Ludmila, foto, picta fluturi. Îi plăceau. Cutreiera deșerturi, munți, America și Th ailanda și picta de zor numai fluturi. În deșertul Quadrat se întâlni cu Mihai, un românaș din Delta Dunării. Și Mihai picta. Așa că dragostea se înfiripă numaidecât. Mă iubești? Da! Și eu! Numai că Mihai, înconjurat de atâtea ape, îl picta numai pe Iohannis spălându-se pe mâini. Și vindea bine. Vindea în Europa, Canada, Brazilia, Sudan și pe vapoarele de croazieră. Lipsea însă ceva, amândoi remarcară instantaneu. Iohannis se spăla în aer. N-avea lighean, chiuvetă, nimic. Deschiseră o fabrică de ligheane. Mihai o rugă din suflet pe Ludmila să se ocupe. Ludmila înțelese mesajul, și picta și ligheane. Așa că adăugară la spălatul pe mâini al lui Iohannis și un lighean. Ligheanele aveau coloritul fluturilor, mișto. Vânzările crescură uluitor. Omenirea cumpăra acum numai ligheane și se spăla cu voioșie în ele. Nu mai conta Iohannis. Cei doi iubiți se certară. Să știi că nu te mai iubesc. Nici eu. Îmi iau ligheanele și plec. Și eu îl iau pe Iohannis și dispar. Mă stabilesc la București. Eu în nu știu unde. Plângeau. Râdeau, cântau. Erau lacrimi babane și printre ele se vedea cât de mult se iubesc. Ea își deschise un magazin uriaș în nu știm unde, iar el picta Iohannis pe străzile Bucureștiului și la teve. Deci dragostea dintre ei nu mergea bine. Plângeau, cântau. Atunci, pe loc, Mihai nu avu nicio idee, și nici ea. Așa că se mutară amândoi la două camere în spatele fabricii de ligheane. Făcură trei copii. Pe mezin îl trimiseră s-o aducă pe fata Împăratului Galben, ca s-o ia de nevastă Mihai. Așa ni s-a spus. D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: