Foto, arhiva E.M.
Tânăra din imagine care a vrut să se sinucidă pe calea ferată cu ocazia trecerii trenului Brăila București nu era de la noi din oraș și venise îmbrăcată în verde cu un buchet de bujori în mâna dreaptă și lacrimi în ochi. A intrat îăntâi la dispensar, dar doctorul era plecat în Germania la muncă și de serviciu la cabinet era o viespe albastră care i-a spus: calea ferată e mai încolo și deodată a apărut un curcubeu care a luminat bujorii din mâna fetei, ea a zis sorei că îi duce unui băiat pe care-l iubește foarte tare dar el nu că e ospătar la Capșa și e idiot se mai întâmplă. Și-atunci fata umblă să se sinucidă și nicăieri n-a găsit șina Brăila București, măcar că maică-sa ia dat doi lei de pâine, și ea de banii ăștia a băut un suc.
Frumoasă și distrusă frumoasa noastră sinucigașă s-a dus la școală unde ăia i-au promis c-o bagă-ntr-a opta la lecțiile alea despre sinucidere de unde nu ieși viu dar fata nastră s-a dus la orele de geografie căutând Tanzania, acolo vroia să ajungă. Cel puțin bujorii de-acolo-i avea și mai vroia alții, pentru că dragostea, credea ea, e plină de bujor roșii. Roșii, roșii așa cum a vopsit bunică-său coada veveriței din curte când a prins-o la furat cireșe.
Anii au trecut sau nu, n-are importanță, trenul n-a sinucis-o pe frumoasa noastră fată, așa că ea s-a transformat într-o zână superbă, a coborât la Capșa și i-a dat foc dobitocului ăluia de iubit pe care l-a susprins punând faianță. Ca să vezi!
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: