22 martie 2018
Iarna pe uliță
Mașina noastră a rămas afară, în stradă, când am fost anunțați că a venit iarna pe uliță. Adică omul de Boutiqoue a scos o tobă, a scris un text scurt, ceva Iarna pe Uliță, și a ieșit în stradă, a bătut și a strigat până ce lumea a băgat de seamă. O parte din lume. Că una era cu dna Dăncilă la Junker că să-i ducă nu-ș ce scrisoare de care depinde ceva namaiauzit pentru țară, alta era la tramvaiul suspendat ca să-l dezăpezească, alta era în birou la Ion Cristoiu ca să facă selfie cu Ghiță, dar era și o mică parte, vreo doi, trei indivizi ca noi, care nu ne amestecam, că știam de la răposatul Andrei Gheorghe că dacă stai mai mult de zece minute în jurul proșilor ți-ai ratat viața.
Noi, adică familia noastră, am văzut că mașina e troian, am scos lopețile, pumnalele, covoarele, măturile, roabele, halvaua, roșiile, scaunele, pernele și copiii și am început un comerț ambulant acolo în stradă, pentru că oricum să ieșim cu mașina nu ne interesa, poate doar p-ăla mic, mânca-l-ar tata, care s-a-ndrăgostit de fata femeii de serviciu din bloc. Se plimbă de mână, chestii, fac împreună curat când mama ei e la Paris cu banii de pe etajul 5 pe care stăm noi.
Și a trecut și Poliția și a văzut că tot ce facem e ca la carte, ba l-a și încurajat pe ăla cel mai mic al nostru, Micminor, care la 2 ani citește engleză de mic și au văzut la el cele trei cărți pe care trebuie să le ai la tine în caz de înzăpezire: Mama, de Sadoveanu sau Coșbuc, Mătușa Maria de Sadoveanu sau Coșbuc și De ce iubim femeile de Cărtărescu sau Coșbuc. Și a plecat mai departe polițistul, pentru că i-a zis unul prin stație: Bă, iarna pe uliță-i și pe Calea Victoriei.
Așa că noi, cei ieșiți la dezăpezire ne-am făcut partid la rugămintea lui Adilă, care pe mine m-a pus să fac programul economic al partidului pe 73 de ani, ceva cu întâi cultivăm, vindem tot, apoi raportăm că nu s-a făcut. E ceva de treabă, dar va fi un partid nou, cu noi doi, Buduca, și unul pișpiriu care stă întotdeauna într-un colț la masă și notează ce behăim.
D.
21 martie 2018
18 martie 2018
Maria Ben Manole
Foto Călimara cu Cerneală
E dimineață și caisele-și fac socotelile: două mergem la piață, tu, aia neagră și tu, aia gris, trei mergem să apărăm Constituția în locul Generalului Manole Ben Manole, iar eu am să trag o țigară babană că e rândul meu. Caisele plecară la program și atunci se sculă Generalul. Horcăi puțin, se-ntinse, aruncă cu perna după un motan de plastic care mieuna de zor la ceva. Deschise teveul la știri. Ba că o țeavă, ba că o crimă într-un dulap, ba că agricultorii mâncau, de foame, semințe de floare, și de-odată știrea că Madam Merkel a luat pentru a patra oară Cancelar în Germania. Asta era veste mare, care avea să-l scoată din anonimat. Își chemă cele trei fete mijlocii le el.
Fetelor, dacă mi-o aduceți pe madam Merkel s-o iau de nevastă, vă dau jumate din Obedeni, Bulbucata întreagă, Clejanii la fel și Neajlovul care curge între ele. Apoi, la nuntă, vă mărit cu trei generali americani care au în subordine Atlanticul, Pacificul și Colentina. Fetele plecară. Prima, Valentina Ben Manole o luă spre Bulgaria. Avea ea un iubit la Nessebar, pe care, din întâmplare îl chema Merkel, Merkel Stioanov. Făcură nuntă mare, mutară insula mai spre Tel Aviv că-i mai cald și începură să cultive lalele ca să taie Olanda din rădăcini.
A doua, Yoko Ben Manole, plecă după Ușeriu la Pol. Dar mergea atât de repede că-l depăși și se trezi singură în ditamai Siberia. A-nceput să strige: Merkel, Merkel. Niciun răspuns. Parcă odată, după trei zile, s-a auzit: Ya, ya, ce-i? Și Yoko îi zise ceva de Costinești, că adică să aducă Berlinul la Costinești, că uitase de ce-o rugase taică-său. Și bătu în clipa aia un vânt cumplit, că biata Yoko îngheță pentru totdeauna devenind mirajul marinarilor ruși.
Cea mai mică dintre fetele mijlocii ale generaluluii, Maria Ben Manole, își puse cea mai frumoasă rochie roșie din dulap, foto, se îmbrăcă cu ea și se duse în Centrul Vechi. Avea o întâlnire. Trecu pe lângă o masă la care niște oameni galbeni vorbeau galben despre politică. Între ei era unul gras cu pălărie albă. Omul zicea tare: Merkel în sus, Merkel în jos, v-am spus!!! Maria se supără. Nimeni n-avea voie s-o vorbească de rău pe viitoarea nevastă a lui Manole Ben Manole, taică-său. Așa că luă un pumnal și-i reteză gâtul omului. Șterse pumnalul cu rochia și se-ntoarse acasă. Unde era seară. Manole la teve. Pisica la cartofi. O creangă. Tramvaiul 21 pe Neajlov. O broscuță, da, o broscuță. Așa că se puse pe plâns.
D.
13 martie 2018
Horoscopul zile de ieri
Întors recent de la Adidas Baba, domnul Sfântul Găleată cel Frumos, specializat acolo în prezicerea unor evenimente trecute, ne împărtășește astăzi horoscopul zilei de ieri, 12 martie, 2018. Ia să vedem.
MILIGRAM. Nativii zodiei se duc la Bancomat să scoată ceva bani de cheltuială. Poate 100, poate 300 de lei, în funcție de unele gânduri ascunse, care nici astăzi, marți 13 nu au ieșit la iveală. Pe drum își face socoteala: 50 lei, ca să-mi bat nevasta, 100 ca să-mi răpesc copilul ca să cer un milon pe el, 30 plus 30 plus 30 ca să beau bere pe traseu. Și așa mai departe. Ajunge la Bancomat. Mașina nu are bani. Astfel că nativii scot ciomagul și distrug conjuncția dintre Saturn și Jupiter. Seara, la teve, ca să simtă cu Busu vremea de mâine, 13 martie.
LIBELULA. Libelulii, că-s numai bărbați, aprind brichetele. Se face lumină. În bucătărie. Toate sunt la locul lor. Numai ciorba de burtă nu. Încep căutările până duminică. Spor la bani. O bătaie bună. Un pumn între ochi pe la ora 16. O scrisoare. Cu un singur cuvânt. Becul se sparge. Libelulii trebuie să aibă grijă mare, pe 13 martie se-mplinesc nu-ș câți ani.
TAUR. De Tauri ce să mai zicem? Zodie hotărâtă. Bea ceai, zeamă de murături, ciorbă de mure. Pentru sănătatea cam precară. Trece salvarea. Se aud sirenele de cutremur. E o simulare. Congresele PSD și PNL din aceeași zi pregătesc o mare Unire. Telefon neplătit la ceas de seară. Ceva umor când soția vine acasă și găsește pisica în cuptor.
PATEFON. Dacă Forma Apei, ultimul Oscar, ar fi fost filmat în România cu Marinuș Moraru, el s-ar fi numit Operațiunea Monstrul. Și ar fi luat toate premiile Gopo.
Agenția CĂLIMARA.
08 martie 2018
Un 10 la Monj
Grădina Mon Jardin 1965
Dacă vroiam să prind prima oră la școală luam tramvaiul 5. Trecea pe Magheru și avea stație la Vasile Conta, taman în fața blocului meu de la Biserica Italiană. Un ghiozdan ceva, un caiet. Nu luam niciodată mai mult de un caiet fie că aveam botanică, fizică sau sport. Îl văd venind dinspre Universitate. A doua stație era la Cinema Patria. Am timp să mă gândesc: ce am prima oră de mă grăbesc așa? Dar a doua? A treia stație a lui 5 era la restaurantul Mon Jardin, unde coboram, că liceul, Sadoveanu, era imediat pe dreapta. Spre Monj, cum îi ziceam noi, traversa Ovidiu. Îl întreb: bă, ce avem prima oră. Istorie. Și? Păi, aia cu Gh Doja. Dar a doua oră? Româna. Păi mai bine intrăm puțin la Poarta Albă să bem câte un țap. Așa am făcut, pentru că în anii 60 cârciumarii deschideau devreme. Poarta Albă era o berărie în picioare lipită de Monj. Peste Monj și Poarta Albă se ridică astăzi fostul hotel Dorobanți acum Johnson, așa ca să știți.
Ovidiu a plecat la a doua oară, nu mai știu ce-am vorbit. Poate de poker, de voleiul de la Radu din curte. Naiba mai știe. La masa mea s-a lipit un individ scund, cu părul mare în față, cu degete negre de tutun. Am băut câte o bere și brusc, văzându-mă în uniformă, m-a'ntrebat: ești de la Sadoveanu? Da. Nu cumva ești elevul meu, D.D? Ba da. Și eu îl recunoscusem: era Dragnea, proful meu de română. Nu te-am văzut niciodată la orele mele. Nu. Ai de gând să vii? Nu știu. Și când recuperezi? Ce? Am trecut de jumatea manualului. Repet: ce să recuperez? Înseamnă că știi ceva? Știu. Păi, ia zi ceva de Sadoveanu. I-am vorbit un sfert de oră de Sadoveanu, chit că nu-mi plăcea. Apoi, de Cezar Petrescu, de Rebreanu, aici proful a specificat: ăsta se-nvață la anu', de Labiș, de filmele cretine românești, d-alea cu Mihai Viteazul ieșind din apele mării la Mamaia, de Lovinescu sau de Mateiu Caragiale. N-a scos o vorbă. Citești, a apucat să zică. Da, foarte mult. Îți dau 10 pentru azi și te anunț când avem teză. Ne-am dat mâna și-am ieșit amândoi. La a treia oară vroiam să mă duc, că-mi plăcea profa de rusă.
La întoarcere nu mai luam tramvaiul 5. Ne opream la Eugen să jucăm poker. Io am pierdur odată cu un full de valeți o sumă foarte mare. Cam așa era. Da, cam așa.
D.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)




