O poezie excelentă

Dacă am văzut că în jurul meu toată lumea scrie poezii, am zis să scriu şi eu una:

MAMA

Mama munceşte la Roşia Montană
În abataj
Pleacă în fiecare dimineaţă de acasă cu lopata
Halva şi şerveţele
Îmbrăcată în fuste albastre cu picăţele

Dă ea cu târnăcopu' acolo
Până apare auru'
Vine poliţistu' i-l ia
Şi-apoi mugeşte ca taurul

Şi uite-aşa se termină o zi de muncă
Cu taur, cu aur şi halva
Nouă la şcoală diriginta
Ne predă o matematică de mucava

Soarele răsare când nu te aştepţi
E aşa la început o pată
Deşi sunt un ditai zdrahon cu perciuni şi cu barbă
Mama m-a botezat cu nume de fată

Florica îmi zice, Florico treci la călcat
Să nu vină tac-to de la mină
Cu pălăria-ntr-o parte
Şi tu să miroşi a căcat.

Ai grijă, ai grijă de tine, Florico
Viaţa nu-i simplă cum vezi în filmele cu Vivien Leigh
Trec anii şi când tragi linia
Constaţi că ai opt sau doişpe copii.

Denis

Interviu plauzibil

Jennifer Lopez: "La voi n-ajunge să luptaţi doar împotriva corupţiei, ci e obligatoriu să luptaţi şi împotriva imposturii".

Călimara cu Cerneală: V-aţi exprimat dorinţa de a cânta un cântec mineresc la Roşia Montană. Versurile sunt cu cianură sau fără?
J. Lo: Ce contează? E încurcată cu Roşia, încurcată rău, proiectul, cânt nu cânt eu, tot se va face.
C.C.: Au avut loc premiile muzicale autohtone la Sibiu. Ce ştiţi despre muzică uşoară românească? Despre rock? Despre Inna, Loredana?
J.Lo: Nimic.În discuţiile pe care le am în Los Angeles cu prietenii mei care mai ştiu fenomenul muzical din Balcani pomenim deseori de impostura din show bizz-ul de la voi. Sunt oameni nepregătiţi pentru acest segment de viaţă, de şou, de eveniment, de spectacol. Oameni care mai bine se făceau coafeze sau bibliotecari lucrează cu nonşalanţă ca DJ-ei, ca directori de radio.
C.C.: Ştiţi vreun exemplu?
J.Lo: În muzică nu prea, muzica voastră nu se aude peste ocean, dar pot să vă spun de impostorul Cristi Pepino, regizor la Teatrul de Păpuşi Ţăndărică, de Geo Saizescu, decan al unei facultăţi de film, de Alexa Visarion şi de mulţi, mulţi alţii, care mai bine se făceau contabili, o meserie mai frumoasă şi mai benefică pentru societate.
C.C.: Cum putem stârpi impostura?
J.Lo: Grea întrebare. Poate doar prin promovarea asiduă a unor valori tinere. A atâtor de multe valori, încât impostorii să nu mai aibă ce face, să nu mai poată promova "solişti" de muzică populară la infinit, solişti care vă fac de râs peste hotare.
C.C.: Ce planuri de viitor aveţi?
J.Lo: Am venit în România să fac un film despre nimic cu Porumboiu. Un film despre nimic. În care eu discut şase ore cu o ipotetică soră a mea despre gelul cu care trebuie spălaţi caii.
C.C.: Cine va juca rolul surorii?
J.Lo: Florin Chilian, că arată a soră, şi are şi voce de soră mai mare. Sau mai mică, depinde cum decurge înţelegerea cu regizorul Porumboiu.
C.C.: Vă mulţumim.

A consemnat Denis

Revista presei internaţionale

Drăgăşani News, publicaţie ezoterică. Aşa credem. O bătrână de 88 de ani traversează chiar acum Canalul Mânecii înnot. Are în costumul de baie 20 de kg de cianură furată de la Roşia Montană. Vrea s-o arunce în Canal ca să scape România de cianuri, dar a uitat cum. De la balcon o vede regina Angliei. O chiamă la ea. Baba, pe numele ei Aglaia Tudorache, cofeză din Drăgăşani, se duce, n-are ce face. Regina Angliei îi scoate costumul de baie şi vede cinaura. Se pun pe mâncat amândouă, că aşa credeau ele că se foloseşte chimicăria aia.

Justiţiarul Trop Tard, benzi desenate. Un tribunal suedez a permis masturbarea în public. Cetăţeanul Vasile Daiboj Creţulescu din Cluj, strada Vasile Daiboj Creţulescu s-a dus în grajd cu gândul să-şi masturbeze vaca. Lu' vaca nu i-a plăcut şi i-a dat o copită între ochi cetăţeanului Vasile Daiboj Creţulescu. Pe piatra funerară a cetăţeanului din Cluj se putea citi: Aici odihneşte primul Masturbator de Vaci din istorie.

Chitila Power Flower, cotidian de cartier. În lupta contra corupţiei din România s-a implicat şi tânăra Georgeta Vaslui. Dânsa se culca numai cu oameni corupţi, fie ei cizmari, tractorişti, muncitori forestieri, vânzători şi câţi alţii din vestita comună. După ce a făcut avere, dânsa a declarat: dacă nu mă lăsa fizicul, luptam şi acum. Da' luptam la sânge până eradicam corupţia din Chitila, că e o ruşine.

The Grindu Telegraph, publicaţie de modelling. S-ar putea ca Elena Udrea să candideze la preşedinţia României, caz în care ar fi votată de 90 la sută din electoratul prezent la vot. În Grindu s-a făcut un sondaj pe această temă. Un sondaj fără întrebări, ele plutind în aer. Toată suflarea din Grindu a răspuns da, la chestia cu Udrea, şi tot da la chestia cu "dacă fabrica locală de iaurt ar folosi cianură la fabricarea produsului Iaurt Mineralizat, l-aţi mânca?

Sport Magazine, publicaţie de box sau cam aşa ceva. Minerii din Roşia Montană nu ştiu cât aur au voie să extragă din subteranele lor, aşa că s-au luat la bătaie. Sosit la faţa locului, domnul Daniel Barbu, ministrul culturii, a decretat Patrimoniu UNESCO această bătaie sângeroasă. Morţii au fost beatificaţi, iar unul din ei, prins cu mult aur sub cască, a fost sfinţit. De acum înainte minei respective i se spune Sfântul Brebenel, că aşa îl chema pe un văr al celui mort, asupra decedatului negăsindu-se niciun act de identitate.

Pârvulescu Light, publicaţie cu pagini goale. Cititorii sunt îndemnaţi să-şi scrie opiniile. Nu scrie nimeni.

Denis

Stiri suedeze la minut

Sa nu care cumva sa credeti ca îi fac concurenta lui Denis cu a lui geniala Revista a presei. N-am eu atîtea resurse sa adun laolalta ziare, reviste si aparitii editoriale atît de insolite. Sigur le ia pe sub mîna sau i le-aduce porumbelul direct la fereastra de la bucatarie, altfel nu-mi explic de ce nu le gasesc niciodata la chioscul de coltul strazii.

Eu citesc ce gasesc în cutia postala sau în cutiile de pe strada: ziarele gratuite, pentru cei fara dare de mîna, cititori de cafenele, autobuze si alte spatii destinate asteptarii. Asteptînd eu azi la banca, am citit în Metro urmatoarele:

• Niste doctori destepti au bagat la raze niste suspecti sa vada ce au în stomace, ca asa venise comanda de la politia suedeza. În van au sustinut oamenii ca erau doar paste (mîncasera niste penne la prînz), doctorii nu si nu, cica eu pungute cu droguri. Nu ni se spune în ziar cum au avut politistii dovada ca oamenii au mîncat, într-adevar, paste. Banuiesc ca e vorba de facut caca-olita sub ochii si nasurile politailor. Purtatorul de cuvînt al spitalului nu comenteaza, sanchi, pentru ca informatiile despre pacienti sînt secrete. 
• Acum 2 nopti s-a lansat nu stiu ce mega-joc pe calculator, GTA V. S-a lansat, noaptea, în toata Suedia si amatorii au stat la coada ca sa-l încerce. A doua zi, unii nu s-au putut trezi pentru a merge la scoala sau serviciu, asa ca au sunat si-au zis ca sînt bolnavi, normal.
• Un nene pedofil (cîti alti or mai fi?) e judecat pentru ca a obligat 24 fetite si adolescente (atîtea s-au adunat pîna acum) sa-i pozeze (si alte gesturi sexuale mai grave) via webcamera, amenintîndu-le ca va publica poze trucate cu ele daca nu o fac. Eu l-as închide pe viata pe omul asta sau l-as lasa fara vedere. 
• Pentru a se stabili vîrsta exacta a celor care cer azil în Suedia - mai ales pentru cei care nu au acte - se practica asa-zisa stabilire a vîrstei cu ajutorul radiografiilor. Problema e la adolescenti, pe care un an îi poate separa de vîrsta adulta, deci de trimiterea acasa cu un adio si n-am cuvinte drept bun ramas. Cum sa facem, sa dregem, sa asa si pe dincolo? Un articol de o pagina fara un raspuns exact, doar ar fi bine sa... si noi nu recomandam asa ceva.

Ziarul, cronică sau poveste cu final neașteptat?

Zilele acestea pline de evenimente generatoare de sentimente care mai de care mai otrăvite și turbate, i-au adus iarăși în prim plan pe ei, făcătorii și desfăcătorii de opinie publică. I-am numit aici pe ziariști și alţi analiști din mass media.

Aţi citit și dumneavoastră ziare și v-aţi uitat la știri și la talk-show-uri. Aţi văzut cum poate fi un eveniment ignorat de către unii jurnaliști și cum poate fi el exploatat de către alţii. Unii trag cortina, în timp ce alţii folosesc lupa. Depinde de patron, interese economice, politică editorială. S-a mai văzut și puterea presei, care a ridicat un eveniment de fapt divers la rang de tragedie naţională sancţionată printr-o lege. A fost, desigur, doar o minge ridicată la fileu, în speranţa că populaţia va uita de cianură, aurul și rușii de la Roșia Montană. Nu că problema câinilor vagabonzi nu ar fi și ea la ordinea zilei. Agenda naţională e plină de probleme, mai mult sau mai puţin ocultate. Drept rezultat, se profită încă de temperaturile exterioare agreabile și se fac manifestări, care pentru, care contra eutanasierii, pe lângă longevivul de acum protest împotriva proiectului Roșia Montană. Da, s-a văzut încă o dată cum pot reţelele sociale și presa să-i scoată pe (unii) oameni în stradă, cum îi transformă din spectatori în actori și invers.

În loc să ne pierdem în obișnuitele dezbateri despre manipulare versus adevăr, presă cumpărată versus presa independentă, importanţa știrilor de interes local și naţional, vă propun un exerciţiu de imaginaţie. Mi s-a întâmplat de multe ori să citesc comentarii contradictorii la materialele mele sau ale altora. Același subiect era considerat interesant de unii și lipsit de interes de către alţii. Iar dacă subiectul era interesant pentru toată lumea, atunci autorul articolului era considerat îndreptăţit sau, dimpotrivă, neîndreptăţit să-l scrie. Exerciţiul pe care vi-l propun este următorul: imaginaţi-vă ziarul ideal, cu subiectele pe care le-aţi dori abordate, în ce frecvenţă, scrise de autorii pe care îi doriţi dumneavoastră. Dacă aţi avea puterea financiară să deţineţi un ziar, cum ar arăta și în slujba cui (persoană, cauză etc.) ar fi? Aţi avea pretenţia ca lumea să ia de bun tot ce scrieţi? Aţi difuza o opinie unică sau aţi lăsa loc și pentru opiniile diferite (care nu trebuie să meargă neapărat în sens contrar)? Aţi avea o viziune rigidă sau v-aţi adapta la evenimente, plătitorii de publicitate și cititori? Cum ar veni, ziarul dumneavoastră ar fi o cronică sau o poveste cu final neașteptat? Sau poate că deţineţi o formulă revoluţionară de agregare a informaţiei si doriţi să o puneţi în pratică. Vă așteptăm!

Un ziar este scris de jurnaliști, de specialiști care știu să culeagă informaţii și să le facă publice. Dar dacă v-aţi așeza alături de ei și aţi pune mâna pe condei? Dacă le-aţi furniza dumneavoastră subiectele care vă interesează cu adevărat si i-aţi solicita sa prezinte în ziar evenimentele pe care le organizaţi? Zilele acestea, o mână de oameni au reușit să-i scoată în stradă pe ziariștii care îi treceau cu vederea în mod voit. Se poate, deci, să facem istorie și presă în același timp. Tineţi ochii presei deschiși, dragi cititori!

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea!