Economia salvează România

Azi noapte am avut un vis. * Se făcea că Dumnezeu, cu înfăţişare de Judecător, a poposit în România şi a pus o singură întrebare copiilor lui Adrian Năstase, Ilie Sârbu, Umbrăreanu, Columbeanu, Prigoană, miilor de copii de demnitari şi securişti: mă, da' de unde aveţi voi bani de maşini bengoase, de investit în cluburi de fiţe, de cumpărat case cu 200 de etaje, de plimbări în locuri expensive din lume, de cheltuit câte o mie de euro pe zi. * Şi copiii au răspuns în cor: de la tata. * Şi tata de unde-i are?, a insistat Dumnezeu Judecătorul. * Din salariu, au făcut economii şi aşa ne-au dat bani de buzunar cu care am cumpărat tot ce zici. *  Şi brusc ne-am trezit cu o revelaţie: dacă ei pot economisi, noi de ce n-am putea? * Aşa că zis şi făcut. * Dintr-o pensie de 1.000 pe lună, una mie lei, ne-am apucat de pus deoparte câte o sută pe zi. * A fost incredibil: după prima zi aveam Bentley, după două zile am cumpărat Peleşul doar ca să nu-l mai vedem pe Duda pe acolo, după trei zile am dat bani lu' cui trebuia şi ne-am ales parlamentari, numai ca să ne apărăm economiile, după o săptămână aveam un mall pe malul Dunării cu vedere la Marea Mediterană, după 15 zile aveam o stradă particulară cu poliţist cu tot, iar după douăj' de zile ne cumpărasem un avion de mic litraj destul cât să ne care la Paris şi înapoi. * Partea frumoasă a fost la urmă, când după ce am economisit şi ne-am luat tot ce-aţi citit mai sus, tot mai aveam din pensie 500 de lei, pe care, evident, i-am lăsat nepoţilor. * Din 500 de lei pe lună un nepot de-al nostru, nu-i dăm numele ca să nu se afle că e Daniel Motorola Vasile, a investit în Camerun în gaze de şist şi numa' din şpăgi şi-a mai cumpărat un escadron de piraţi somalezi cu care bântuie Oceanul Indian după pradă. * Aşa că, noi am declarat: Economia salvează România, şi ne-am dus să depunem patru lei la bancă. * Dacă strângem patru lei pe zi timp de o săptămână, putem avea şi noi o colecţie de tablouri ca a lui Adrian Năstase. * Iar dacă economisim aceeaşi sumă timp de doo' săptămâni casă ca a lui Videanu. * Ne-am dat jos din pat şi am pus să ascultăm Alvin Lee-ul trimis de Radu Birişteică. * Ne-am spălat pe dinţi. * Dar când să punem pastă pe periuţă, ne-am gândit că mai bine o economisim şi din patru tuburi ne putem face un concediu în toată America, ca să vedem dacă Ponta chiar ia masa cu Chevron sau sunt dezinformări pe media cum ne-am obişnuit. * Şi aşa mai departe.

Denis

Aşa şi pe dincolo, după piaţa Universităţii

* Ne-am dus ieri în piaţa Universităţii să vedem cum stau lucrurile. * O facem pentru prima dată. * După salutările de rigoare cu toată lumea care ne cunoştea, Cristi Iacob, Vlad Ciobanu, unii din 2 Mai, alţii din 3 Mai, două gagici cu cizme roşii, şi-un copil în căruţ am constatat că piaţa n-are niciun lider după opt săptămâni de manifestare. * Şi asta nu-i bine. ? Ar fi poate momentul să se ridice cineva, mai mulţi cineva, care să ofere soluţii concrete acestei manifestări contra Roşia până ce această manifestare nu ajunge o gogonea stricată, cum doresc, probabil autorităţile. * Ce vrem să spunem? * Situaţia este atât de gravă în România încât nicio revoluţie, utopică, nu mai poate schimba nimic. * Dar trebuie încercat. * E singura soluţie. * Românii n-au nimic de spus în ce priveşte valorificarea subsolului patriei lor, şi asta înseamnă că încet, încet ei, românii, vor fi izgoniţi din această ţară în care nimic nu le aparţine. * De-asta trebuie să apară nişte lideri. * Nu ai securităţii, care credem că are numeroşi manifestanţi în piaţă, ci din cei care ar trebui să fie din această clipă societatea civilă. * Ar fi multe de spus, ar fi nevoie de un dialog cu cine? * Nu prea ai cu cine să dialoghezi în actualul guvern. * Mă rog, aceste Roşii Montane se vor dilua cu timpul, rapid, şi ar fi păcat. * Ponta s-a dus în America. * Are întâlnire, printre altele, cu Chevron. * Putea s-o facă şi la Pungeşti, dar acolo, am aflat, nu este hotel de cinci stele, securitatea s-ar fi văzut din lanul de porumb, iar microfoanele transmit numai manelele lui Salam. * Deţinem stenograma. Ponta: Bună ziua, Chevron. Să ştiţi că totul e secretizat, românii n-au voie să afle nimic în ce priveşte subsolul de la Pungeşti, da' ce zic io Pungeşti, românii n-au voie să afle nimic atâta timp cât au alternativa uitatului la teve unde noi investim destul ca să-l vază pe Botezatu, pe Horia Alexandrescu, pe Tudor Octavian şi pe alţii, care sunt oamenii noştri. E bine aşa? * Şi Chevron zice că da, şi gata cu vizita economică a României în Statele Unite. *  Câţiva prieteni de-ai noştri au fost la Viena, la concertul Peter Green. * Ne-am uitat şi noi pe YouTube la eveniment. * Hm, mai bine că nu ne-am dus. * O să vină el la noi şi-atunci poate, poate. * Şi aşa mai departe.

Denis

O reţetă simplă de pilaf cu carne de pasăre

E duminică şi trebuie să gătim. * N-avem lucruri grele în casă, cum ar fi vreun curcan sau porc vii, ci o bucată de pasăre, puţin orez şi apă. * Începem prin a număra boabele de orez, ca să ştim cât punem la fiert, un pilaf bun conţinând până la cinci boabe de orez de persoane. *  Sună la uşă. * E vecina de la 2, care ne întreabă dacă Uniţi Salvăm Roşia montană. * Îi spun că da, şi continui numărătoarea: şase, şapte, opt. * Sună la uşă, e vecinul de la 4. * Ne întreabă dacă parlamentarii Uniţi Votează Proiectul Roşia Montană. * Îi spunem că da şi continuăm: nouă. * Sună la uşă, e vecina de la 1, care ne întreabă: Dacă şi strada e unită şi parlamentul la fel, cu Roşia asta, cine câştigă. * Noi răspundem: Parlamentul, că dă o lege şi gata, o lege la compromis, aşa, ca să scoată faţa în Europa şi gata. * Păi, şi strada? * Păi, zic, tăind carnea de pasăre în patru, strada nu cere ce trebuie, nu despre Roşia e vorba, ci despre şleahta asta care ne conduce şi care a făcut ca lucrurile să ajungă până aici pe uşa din dos, prin secretizare, prin comportament laş, aşa cum se comporta Ion Ţiriac la finala Davis din 1972, deci guvernul e un fel de Ion Ţiriac, aşa, mai vrei ceva? * Pun la fiert cele 20 de boabe de orez, patru bucăţi de carne şi potrivesc de sare. * Până fierbe pilaful, mă gândesc să fac un fel de garnitură, pentru ca pilaful să se cheme sârbesc. * Iau un gogoşar, când sună la uşă. *  Este adtorul blocului, care-mi spune că de când ies în stradă cu Roşia n-am plătit întreţinerea, care-i foarte mare. * Îl invit la masă şi-i trece, iar până-i gata pilaful îi pun celebrul film românesc Sunt o babă comunistă. * Tai gogoşarul Julien, îl dau cu sare şi îl aşez pe patul din oală. * Pun puţină apă, fără apă pilaful n-are nicio şansă să fiarbă. * Sună la uşă, e un tânăr care m-a văzut pe fereastră gătind. * Domle, noi ar trebui să întrebăm cum au făcut averile alde Năstase, Videanu, Berceanu, Vanghelie şi alţii ş-apoi să ne fută grija de Roşia. * Şi ştii de ce, domle, pentru că banii le dau ăstora curaj. * Noi n-avem curaj, noi strada, pentru că n-avem bani să fim la adăpost. * Înţelegi? * Ce faci acolo? * Pilaf cu carne de pasăre. * Foarte bun, păstrează-ne şi nouă, suntem 10.000 cu Roşia asta. * V-ajunge la toţi, că nu mâncarea e problema, ci ideea în care ăştia sunt puşi să dea banii înapoi, că până la bani e totul. * Dacă li s-ar lua banii, n-ar mai guiţa de Roşia că e un proiect bun, aşa şi pe dincolo. * Între timp, pilaful a fost gata. * Am potrivit din nou de sare. * Chestia cu Roşia e doar un episod. * Înfruntarea trebuie să continue, pentru că oamenii ăştia de la putere nu sunt cu noi, sunt cu buzunarele şi copiii proprii. * Şi aşa mai departe.

Denis

Filmul de dumninică: Patriotul

Avem de-a face cu o coproducţie între mai multe case de filme româneşti, întrucât banii CNC nu mai ajung pentru mai multe, ci numai pentru un film şi acela trebuie să câştige TIFF-ul, Cannes-ul, Oscar-ul, Moscova, Berlinul, Veneţia, Galaţiul, Râşnovul, Chitila, Sibiul, Bucureştiul şi aşa mai departe, adică peste tot pe unde ne putem mândri că filmul românesc este comentat de Irina Nistor, ia premii şi atât, că mai departe este vorba de filmele americane. * Deci, mai întâi povestea: Cetăţeanul Ion Corporation Vladimir era un mare patriot. * De fel din comuna Obedeni, jud Giurgiu, el simţea mereu când românii furau pe la Paris sau Londra, simţea când se clonau carduri şi femei prin Veneţia sau San Remo şi hop şi el să-şi ajute semenii. * Era de un patriotism feroce. * Într-o seară luă din Giurgiu avionul spre Stanbul. * Lângă el o gagică mişto. * Intră în vorbă, ca orice patriot care se respectă şi ştie deja dintr-o privire câţi bani are în poşetă orice femeie, deci îi zice: Mă, da' frumoasă eşti!! Cu ce mergi acolo? Păi, cu avionul, boule, ca şi tine, şi se îndrăgostiră pe loc. * El îi fură geanta în care ştia că n-are decât 400 de euro, ea îi luă portofelul în care erau tot 400 de euro, deci meci nul. *  Făcură dragoste chiar acolo, în avion. * În Stanbul, mare coincidenţă, amândoi aveau hotelul pe blvd Kennedy, la acelaşi etaj, în aceeaşi cameră. * Ai fi zis că soarta era cu ei. * Ieşiră seara în SultanAhmet. * Mâncară un peşte. * Ea îl întreabă: tu, Corporation, ai venit aici să-ţi faci harem, ca ăla, Suleyman? * El îi zice: nu, dragă, Cosmino, Cosmina o chema pe ea, şi era din Feteşti Gară, că-n Lehliu nu era loc de prostituate, deci, Cosmino, nu, fato, am venit să ciordesc Semiluna!! * Când auzi Cosmina ce intenţie babană avea Corporation, o podidi plânsul. * Aşa ceva era peste înţelegerea ei, era  ceva măreţ la care nu se gândise toată viaţa. * Viaţa ei măruntă căpăta dintr-o dată valenţe de universalitate, pentru că cu Semiluna aia puteai intra în istorie. * Aşa că se gândi s-o fure ea. * Îl împuşcă pe Corporation după ce i-a spus că-l iubeşte, se căţără până la semilună şi-o şuti. * Ajunse acasă şi-o ascunse în fântână, şi de atunci trăi câteva sute de ani făcând mii de nepoţi, preşedinţi, senatori şi aşa mai departe. * Filmul are mesaj, ca în toate filmele româneşti, mai ales în coproducţii, mesajul e solid, uman, zice ceva despre nevoia de semilună la români. * Fără ea n-ar merge nici politicul, nici radioul, nici măcar băncile. * Un film realist, avangardist, pe verticală, aşa cum ne-au obişnuit Porumboiu, Puiu, Mungiu, Jurgiu şi chiar Chişu. * Şi aşa mai departe.

Denis

Interviu plauzibil

Generalul de brigadă Marin Cofetaru, prietenul nostru, este unul din cei mai buni apărători ai Constituţiei României, apărătorii constituindu-se într-o instituţie formată din el, iubita lui, Matilda Blur, şi din câteva veveriţe. Pentru a le lua acest interviu a fost nevoie de aprobarea preşedinţiei.

Călimara: Dle general de brigadă Marin Cofetaru, apăraţi Constituţia României. Cum se face asta?
Marin Cofetaru: Păi, ne sculăm dimineaţă, luăm ziarele şi vedem ce-i pe-acolo. Ce-au făcut Piţurcă, Bianca Drăguşanu, ăia din PNL sau PSD, pictorii ăia care au dispărut, mă refer la Picasso, Matisse şi alţii, mai vedem dacă se fură benzină şi cât, vedem cât se bea în diverse ocazii, precum şi situaţia internaţională, de exemplu bugetul ăsta american, dom'le, că tare greu se face. În toate situaţiile astea, căutate de noi cu conştiinciozitate observăm că Constituţia este respectată, aşa că încheiem ziua de muncă.
C.C. : Păi, Constituţie există şi după program. Mai les când vă referiţi la băutură, la Piţurcă sau la Bianca Drăguşanu, la Paula Iacob sau Monica Tatoiu.
M.C.: Da, există, dar tot în Constituţie scrie că programul este de opt ore, ori noi chestia asta o veghem cu stricteţe.
C.C.: Bun. Ce faceţi după program?
M.C.: Îmi sun iubita, care este în celălalt birou, tot în clădirea în care veghem la respectarea Constituţiei, pe Matilda Blur, fostă cântăreaţă de foxtrot, şi ieşim la local, că e prea devreme să mergem acasă. De altfel acasă e un fel de-a spune, întrucât vila noastră cu 18 camere nu este încă gata. Deci mergem la local. Acolo nu bem nimic, că aşa scrie în Constituţie, că n-ai voie să umbli beat pe stradă, deci nu bem nimic, da' în schimb jucăm popa prostu'.
C.C.: Popa prostu'?
M.C.: Da, Popa prostu', că jocuri de noroc nu e voie prin Constituţie.
C.C.: Deci apăraţi într-un fel Constituţia şi după program.
M.C.: Normal, dom'le, altfel cum ne luăm banii?
C.C.: Banii pentru vila de 18 camere?
M.C.: Normal. Asta e la Sinaia. Mai avem una la Geoagiu Băi, una la Mamaia, alta la Burgas, alta în Thassos şi patru în Italia, toate de când păzim io şi iubita mea, Matilda Blur, Constituţia României.
C.C.: Şi în Italia o păziţi?
M.C.: Mai ales în Italia, că iubita mea, Matilda Blur e moartă după San Remo şi se duce mereu acolo aşteptând să cânte împreună cu Giani Morandi.
C.C.: Ar mai fi ceva de adăugat?
M.C.: Nu, domnule Călimară, nu, aveţi grijă însă să respectaţi Constituţia ţării, că e jale. Atâta vă spun: e jale.

A consemnat Denis