Tre’ să vedem Real cu Liverpool neapărat să-l vedem că altfel n-ai la ce să te uiți. N-ai la ce. Io nu mă uit la alea ale noastre cu Săpunul Bistrița sau cum le chiamă, ăla nu-i fotbal. E diseară la zece. Mă mai uit la Coroiu ăla cum zice el de Antonescu de Porumbescu de Maglavit de Ucraina de Iohannis de toate alea că a ajuns un fel de Tatoiu la Cristoiu mă refer. E stinsă lumina în salon. În afară de țânțari și de vorbăria mea nu se aude nimic. Vorbesc cu domnul Păun, colegul. Stă întins în pat, nu știu dacă mă aude. Nu știu dacă vorbește. Are perfuzie. Și eu. Am o găleată cu sânge pe stativ care se golește cam în două ore. Ce să faci două ore? Să te plesnești continuu de țânțari? Mă mai uit la știri așa continui io adică pe sărite odată la antena altădată la pro că-s tot alea știrile înțelegi? Cu nato ăsta cu ucraina că dacă ții minte americanii când l-au vrut pe sadam l-au găsit în cinci minute da’ acum nu pot termina un război că mor oameni p-acolo am auzit. Nu-i interesează. Sora a aprins lumina și ne-a verificat pungile. Sunteți diabetici semn de-ntrebare. Și ne-a adus ceva paste fără sare fără niciun gust. Din prostie probabil nimic în spitale nu se gătește cu sare. Nu știu de ce dar ți se potrivește sărăcia continui io doar doar de-oi afla ce-i în capul domnului Păun colegul meu de salon. Zona aia de județ o știu am bănănăit și io Bucșani, Obedeni, Uiești, era să calc și prin Roata și sărăcia e carte de vizită nu’ș de ce-s așa țara și oamenii, nu știu. Câteodată mă uit la tocșoiștii ăștia știi ce spun?, și vezi că sunt cu toții niște proști da niște proști că n-au voie să-ntrebe nimic nu numa’ la Tucă și la alții știi ce zic știi la ce mă refer? Românii nu-l mai vor pe Iohannis îi doare-n cur de Bâstroie de război că ce crezi dumneata că cinci mii de americani apără țara noastră de ruși haida-de. E prosteală. Prosteală pe față. Altfel am încercat să mai văd ceva eurovizion da’ degeaba sunt același melodii nea Păun aceleași. Poporul român nu cântă nu’ș de ce. Chiar nu-nțeleg de ce. Toată america aia cântă și are ce apăra are de ce lupta da’ noi ce-avem de apărat pentru ce să luptăm? E o discuție aici. Ăia scriu noi nu, înțelegi? Sora a aprins din nou lumina și ne-a scos perfuziile. Eu am încercat să aprind teveul din salon, foto. Un Orion alb negru din 1970 care nu funcționează. Zic nu putem vedea meciu’ nea Păun că nu merge. Da’ nea Păun dormea. Nu știu de când da’ dormea. Așa-i sărăcia, te trage la somn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: