….
Maigret: Mânca-l-ar tata…. A înţeles…. Nu…. Io m-am referit în cazuri din ăstea clare… Cum e filmul ăsta, 4, 3, 2….. Înţelegi?
Buzilă: Da…..
Maigret: Trebuie să găsim ceva…. Să spălăm ruşinea cu Mungiu’ ăsta……Du-te la arhivă şi ia toate filmele româneşti la mână….. Scormoneşte bine, ca să mă pot duce la ministru să-i spun: Dle ministru, ne-am sesizat, şi i-am arestat pe hoţii ăia din Mărgelatu înainte să se facă filmul …. Înţelegi? Sau Liceenii…. Sunt destule filme…..
Buzilă: Caut….
Maigret: Buzilă, prevenţia este mama poliţistului…..
Buzilă: Dacă facem prevenţie numa’ la filme…. Nu mai fac ăştia filme….
Maigret: Ba fac…. Fac cu munţi şi văi, fără oameni, că numai oamenii fură, Buzilă…..
Buzilă: Am înţeles….
Maigret: Ce mai aştepţi?


EPILOG

Maigret îşi termină de ascuţit creionul. Trase o coală albă de hârtie în faţă. Scrise pe ea meticulos, cu plăcere: cur.

D.D.

Din viitorul volum de proză scurtă Ion ILiescu student la ape, în curs de apariţie.

HOROSCOP 2020

Doamna Sistermorphine:


SCORPION – Deşi sunt membri PNL şi au pălăriile foarte tari, deşi deţin magazine de mezeluri şi fumează botanice, nativii au o misie foarte grea în 2020. Caută, caută. Îşifac o cadă imensă, stau în ea. Până prin mai. Din mai încolo, de când se dau bugetarii afară şi se reangajează din nou, nativii, în concordanţă cu PLUTO şi VERCINGETORIX, se îndrăgostesc de vecina de la etajul doi, cea care a fost antrenoare la Rapid. Lunile nov şi dec va ploua. Banii nu contează. Sănătatea nu contează. Fericirea-i aproape.

CERCUL. – De când războiul este la porţile Europei, nativii zodiei învaţă să dea semnale de regiment cu goarna. Adică la semnalul cutare atacăm Cartagina. În august. Când e jazzul acolo. La semnalul cutare atacăm Moscova. Acolo e iarnă. Vă trebuie căciuli, mănuşi, arme rapide, cărţi de joc. Forţă. Din septembrie noroc la plicuri. Primiţi o sută pe minut. Toate vă anunţă că aţi fost dat afară.

BALANŢĂ. – JUPITER se aliniază cu LUNA. Pe lună sunt chinezii dimpreună cu aliaţii lor coreenii de sud. Păstraţi secretul. Veţi câştiga enorm în noiembrie. O femeie bate la uşă cioc, cioc, cioc vreo cinci luni. Nu răspundeţi.

SĂGETĂTOR. – Muzica face diferenţa. Ăsta e adevărul. Cum să ajungi din urmă America de Nord şi Anglia? În fiecare duminică din an veţi primi câte o invitaţie la masă. Peşte, cartofi, smântână. PLUTO în casa a patra. Un an greu.

RAC – Nativii merg înapoi. Acum sunt în sec XII. Cam ce-ar trebui să aflăm? Prin decembrie un îngheţ nedorit, plăcut chiar.

TAUR – Nativii sunt la film. Portret al luptătorului la tinereţe, de Ticu Popescu. Ai noştri se plimbă prin pădure. Şi ai lor. Trag cu puşca niciunde. Ieşitul de la film e mai greu. Aţi văzut un film prost şi totul afară e la fel cu filmul. Deşi e vară, un tip are o căciulă de blană imensă. Pe finalul anului o femeie foarte frumoasă vă atacă. Scurt şi cu folos. Ţineţi aproape. De femei întotdeauna foarte aproape.

PEŞTI – Vecina de la etajul doi, cea care a fost sau mai este antrenoare la Rapid, intră cu fală şi în această zodie. Recrutează şapte oameni, îi pune pe coada măturii pe care o conduce şi zboară cu toţii spre Olimpiada de la Tokyo. Este vorba despre proba olimpică 7 în care numai românii au echipă. Deci o medalie de aur este asigurată. După olimpiadă, echipa 7 ceva cumva, ca să mulţumească partidului.

D.D.

21 decembrie 1989 de la ora 17 la 22 decembrie 1989 ora 2

Foto W

Apoi, lucrurile s-au precipitat. Ce vâltoare, nene, ce vâltoare a fost. Am desfăcut Scânteia pe care o cumpărasem de dimineaţă. A sunat Meluş. Ţiţei. Nu se mai putea trece pe la Dalles. E coloană de tancuri şi cordoane de ostaşi. N-aveai cum să mai intri la Inter.

Cristina a făcut ceva în grabă şi am mâncat toţi trei. Din ziar n-am înţeles nimic, aşa că, pe la 5 seara, ne-am hotărât să ieşim din nou. Bisericuţe de oameni. La Grădiniţa nimeni, c-am zis că poate bem un vin. Unii-ntrebau, alţii tăceau. De fapt toţi tăceau, nu ştiau dacă sosise clipa. Le era frică. Dintotdeauna securitatea a ameninţat cu datul afară de la slujbă ca şi acum. Şi-atunci te ţinea legat de strungul sau planşeta ta. Era cald. Mai veneau oameni din piaţa Amzei. Ieşeau din metrou. Unii strigau peste bulevard: a căzut Ceauşescu!!

Am luat-o pe după Dalles şi am ajuns în Batiştei. Un soldat ne-a întrebat unde mergem. Am zis: la Inter. Şi ne-a lăsat să trecem. Am ajuns imediat în faţa tancurilor. Era cumva linişte. O baricadă ardea. Unii aruncau cu şomoiage arzând în fierătaniile alea cu tun. Nimic. Urlam. Toţi urlam Jos Ceauşescu. M-am întâlnit cu Dan Iosif pe care-l cunoşteam de prin cârciumi. Ce-i aici? Du-te acasă, Denis. Nu-i de tine. Şi am rămas, revoluţia mi se potrivea. Eram un teoretician bun şi luam în râs orice, Şi m-am jurat că n-am să mai lucrez la stat niciodată.

A apărut Irina Corbu. Luase vodca de la un magazin ştiut numai de mine. Cinci navete. Erau în maşină. Aveam să bem din ele până de revelion. M-am dus pe peluza Universităţii. Lume. Nu multă, aşa ca la vreo 400 de oameni. În toată piaţa. Cei care aveau să se laude că au stat în 21 la Inter mint. Oraşul dormea. Ba, în unele cartiere nici nu se ştia ce se întâmplă.

M-am dus cu Irina la gurile metroului. Care scăpa de acolo era bătut la sânge de nişte miliţieni şi soldaţi. Mă mir că nu ne-au luat şi pe noi în vizor, cum stăteam noi aşa la ceas. Era un decembrie călduros, altfel din cei 3, 400 de oameni nu ştiu dacă cineva ar fi stat la minus 20 ca să-l dea jos pe Ceauşescu. Poate doar dacă ieşea tot Bucureştiul. Meluş mi-a spus că pe la unu sau două, la prânz deci, când noi ne-am hotărât să mergem la mine, sub balconul CC-ului mai erau jde mii de oameni care strigau Ceauşescu şi poporul.

Era spre 9 seara când din tancuri au început să iasă trasoare. Un băiat a murit lângă mine. M-am refugiat pe treptele de la peluza Naţionalului. Dinspre teatru venea un cordon de militari care începuseră să tragă în noi. În momentul acela, Meluş a abandonat Interul şi s-a dus să facă taximetrie. Ne-a spus peste câteva zile. A făcut în noaptea aia jde mii de lei de la cei care, mulţi răniţi, vroiau acasă.

Pe la două din noapte, tancurile au început să atace mijlocul pieţei. Au ras baricada şi trăgeau necontenit. Atunci m-a hotărât să mă duc acasă. Irina m-a-ntrebat: plecăm. Ni s-a alăturat şi Radu F Alexandru şi-am ieşit din măcel prin spatele Naţionalului. N-am scos un sunet niciunul până la Ţăndărică unde stăteam. Irina a zis că aduce vodca la mine. Radu nu mai ştiu ce-a bâiguit, dar părea că pluteam toţi trei într-o spranţă. Poate, poate. Ne-am despărţit. Io am urcat la mine. Cristina şi Luca mă aşteptau. După faţa mea de revoluţionar hotărât, viteaz şi devreme acasă se vedea că sunt obosit. Am desfăcut o vodcă.

PS Tovarăşa mea din noaptea de 21 dec 1989, Irina Corbu, s-a stins din viaţă în urma unui cancer galopant. Acum vreo 15 ani. M-a sunat de acolo de unde e şi mi-a spus: trebuie să reuşiţi, Denis, spune tuturor asta!

D.D.

21 decembrie 1989 ora 3 dimineaţă

Foto W.

Bă, Denis! Bă, nasolule! Cel care mă striga la geamul din curtea interioară era Leahu V. Era ora 3. Încă noapte. Am deschis geamul, l-am invitat sus la o cafea în bucătărie ca să nu sculăm casa. Ţi-am promis, am venit. Afară ne aşteaptă Meluş în maşină. Şi unde mergem, bă? Păi. Sub balconul CC ului, se-adună lumea. Şi noi ne întâlnim acolo şi cu Ţiţei, şi cu Cătălin. N-am zis de aseară?

În Dacia lui Meluş am pus ţara la cale. Meluş era cel mai bine informat. Zice: e miting la Sală. Devreme, cum dă de ziuă. Ceauşescu vrea să ne zică, vrea să ne dea ceva. Păi, mergem şi noi. Lăsăm maşina la Arhitectură şi ne postăm lângă barul Atlantic sau cum i-o spune. Putem vedea tot, dar putem să şi fugim la o adică. Ce bem acolo? Io am o vodcă, zice Leahu. Io la fel, zice Ţiţei. Observăm lipsa lui Cătălin. Aveam să aflăm mai târziu că, în timpu ce noi beam vodcă la bar, pe trotuar, Cătălin fusese arestat şi dus La jilava. Toţi care veneau în oraş şi coborau la Universitate erau arestaţi şi duşi la bătaie la Jilava. Piaţa se umpluse deşi abia se luminase, cam spre 5 aşa. S-a mai adunat lume: Neagoe, Mărăşescu, alţii, aşa că sticlele de vodcă erau nenumărate. Important era că noi, eram grupa de la ITB, cei cu autobuzele.

Apoi, a apărut Ceauşescu. Nebunie. Toată omenirea adunată sub balcon, cam 5 sute de mii, că era şi pe Luterană, umpluseră Calea Victorirei şi aşa, băga lozinci, agitând chestii cu Ceauşescu. De bine. A zis-o şi p-aia cu suta de lei, pe care io o am şi acum. Brusc, a izbucnit un urlet dinspre Atheneu. A fost semnalul. Io am aflat, peste vreo 25 de ani, sursa acelui urlet, Mi-a zis Sergiu Nicolaescu când lucram cu el Maria Tănase.

Mulţimea s-a rupt. Unii au fugit spre Inter, alţii spre Metrou, dar ideea era să fugim dracului acasă. Noi am luat-o spre Inter. Era cam 11. La Inter, în piaţa aproape goală, un tânăr cu un tricolor încerca să i-l bage pe gât lui Adrian Păunescu. L-au scăpat miiţienii. Şi am rămas la Inter. Nu singuri, venea o grăma de lume de sub baslcon. Balcon care era în continuare sub asediul unor lozinci pro Ceauşescu. Cele două grupe de români nu comunicau. Noi la Inter, ei aiurea la sarmaua de acasă.

Mi-am dat seama atunci că e lovitură de stat. Cum cred şi acum. Care va să zică revoluţia va învinge.Vom mai trece pe aici pe la ora două. Până atunci, să mă duc în Amzei să iau peşte pemtru pisoi. Revoluţiile la români ţin mult şi nu izbândesc, aşa că să nu-mi moară animalul de foame.

În casă la mine erau sute de oameni. Eram centrul informaţiilor. Că de unde luăm săpun, bere, vodcă a zis Irina Corbu, mănuşi, arme, terorişti, Iliescu. Am fiert peştele şi l-am pus în congelator. Aveam pentru vreo 300 de ani, adică până s-o făcea România bine.

Apoi, a intrat Meluş. A rugat-o pe Cristina să-i de nişte borcane cu mazăre. A plecat cu ele să arunce în tancuri. Aşa a fost.

Va urma, D.D.