E dimineață în Bruxelles și se aud de nicăieri troznete specifice dimineții. Perne zburând pe șosea. Pastă de dinți curgând din lift. Nu mai contiuăm, specacolul este halcinant. Dar ce s-a întâmplat? Cătălin Botezatu, care ține locul Vioricăi Dăncilă la președinție UE s-a sculat. I se aduce imediat iia albă, budigăii de țăran cum a văzut securitatea în filmul Ion că ies țăranii la muncă, i se dă o jilectă care să reprezinte dorul de țară și inscripținat iertare dlor de la Colectiv, i se dă o mapă cu file goale, că nu-i nimic grav de dezbătut în Europa și este urcat în lift. Liftierul, un colonel de la secția de împăduriri a capitalei îi preezintă caseta de bijuterii. Botezatu își pune pe degete două linguri din aur, un polonic de argint, o oală din evul mediu, o căciulă de lemn puțin cam prea mare și așa gătit intră în Sala de Consiliu a Europei. Acum, neașezat bine, președintele nostu interimar, că nu-i putem spune altfel dă de Monica Macovei. Și-i spune, până să-nceapă ședința: fă! așa te-mbraci? Cu tochile alea de procuroare, cum mai purta doar nevasta lui Decebal când se ducea să deguste vinul? Ia, fă câțiva pași pe podium!
Prima parte a ședinței fiind încheiată, Cătălin Botezatu se duce într-o televiziune de peste drum, care, de fapt, e a unui tip de la București acoperit asfaltări litigioase, în chiuvete mov, și-n filme românești în care ținuta țăranului român trebuie să fie ca-n cărțile de geografie. În fine. Aici, în studio, Cătălin Botezatu își pune ochelarii opaci, cămașa numai mâneci ca să iasă pe-afară și chiamă fete tinere din Europa, care chițăie toate de plăcerea castingului cu un așa mare maestru. Cătălin le ciupește de na, na, na, pe una de nas și-și dă seama că le-a avut pe toate. Iese.
Întors la biroul din sala mare, unde la difuzoare se auzea Marian Nistor, Cătălin dă de un dosar al Noii Zeelande care trebie rezolvat în plenul europarlamantar. Botezatu cere acreditările și în timp ce astea nu vin, își începe dicursul scris la București de o agentă angajată de Iohannis grădinar de lalele, mere, porumb. Spicuim: România și Noua Zeelandă au conclucrat bine chiar și când areu certate. Bătaia de pe Calea Victoriei din București a fost o nimica toată pe lângă cea navală dintre Argentina și Anglia.
Seara, în cameră, Botezatu e mulțumit. Deschide teveul cu un singura canal, în care, pe ecran e vorba de Elena Udrea și Costa Rica. Apoi, dă un telefon: bă, care ești? I se răspunde: Păi, noi ăștia de la cultură, cu teatrul, filmul. Păi, vreau și io bilet în Costa Rica. E mai bună Londra, șefu, sunt acolo niște băieți care joacă Shakespeare. Plânge Londra, plâng femeile de pe Tamisa, din Turnul Londrei se aruncă cu pensii majorate, așa că se mai zicem? Nu zicem nimic, Hai, băgăm Londra.
D.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: