DERVIŞOAICA din Cartojani

Poliţistul ne-a spus să facem dreapta, e indicator spre Orăştie, de acolo stânga 5 km şi-apoi iar dreapta încă 3. E indicator din nou spre dreapta, scrie pe el Oraviţa. Ei bine, ăla e drumul. Dar, de unde ştiţi de Dervişoaică? Că nu-i simplu drumul, trebuie să aveţi la voi provizii, puteţi ajunge după două zile. Zahăr mult, porumb, oase pentru ciorbă, şorici, cozonac. D-astea săţioase. Ouă. Apoi, ne-a legitimat şi ne-a dat o amendă pentru parcare neregulamentară.
Cartojaniul era în cealaltă parte a ţării, dar n-am sunat la 112. L-am crezut pe poliţist. Am trecut prin zăpezi, prin văi şi munţi. L-am luat şi pe Harap Alb de la Sibiu la Braşov, că p-acolo era drumul. Se-nserase. Citeam. Am io o combinaţie la condus care-mi permite să citesc în timp ce dau din volan. Am trecut de 2 Mai.

Fto, Cartojan.

În Cartojani, lumea culegea flori. Ştiuleţi. Luminau seara, d-asta. Un castel în mijlocul satului. De-acolo, venea o muzică misterioasă. Dervişoaica dansa pe un colţ de masă. Dacă ar fi dansat pe un colţ de planetă războaiele ar sta, drugurile ar dispărea, bătăliile chestii, pentru că toată omenirea ar fi stat pe dansul Dervişoaicei.
Nu eram decât noi trei: Dervişoaica, io şi Tina Cumva. N-aveam glas. Nu mai aveam mâncare. De cazare nici atât. Aş că a trebuit să apară un băiat cu nişte chei. Ne-a făcut semn să stăm liniştiţi. Dervişoaica se rotea către cer. Băiatul era iubitul Dervişoaicei. În chema Cartojani şi satul îi aparţinea. Chiar şi Dervişoaica.

Băiatul ne-a-ntrebat ce şi cum. N-a fost mulţumit. Adică să baţi atâta drum pentru un dans? Şi-a luat-o la bătaie pe Dervişoaică iar pe noi ne-a arestat.
Zăbrelele celulei erau groase. Dar nu ne-am descurajat. S-a auzit un vânt eolian şi prin faţa celulei noastre a trecut, zburând, Dervişoaica. Ne-a făcut semn. Frumoasă era!

d.